Dormit in Austria, plimbat in Elvetia

TIPĂREȘTE

Prima zi si prima deplasare in afara Austriei. Imediat dupa micul dejun am urcat in autocarul care avea deja motorul pornit si la drum!

Dupa iesirea din Feldkirch, la aproximativ 5 minute de mers, treceam granita in statul vecin, Liechtenstein, iar dupa alte 25-30 minute intram in Elvetia.

Prima oprire avea sa fie in cantonul St. Galen, aflat la granita de est a Elvetiei si anume in Werdenberg.

Werdenberg, este cel mai mic oras din Elvetia avand sub 100 de locuitori, 34 de case medievale foarte bine intretinute si folosite mai mult ca resedinte de vacanta si un castel. Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1289. In 1428, ultimul conte de Werdenburg moare fara a avea mostenitori, iar proprietarii sunt mereu schimbati. In 1956, ultima mostenitoare, doneaza castelul cantonului St Galen si de atunci poate fi vizitat in lunile de vara.

Micul oras este situat pe malul unui lac pe care plutesc nestingherite lebede gratioase si surorile lor vitrege, ratele. Dupa ce am pozat si admirat locatarele de pe lac, ne-am indreptat spre mica asezare, adica spre tinta noastra, cel mai mic oras elvetian.

Casele frumos colorate, construite in mare parte din lemn si stradutele pietruite ne intorc in timp si ne asteptam ca in orice clipa sa se deschida o usa si sa apara o gospodina in tinuta medievala.

Singurele vietuitoare ale localitatii pareau a fi insa pisicile, desi la unele case erau aranjamente florale si decoratiuni, semn ca cineva ar fi trecut pe acolo.

De remarcat doua dintre casele medievale si anume “ Casa Rosie” cu parterul cu stalpi din lemn si zidarie, iar etajele din lemn si “Casa Sarpe” ce are ca element decorativ un sarpe. Plimbarea printre case ne-a condus catre castelul situat in partea de sus a colinei, dar care la vremea aceea era inchis. Chiar daca castelul ce gazduieste un muzeu si o colectie de arme este inchis merita drumul pana sus pentru imaginea superba cu lacului si localitatea de pe malul opus, Grabs.

Autocarul ne astepta si am intrat din nou in Liechtenstein pentru a ajunge in statiunea de schi, Malbun.

Dar Elvetia ne mai astepta si urmatoarea zi a fost destinata tot tarii cantoanelor. De aceasta data aveam in plan vizita la unitati de productie si anume la o fabrica de bauturi spirtoase si una de branzeturi, aflate in cantonul Appenzell.

Cantonul Appenzell este situate in partea de nord-est a Elvetiei si este inconjurat de cantonul St. Gallen.

Denumirea deriva din limba latina “abbatis cella”- celula a abatelui, de pe vremea cand regiunea tinea de abatia Sf. Gall, deci era proprietatea abatelui. Zona si-a obtinut independenta fata de abatie in 1403.

Appenzell este o regiune alpina, cu paduri si pasuni intinse ceea ce permite si o activitate pastorala intensa, dar si alt activitati industriale.

Capitala acestui canton este orasul cu acelasi nume, iar limba oficiala este germana. Dialectul vorbit este german elvetian. Orasul este situat la o inaltime de 780 de metri, pe masivul Alpstein si a fost atestat documentar in 1701.

Prima noastra oprire a fost la fabrica de producere a bitterului cunoscut sub numele de Appenzeller. Bautura se produce din 1902 dupa aceiasi reteta secreta care combina 42 de tipuri de plante, seminte, radacini si care dau savoare si aroma deosebita licorilor produse aici. Doar doua persoane din familia fondatoare cunosc reteta.

Ne-am plimbat prin zonele premise vizitarii, insotiti de un ghid si am trecut printre imensele instalatii de distilare, o parte a laboratoarelor, zona de ambalare si etichetare, dar si in zona in care erau expuse o parte dintre semintele si plantele folosite pentru a obtine gustul unic al Appenzeller-ului.

Vizita s-a incheiat cu o degustare si cu o vizita la magazinul fabricii de unde cei mai multi dintre noi si-u luat cateva amintiri … la sticla.

Urmatoarea vizita a fost la fabrica de baranzeturi, unde am urmarit intreg procesul de fabricatie, de la incalzirea laptelui si adaugarea de fermenti si cheag, la formarea rotilor de branza, apoi scufundarea in saramura si maturarea in incaperi speciale si in final ambalare si depozitare. Ca si la bitter incheerea a fost cu degustare de produse intr-o sala ce ne oferea o panorama superba supra zonei. Si asa cum stim ca peste tot e mare grija pentru a asigura starea de bine a turistului si aici iesirea se facea prin magazinul fabricii. Cum sa te abtii cand deja stiai ce produse gustoase au….

Dupa rasfatul bahic si culinar o plimbare prin oras era binevenita. Am pornit la pas pe principala strada din Appenzell, bulevardul Hauptgasse, marginit de casele medievale atat de colorate si pitoresti. Zona cea mai frumoasa mi s-a parut a fi Piata Landsgemeindeplatz, delimitata de aceleasi frumoase cladiri. Aici, in piata, anual se desfasoara in aer liber lucrarile parlamentului local si participa intreaga populatie. Si tot aici au loc si alegerile locale. Asta da democratie!

Am lasat in urma aceste minunate locuri si am pornit la drum. Drumul nostru ducea la o ferma situata in varf de munte si ni s-a spus ca e o ferma cu totul speciala. Drumul pana acolo era destul de greu si am fost avertizati ca e posibil ca autocarul sa nu poata urca si atunci vom fi transportati, pe rand, cu un microbuz.

Nu a fost cazul, soferul nostru, om cu experienta s-a incumetat si a pornit pe serpentinele stranse, fiind nevoie pentru unele curbe sa faca mai multe manevre, dar in fial suntem in curtea fermei. Un loc minunat, in varf de munte, cu multa zapada si din loc in loc cate un brad ce intregea tabloul de poveste.

Cum am intrat in curte, in dreapta se aflau grajdurile cu vite si oi, afara un tarc in care cateva caprite isi doreau sa interactioneze cu noii veniti, iar in stanga un parculet de joaca pentru copii. Am intrat la animalutele din grajd (curat si fara mirosuri specific) am “salutat “ capritele si apoi am intrat in cladirea din fata care avea multe surprize pentru noi.

In aceasta cladire era amenajat un sat in miniatura. Exista o sala de clasa cu banci, tabla, numaratoare si abac iar intr-un colt multe ghizdane ce-si asteptau posesorii sa se intoarca poate din pauza mare. Am trecut apoi intr-o alta incapere si am gasit un magazin mixt, apoi o farmacie, un cabinet medical, un atelier mecanic si de reparatii si am ajuns in zona unei gospodarii cu camera de dormit, bucatarie, toaleta, dar si camara cu provizii alimentare si nu numai si apoi cotetul animalelor.

Dupa plimbarea prin “satul” elvetian ne-am oprit intr-o camera menita a fi restaurant pentru a servi un strudel cu mar si o bere. Totul rustic si foarte frumos. In spatele nostru o fereastra prin care vedeam cotetul animalelor, adica o incapere in care o scroafa cu mare clasa isi crestea purcelusii dolofani si rozalii ca de portelan. Nu ne asteptam ca intr-un restaurant sa avem asemenea vecini… dar a fost minunat!

---

VIZUALIZĂRI: 817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI