Croaziera pe Sena / O minunata experienta romantica la ceas de seara...

TIPĂREȘTE

Ce poate fi mai romantic atunci cand ai sansa sa ajungi la Paris? !... Dupa ce te-ai delectat cu atatea plimbari in acest oras “nesatul” de a-si etala mandru si poate chiar si cu o tenta de infatuare, toate bogatiile arhitecturale, incarcate cu atata istorie de “artilerie grea”, de atata frumusete inegalabila, de atata maiestrie artistica; orasul care-si expune cu atata generozitate si la vedere strazile, parcurile, magazinele dintre cele mai scumpe din lume, atata fast si eleganta; atata opulenta si bogatie de culori si gusturi la orice colt unde intalnesti o cafea buna, o mancare rafinata…in fine…Orasul Luminii se descopera identic si totodata diferit de catre orice trecator…

Da, dar adevaratul romantism il gusti si simti pana in "strafundul" interiorului tau poate inca nestiut nici de tine, doar atunci cand te asteapta un “bateau”, ancorat cuminte pe un mal primitor al Senei. Atunci cand ii pasesti pragul si barca porneste, incerci sa intuiesti cam ce urmeaza sa ti se intample…Te asezi linistit fie pe puntea de afara, in briza usoara si fosnitoare a vantului, fie undeva in interior, oricum si de oriunde stai, Parisul stie foarte bine ce sa-ti arate. Si atunci, in prag de amurg, cand soarele istovit dupa inca o zi plina “de lucru” se scurge usor si tainic printre cladirile monumentale ale orasului, se aprind alte faclii tainice, feerice, de poveste pe care tu o traiesti aevea. Si atunci tu nu mai stii practic unde sa mai privesti; pe care mal o fi oare mai interesant? !... Vaporul porneste usor pe valurile aproape inexistente ale Senei iar tu dotat neaparat cu aparatul de foto sau de filmat incerci sa surprinzi cat mai mult din acel Tot imens ce apare la fiecare secunda. Totul este “la vedere”, sincer, asa cum ii place Parisului sa fie atunci cand are ce prezenta, chiar si la lumina indoielnica a noptii… Incepe marea aventura a unei seri pe care n-o vei uita niciodata…o croaziera de aprox. o ora, ce porneste de la “poalele” Turnului Eiffel, de exemplu si inconjoara Ile de la Cite, cu doar 9 euro. Este cel mai cunoscut si efectuat tur de croaziera. In timp ce te minunezi de frumusetile Parisului de pe puntea vasului, poti servi si o cina romantica in bataia tremuranda a unei lumanari dar te costa ceva mai mult…Vapoarele sunt fie doar cu interior, acoperite pe de-a-ntregul, asa cum am avut noi, pentru ca a fost o seara racoroasa si cu ceva rafale de vant din cand in cand, fie combinat, atat cu exterior cat si cu interior, astfel turistii pot alege, dupa preferinta unde sa-si savureze pe deplin plimbarea pe ape…

Treci pe sub cateva poduri a caror frumusete a ramas peste veacuri nestirbita; poduri cu un trecut zbuciumat, martori a multor scene vii si crancene din istoria si viata orasului. Cand am trecut pe sub un astfel de pod, la un moment dat am avut senzatia stranie ca ceva se va intampla, aerul devenise parca mai greu de respirat, probabil emotia de a fi acolo ma coplesise…Cladirile minunat luminate pe langa care treceam, isi priveau semete chipurile in oglinda imaculata care totodata ma absorbea si pe mine, vrajita de tabloul dublu, de imaginea reflectata ce reiesea atat din ape cat si de pe uscat. Dar valurile lasate in urma de zbaterea vaporului mi-a stricat visarea…

De o parte si de cealalta a Senei, Parisul isi dezvaluia minunile pe nocturna, aceleasi pe care le vazusem ziua, acum seara, parca erau altele…pline de mister, invaluite in mantia secreta a noptii, dar totusi felinarele care inconjurau fiecare cladire sau loc le dadeau de gol si le umpleau de o caldura diafana, de o lumina feerica, de un basm trait si simtit “live” la Paris. Si asa ochii mi s-au bucurat pe deplin la vederea Palatului de Justitie, impunatoarea Catedrala Notre Dame, Primaria, reclama puternic luminata a Galeriilor Samaritaine si multe alte nestemate ce se insirau de-a lungul malurilor apei ce curgea nestingherita.

Pe parcursul calatoriei, am vazut pe sub unele poduri cum traiau unii amarati oameni ai strazii, caci sa stiti ca si aici sunt destui, saracii, ne-au facut si cu mana...erau cu corturi chiar sub pod sau de-a lungul cheiului…Si mintea mea o luase pe fagasul amintirilor si a ceea ce citisem despre Paris, cum Sena a inghitit de-a lungul vremii multi nefericiti…Apoi mai erau si grupuri de tineri care cantau de zor cu chitarile sau dansau iar altii, tot pe chei, se plimbau alene de mana sau imbratisati…probabil marii indragostiti, care fug din calea multimii…e normal, nu? ! Erau si ei tot la Paris, in orasul lor (al indragostitilor).

Ei, si asa am ajuns la capat de linie, tot acolo de unde pornisem, dar nu inainte de a trece pe sub cel mai vechi pod din Paris, Pont Neuf (podul nou). Turnul Eiffel ne intampina luminos si falos, ca niciodata. Pacat ca pozele din croaziera au iesit miscate, dar am filmat si la un moment dat, pe imagine apar doua turnuri Eiffel, cel real si cel reflectat intr-unul din geamurile vaporului…O senzatie vizuala inedita, surprinsa de camera dar si o pacaleala ce i-am tras-o Parisului, uite-asa, ca la sfarsit…am plecat cu doua turnuri…cel putin virtual.

Pacat de poze, dar amintirea din interiorul meu va ramane acolo pentru totdeauna…Si v-am scris toate acestea, pentru simplul motiv ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

---

VIZUALIZĂRI: 5533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI