Continentul care se simte, nu se vizitează

TIPĂREȘTE

Citatul zilei- „La vida es un viaje, no un destino.”

Continentul care se simte, nu se vizitează, chiar cred că acesta este cel mai potrivit titlu pentru acest articol.

Am colindat ceva prin lumea asta și abia acum mi-am dat seama că am fost doar de trei ori prin America de Sud, din cele peste o sută de ieșiri externe. Am fost în 2008 în Patagonia unde am străbătut Chile și Argentina de la nord la sud și retur, în 2009 în Brazilia țara cât un continent în care am reușit să văde cele mai frumoase orașe și obiective turistice, dar am ajuns și în jungla amazoniană, apoi anul trecut în Columbia unde am petrecut în Bogota, Medellin și Cartagena des Indias. Cam puțin pentru acest continent atât de ofertant din punct de vedere turistic.

Astea fiind zise trebuia musai să remediez cumva problema, mai ales că America de Sud alături firește de Africa este unul dintre continentele mele preferate pentru călătorii. Nu știu de ce, dar parcă îmi e mai la îndemână să organizez o incursiune în Africa, asta cu toate că este mult mai grea, oamenii mai neserioși și prețurile mai mari. Probabil distanța de America de sud o face puțin mai inaccesibilă și timpul pe care trebuie să-l aloci acesteia care e musai să fie mai generos.

Așa că pentru anul acesta am decis să vizitez pe îndelete Uruguay-ul depre care am auzit multe lucruri frumoase și dacă tot ajung prin zonă să stau câteva zile și prin Paraguay. Doar că zborurile spre Montevideo sau Asuncion, capitalele celor două țări sunt destul de puține și foarte scumpe. Așa că m-am gândit să ajungem initial în Buenos Aires și de-acolo să sărim pârleazul cu barca în Colonia de Sacramento din Uruguay. Doar că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, zborurile spre Buenos Aires fiind foarte scumpe, așa că până la urmă am luat bilete de avion de ruta București Munchen Sao Paolo. Mai fusesem în Brazilia, dar nu în Sao Paolo așa că de ce nu. Biletele de avion au fost destul de convenabile dată fiind distanța, două ore până la Munchen și apoi 11 ore până la Sao Paolo, respective 675 euro de persoană luate cu nouă luni înainte.

Să vă vând și un pont. Cele mai bune huburi pentru a vizita America de Sud sunt Sao Paolo, Bogota și Panama. către aceste destinații sunt zborurile cele mai multe din Europa, dar și cele mai ieftine evident luate din timp. Se mai trezise cineva că vrea să meargă cu noi, dar cu două luni înainte de călătorie prețul zborurilor aproape de dublase, așa că evident că a zis pas până la urmă,

Ce era mai greu rezolvasem acu urma să facem traseul. Am luat cazare de două nopți în Sao Paolo ca să ne odihnim după drum și să ne acomodăm cu fusul orar și evident să vedem câte ceva prin oraș. Apoi am luat bilete cu Latam Chile cea mai sigură companie din zonă spre Asuncion, unde am mai petrecut trei zile ca să vizităm Paraguay-ul. Aici am achiziționat si singura excursie cu agentie locală pentru a face așa numitul Golden Circuit și a admira împrejurimile orașului cu cele mai faine obiective turistice. Paradoxul că în țările mai sărace, țări cu foarte puțini turiști excursiile sunt foarte scumpe. Aici am plătit 350 usd pentru un tur privat care era așa nu din vina noastră, ci pentru că efectiv nu mai avea alți mușterii.

Drumul nostru a continuat spre Uruguay, unde am poposit pentru o noapte în capitala Montevideo. De aici am luat un autobuz până în super stațiunea de lux a Americii de Sud, Punta del Este, supranumită Monaco al Americii de Sud și asta pe bună dreptate și foarte frumoasă și foarte scumpă.

Aici la Punta del Este am avut noroc pentru că în prima zi am prins Carnaval cu defilarea principalelor școli de samba din zonă, un spectacol de cinci stele văzut și admirat într-un loc mult mai liniștit, decât exuberantul și extrem de aglomeratul Rio de Janeiro.

Evident că am ajuns în această stațiune de litoral ca să împac și capra și varza, adică compromisul dintre mine și nevastă, unul vrea plimbări, celălalt relaxări la plajă, vă las pe voi să ghiciți care și cum. Aici am petrecut cinci zile de super relaxare pe plajele Oceanului Atlantic, destul de rece pe aceste meleaguri. Apa, nu vremea pentru că ne-am întors acasă arși de soare în condițiile în care nu erau mai mult de 25 de grade ziua, dar care se simțeau cam ca 35 de grade de la noi.

A urmat drumul înapoi la Montevideo tot cu autocarul. Dar nici aici nu am avut prea multă liniște și am mai luat bilete de autobuz către Colonia de Sacramento, orășelul de graniță despre care am auzit numai lucruri bune și care mi-a confirmat așteptările. Astfel am petrecut o zi întreagă și la Colonia de Sacramento, un oraș foarte turistic, am plecat dimineața cu autocarul și ne-am întors seara.

Ultima zi trebuia să o petrecem în Montevideo un oraș superb cu o rivieră de mai bine de 20 de kilometri, doar că planurile ne-au fost date peste cap de companiile aeriene. Mai întăi zborul spre Sao Paolo cu Latam Chile ne-a fost modificat mai târziu, așa că pierdeam legătura spre casă, dar am avut noroc. A operat și Lufthansa o mică modificare de program, așa că am avut opțiunea să nu o accept și am luat alt zbor spre casă în ziua următoare cu compania parteneră Swiss Airlines cu escală la Zurich și a fost chiar mai bine. Așa ne-am ales vrând, nevrând, cu o zi suplimentară în Sao Paolo la întoarcere.

Toate bune și frumoase, am petrecut pe cinste în special la carnaval, am cunoscut oameni noi, am văzut lucruri minunate și am mâncat pe cinste vită uruguayană gătită într-un mare fel. Evident că nu am ratat nici restaurantele tip churascaria cu rodizio.

Vreți să știți cât a costat toată distracția pentru 16 nopți cu tot cu zbor?  Ieftin, foarte ieftin. Brazilia și Paraguay au prețuri mai mici ca la noi, în schimb în Uruguay e mult mai scump. Dar cu o organizare atentă poți scoate prețuri foarte bune.

---

VIZUALIZĂRI: 25 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI