Dormit în Austria, plimbat în Elveţia

TIPĂREȘTE

O noua zi si din nou la drum. Am plecat de dimineata spre Zurich, trecand din nou prin Liehtenstein si continuand drumul, deosebit de pitoresc, inca 100 si ceva de km.

Zurich este cel mai mare oras al tarii cantoanelor, important centru commercial, dar si important centru financiar la nivel mondial. Orasul, dateaza de pe vremea romanilor, numit pe atunci Turicum si este strabatut de raul Limmat ce are ca punct de plecare lacul Zurich.

Pentru aputea spune ca ai vazut Zurichul e nevoie de cateva zile bune, iar noi aveam doar cateva ore si nici alea prea multe.

Orasul se lauda cu peste 50 de muzee, cu multe galerii de arta, cu cladiri impozante sau cu magazine ale firmelor de top, toate iti pot oferi o sedere de neuitat. Chiar daca nu am putut sa ne bucuram de asa un regal a fost bine si cu scurta noastra incursiune in orasul oamenilor eleganti si foarte relaxati. Asa am perceput eu oamenii tineri si mai putin tineri iesiti in pauza de masa si care pareau ca merg de fapt la un spectacol si nici o grija nu-i apasa.

Autocarul ne-a lasat aproape de centrul orasului si in grupuri mai mari sau mai mici am pornit. Am traversat podul peste Limmat exact in fata unei renumite biserici, Fraumunster –Biserica Maicii Domnului, ce dateaza din 853, din alte surse ar fi mult mai tarziu si a fost construita de pe ruinele unei abatii. Biserica a fost ridicat de Louis Germanul care era nepotul lui Carol cel Mare si atunci anul in care a fost inceputa constructia ar trebui sa fie dupa 1100. Pentru 200-300 de ani nu mai facem caz si admiram frumusetea acestei catedrale data si de vitraliile realizate de Marc Chagall si montate aici in 1970. In fiecare vitraliu se regaseste o scena din istoria crestina din perioada anterioara lui Hristos, dar si din viata Sa.

Ne-am continuat drumul dar fara a mai reusi sa ajungem si la alte doua biserici importante, Grossmunster, construita incepand din 1100 la porunca lui Carol cel Mare si biserica Sf. Petru in al carui turn se afla cel mai mare ceas (dintr-un turn), cu un diametru de 8,67m. Astea le-am vazut si fotografiat de la distanta. Despre turnul bisericii Sf. Petru, am citit ca a fost folosit ca turn de paza impotriva incendiilor si in prezent este in proprietatea orasului, iar clopotnita, clopotul si casa scarilor de la intrare sunt proprietatea parohiei.

Ne avand un plan pentru vizita noastra in Zurich am umblat prin zona centrala, am admirat vitrine ale unor firme de renume, am ajuns prin piatete, am trecut pe langa o cladire in care locuise un timp “tatucu “ Lenin. Comunist, communist, dar tot o tara occidentala e mai buna!

Dupa ce am umblat cat ne-a permis timpul ne-am oferit si un moment de rasfat si am intrat intr-un mall cu gandul sa ne” clatim retinele”. Nu am iesit noi, fetele, chiar cu mana goala, dar nici cu sacose pline… Multumite cu ce aveam am mers sa bem o cafea in centrul Zurichului si sa mancam un piscot ceva. Cafeaua si “piscotul “ au fost excelente, dar aici am vazut si un ospatar de culoare ce tocmai iesise din tura, frumos ca Adonis si care era si constient de cum arata. Ne uitam noi, fetele, dar si baietii au fost de acord ca ai la ce te uita!

Dupa momentele de relaxare am pornit catre autocar caci ziua nu se incheiase si drumul nostru continua spre Schaffhausen.

Schauffhausen, este unul dintre cele mai frumoase orasele elvetiene renumit prin cladirile clasice si renascentiste, dar si prin fatul ca aici vei putea admira cascadele Rinului- cea mai mare cadere de apa din Europa. Cascada se afla la 4km de oras si noi am oprit in parcarea de langa cascada, dar dupa ce am vazut si alte fotografii cu cascada, se pare ca nu ne-au dus pe parte care trebuia. Frumos a fost si de acolo de unde priveam noi, ca in bancul cu … da’ce de aici nu se vede?

O data ajuns la cascada, daca esti pe partea buna, se poate cobora cu liftul pe stanca de la baza acesteia sau merge cu vaporasul pana aproape de tumultul de apa. Noi ne aflam pe partea opusa a liftului si a debarcaderului si ne-am multumit cu atat. De fapt nici nu prea stiam cum se ajunge la lift si nici nu am fi avut timp.

Spectacolul oferit de caderea de apa este gradios, iar imaginea zonei ramane in amintirea celor ce ajung acolo.

Privind spre apele involburate ale Rinului, usor in dreapta, pe stancile ce marginesc malurile se ridica maestos castelul Laufen. Castelul a fost construit in 885 de catre familia Laufen, ce-si doreau probabil sa aiba mereu un tablou minunat in fata ochilor. Castelul a trecut pe la mai multi proprietari fiind apoi vandut cantonului Zurich. Din 2010, castelul restaurat si modernizat este deschis publicului si isi asteapta oaspetii cu un restaurant. Nu ne-am bucurat de toate astea doar le-am aflat de la ghidusa.

Incantati de primirea facuta de Rin, am continuat cu o vizita in orasul cu numele legat tot de aceasta apa si anume Piatra pe Rin (Stein am Rhein). Oraselul, cu o populatie de aproximativ 4000 de locuitori, se afla la o altitudine de 413 m, in apropiere de locul de varsare a Rinului in lacul Constance. Orasul medieval este o atractie turistica datorita cladirilor cu picturi pe fatade si stradutelor inguste pietruite si deosebit de pitoresti. Aici se afla si cea mai veche pictura de fatada din Elvetia, aflata pe casa “Vulturul alb”, ce dateaza din anii 1500. Cateva detalii furnizate de ghida nostra si apoi ne-a “abandonat “ pe strazile orasului, convinsa fiind ca oricum nu prea o ascultam, noi cascand gura cand la o cladire, cand la alta. In plimbarea noastra, am zarit la un moment dat si castelul Hohenklingen ce domina orasul de pe o colina incepand cu anul 1200. Castelul este inconjurat de padure si de plantatii de vita de vie si poate fi o atractie pentru o plimbare pe jos, daca timpul iti permite, pentru a te bucura de o vedere panoramica asupra lacului Constance. Ne fiind vreme de drumetii, ne-am bucurat mai departe de orasul ca de poveste in care asteptam sa apara domni si domnite imbracati in costume de epoca, plimbandu-se agale pe langa noi.

Am incheiat vizita in Stein am Rhein cu cateva minute pe malul lacului Constance admirand pasarile de pe lac si visand la locurile minunate vazute.

Cu lacul Constance ne vom reintalni, dar urmatoarea zi era destinata altei zone.

Venise vremea pentru o plimbare cu Bernina Express, acel tren ce te plimba prin unele dintre cele mai minunate locuri din Alpi. Traseul de cale ferata este o realizare deosebita a ingineriei, intrucat trenul urca pana la o altitudine de peste 2000 de metri si asta fara a fi folosite cremaliere. Constructia caii ferate a fost facuta in anii 1908-1910. Traseul total face legatura intre localitatea elvetiana, Chur si cea italiana, Tirano. Pentru a parcurge acest drum e nevoie de 55 de tuneluri, unele in spirala si 196 de poduri.

Noi am parcurs putin din prima parte a traseului ce face legatura intre Chur si Pontesimo si mai exact am urcat in Tiefelcastel si am coborat in St. Moritz. Drumul nostru a durat aproximativ 2 ore si am ajuns la o altitudine de 1775 de metri. Pentru asta am strabatut 2 tuneluri si un viaduct.

Trenul are vagoane panoramice, cu geamuri mari ce ocupa si o portiune din acoperis si permit sa te bucuri de privelisti uimitoare.

Muntii acoperiti de zapada, cascade inghetate, schiori ce alunecau pe partii, mici ferme de la care urca spre cer un firicel de fum (semn ca erau locuite), ne-au fost prieteni la drum si timpul s-a scurs mult prea repede.

Un loc uimitor pe care l-am admirat din tren, a fost viaductul cu o lungime de 136 si o inaltime de 65m, peste raul Landwasser din Filisur, dar din pacate nu am si fotografii.

Revenind la statia finala pentru noi, adica St. Moritz, odata coborati din tren ne-am “pierdut “ in marea de turisti ce se varsau spre iesirea din gara. In fata garii, limuzine negre cu soferi in uniforme isi asteptau turistii ce vor ocupa, probabil, hotelurile luxoase din statiune. Pentru noi era simplu, vom bate la pas cat vom putea si cat ne va permite timpul aceasta statiune.

St. Moritz, este una dintre cele mai renumite statiuni de schi din lume. Cu o lungime de peste 550km de partii, statiunea atrage annual mii de schiori, dar si turisti veniti doar pentru peisajele de vis. In zona au fost descoprite si multe izvoare minerale si inainte de a devein statiune de schi a fost statiune balneara benficiind si de peste 300 de zile insorite pe an.

Cum noi nu venisem pentru schi am iesit din gara cu gandul la o plimbare prin faimoasa statiune, unde hotelurile de lux, vilele si magazinele de firme erau cam peste tot. Ne-am bucurat de ce am vazut, ne-am multumit doar cu privitul si am decis ca meritam macar un ceai cu Stroh si o prajitura, servite la o cofetarie din zona centrala.

Baut, mancat si din nou in gara unde de aceasta data ne astepta autocarul. Drumul de intoarcere l-am facut cu autocarul, iar asta ne-a permis sa facem si scurte opriri. Desi zapada in jur, in unele locuri zapada depasea inaltimea noastra, drumul era perfect curat. Un drum cu multe serpentine, cu curbe in “ac de par”, cu privelisti de vis. Indemanarea si profesionalismul soferului ne-a adus in bune conditii la baza.

A fost o zi plina, o zi cu multe locuri minunate ce venea sa completeze sejurul nostru, care mai avea o zi.

In ultima zi, era programata o vizita la un magazin al celebrei fabrici de ciocolata, Milka si o vizita intr-un oras german. Nu puteam neglija de tot Germania si apoi ii promisesem lacului Bodensse ca vom reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 1051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI