Ceramica neagra de Marginea

TIPĂREȘTE

In tura noastra auto la manastirile din nordul Bucovinei, intre Sucevita si Putna, era pacat sa nu ne oprim si in localitatea Marginea, la ateliere unde se prelucreaza renumita ceramica neagra de Marginea, mai ales ca era chiar in drumul nostru.

Localitatea Marginea este situate la aproximativ 10km de Radauti, de-a lungul raului Sucevita, la intretaierea a doua drumuri. Primul este drumul national DN2E ce leaga Putna de Gura Humorului, iar cea de-al a doilea care trece peste Obcina Mare, drumul national DN 17A, ce leaga Radauti de Campulung Moldovenesc, prin Pasul Ciumirna. Numele localitatii se pare ca se trage, fie de la faptul ca este situata la marginea padurii, fie ca numele ca s-ar trage din "granita" sau "hotar" de tara, Marginea fiind practic la granita cu Ucraina.

Ceramica de Marginea este o marca cunoscuta in lume.

Ceramica neagra produsa aici se pare ca dateaza din negura istoriei, din neolitic, fiind identificata atat in cadrul culturii Horodistea–Floresti.

Olaritul a cunoscut o puternica dezvoltare in zona, in sec. al XV-lea, Marginea ramanand renumita, in timp, prin producerea ceramicii negre prin aceeasi tehnica veche de ardere inabusita si de realizare a motivelor si ornamentelor prin lustruirea cu ajutorul unei pietre de rau sau cremene.

In perioada comunismului practicarea olaritului si posesia unei roti de olar era considerata infractiune, multi olari fiind nevoiti sa renunte la acest mestesug sau sa-l practice pe ascuns. Pana la aceste actiuni de interzicere, in Marginea erau foarte multe familii de olari, putin 60.

Apoi, mai marii regimului comunist, dandu-si seama ca pot exploata propagandistic acest mestesug, s-a incercat relansarea lui, dar prin cooperativizare. Au incercat mecanizarea acestui mestesug care era exclusiv manual, prin introducerea rotii de olar actionata electric si a malaxoarelor mecanice.

Din fericire tehnica straveche a acestui mestesug s-a pastrat pana azi, doar cu ceva schimbari: vasele sunt arse acum in cuptoare, inainte vreme fiind arse in gropi mari de 1,5 metri.

Lutul se ia de la marginea satului se framanta bine cu apa si se incepe modelarea pe roata. Vasul, odata terminat, este lasat apoi la zvantat cateva zile, dupa care se trece la decorarea lui, apoi se lasa la uscat 2-3 saptamani, vara in aer liber, afara la soare, iar iarna la adapost in atelier.

Trebuie sa fie foarte bine uscat ca sa poata fi finisat si lustruit, apoi urmeaza arderea.

Dupa o ardere normala, de aproximativ 8 ore, in prezenta oxigenului, timp in care vasele devin rosii, se introduc apoi in foc lemne de brad si molid si se astupa toate gurile de incarcare si descarcare ale cuptorului. Se produce acum o ardere inabusita fara oxigen, care dureaza cam zece ore, fumul penetrand si impregnand peretii vaselor, in timp ce acestea se racesc lent, determinand culoarea neagra, cu diverse nuante, de la cenusiu la negru intens, functie de distanta de la focarul cuptorului si de calitatea combustibilului utilizat.

Am asistat si noi la etapa producerii pe roata, in atelier, a diferitelor obiecte din lut.

Erau 4 mesteri care lucrau acolo. Am vazut cum apare efectiv din mainile mesterului ba o ulcica, ba un vas mare oval, ba un capac, sau o vaza. Apoi obiectele erau puse la uscat, urmad apoi sa fi introduce in cuptor pentru ardere. Intreg procesul de cand iese de pe roata olarului pana ajunge in expozitia cu vanzare dureaza o luna (ne-i-a explicat una din persoanele de la expozitia cu vanzare din incinta). Bineinteles ca am achizitionat si noi diferite obiecte, care erau extraordinar de frumoase, nu te puteai hotari pe care sa alegi. Este fascinant cum in cateva minute iese din mainile olarului un obiect din lut. Cu toate ca sunt unicate, cand le aseaza pe raft una langa alta, par ca scoase de pe banda unei masinarii, nu din palmele unui om, a unui mester.

Iar preturile la care se vand aceste obiecte, mi se pare ridicol de mic, mai ales comparat cu "chinezariile" care ne-au invadat piata.

---

VIZUALIZĂRI: 3890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI