Turul Transilvaniei cu masina // Un concediu reusit in Transilvania

TIPĂREȘTE

bikemap.net/route/1746718

1035 kilometri făcuți pe parcursul a trei zile.

Nu vroiam să-mi irosesc zilele de concediu în cine știe ce loc unde probabil aș fi lenevit și n-aș fi văzut nimic concret. Mi-am propus să văd cât mai multe locuri, indiferent cât m-ar fi costat benzina. Știind de site-ul amfostacolo.ro, mi-am planificat următorul traseu: Brașov - Sfântu Gheorghe - Miercurea Ciuc - Gheorgheni - Lacul Roșu - Bicaz - Lacul Izvorul Muntelui - Borca - Vatra Dornei - Bistrița - Beclean - Dej - Gherla - Cluj-Napoca, de unde aveam de gând să mergem spre Oradea, Băile Felix, apoi în sud spre Roșia Montană, Hațeg, Sarmizegetusa și retur prin Orăștie - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov. Din Cluj Napoca însă am luat-o spre Turda, apoi am mers spre Câmpeni - Roșia Montană - Abrud - Brad - Deva - Hunedoara - Orăștie - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov.

Traseul îl puteți vedea accesând linkul de mai sus.

Am pornit din Brașov destul de târziu, ne-am mai oprit și în Sfântu Gheorghe pentru a ne lua de mâncare de la supemarket, după care am pornit spre Miercurea Ciuc. Tot drumul până acolo a fost și este superb, ce-i drept, mai erau 2-3 semafoare la care am stat minute bune fiindcă muncitorii lucrau la reasfaltarea unor porțiuni unde se turnase asfalt prost...

În Miercurea Ciuc am mers la fabrica de bere Ciuc unde speram să găsim în magazinul de prezentare al fabricii bere Ciuc Radler, pentru a o putea bea pe parcursul concediului. Supriză: nu exista acolo nici măcar magazin de prezentare. Am mai intrat în 6 magazine în oraș și nicăieri nu am găsit faimoasa licoare răcoritoare. Cu buzele umflate am pornit spre Gheorgheni, drum pe care l-am admirat pentru calitatea asfaltului. Din păcate, cum am intrat în Gheorgheni, s-a stricat și drumul. Ne-am descurcat relativ ușor cu indicatoarele dar am rămas cu un gust amar din cauza drumurilor pline de cratere din oraș.

Așadar, din Gheorgheni ne-am continuat drumul spre Lacul Roșu, unde ne-a prins o ploaie zdravănă și unde am mâncat, întâmplări despre care am scris un text separat vezi impresii. Drumul între Gheorgheni și Bicaz e groaznic, am tot comentat în mașină despre cum se face turism în zona aceasta. La cât potențial are zona, nu s-a investit absolut nimic în infrastructură.

După asta ne-am continuat drumul prin Cheile Bicazului, unde am admirat peisajele minunate ce merită să le vedeți, dacă n-ați făcut-o deja. După obișnuitele pauze pentru poze, am urmat traseul stabilit spre Lacul Izvorul Muntelui, unde ne-am oprit la fiecare kilometru, fiindcă peisajele erau de-a dreptul superbe și aveam parte de panorame după fiecare curbă. Lacul este foarte frumos, la fel și barajul unde însă nu este permisă fotografierea. Bineînțeles că nimeni n-a respectat avertizarea :)

După ce am trecut de lac am mers pe Valea Bistriței până în Vatra Dornei pe un drum nu perfect, dar acceptabil pentru o mașină joasă ca a noastră. Aveți ce vedea pe acest drum și sunt o grămadă de locuri unde puteți opri pentru un mic grătar sau picnic, fără a deranja mediul înconjurător.

Ajunși în Vatra Dornei, ne-am cazat la Pensiunea Angela și am colindat prin oraș. La fel, și despre acestea am scris aici.

A doua zi am plecat pe răcoare spre Pasul Tihuța și, spre rușinea mea, am oprit mașina chiar în pantă. Motivul a fost unul nobil și anume acela că vroiam neapărat să imortalizez peisajele ce se vedeau în spate, spre Vatra Dornei. Șoseaua se îmbina armonios cu liniile curbe ale dealurilor, creând o simfonie a naturii, dirijată maiestuos de creațiile omului. Pasul Tihuța: încă un loc ce merită văzut. Drumul este impecabil din Vatra Dornei, apropo.

După o scurtă oprire în Mureșenii Bârgăului, ne-am continuat drumul spre Bistrița, porțiune plină de peisaje frumoase, mai ales în zona de munte. În Bistrița ne-am oprit puțin în Kaufland pentru a cumpăra de-ale gurii, apoi la bancă pentru a rezolva niște probleme și ne-am continuat drumul spre Cluj Napoca prin Beclean, Dej, Gherla, Jucu, drum care mi s-a părut extrem de anost și plictisitor, deși era sinuos. Pe dealurile de lângă Cluj-Napoca drumul este în reparații și te urcă pe niște pante abrupte și pline de serpentine, nu înțeleg nici acum logica acelor lucrări dar din câte mi-am dat seama, se lucra la construcția autostrăzii.

În acea zonă am decis să nu mai mergem spre Oradea la sugestia unui localnic din Mureșenii Bârgăului care ne-a zis că drumul e foarte aglomerat și nu e nimic de văzut. L-am crezut și iacătă am renunțat la cazarea la Băile Felix. Din Cluj-Napoca ne-am îndreptat spre Turda, unde am vizitat celebra Salină de la Turda, obiectiv turistic despre care voi scrie în viitorul apropiat. Cert este că am fost uimiți de ce au putut să facă oamenii în acea salină. Ne-am răsfățat cum am putut acolo și am făcut greșeala ca, dupa ieșirea din lift, să ne avântăm spre stânga, spre Sala Ecourilor. Aceasta din urmă impresionantă, dar MARE ATENȚIE! După ce ieșiți din Sala Ecourilor, nu vă continuați drumul spre stânga pe acel culoar lung că veți face cale întoarsă dacă v-ați lăsat mașina la intrarea principală în salină. Dacă faceți ca noi, veți ajunge la cealaltă intrare, de unde e un drum care ocolește 5 km pentru a ajunge înapoi la parcare. Toată această aventură pe acel culoare lung a durat cam 20 de minute, timp în care ne-au înghețat picioarele.

După un periplu de câteva ore în salină, ne-am întors în Turda unde am mâncat la un restaurant tip ”Împinge tava”. Mâncarea a fost foarte bună dar puțin cam scumpă. Acolo am desfăcut harta și am hotărât s-o luăm spre Câmpeni, în inima Munților Apuseni. Drumul este peticit pe toată lungimea lui dar este practicabil, nu are gropi și sunt multe locuri de campat, nu și locuri de cazare. Am găsit un loc de cazare despre care am scris aici.

A doua zi am ales drumul spre Abrud, dar între timp am vizitat și Roșia Montană, un loc ce m-a lăsat cu și mai multe întrebări decât aveam înainte. Am petrecut acolo câteva ore, timp în care am văzut Tăul Brazi, am mâncat zmeură proaspătă și parfumată, am vizitat Muzeul Aurului din centrul comunei și am ascultat într-un centru de informare turistică, partea de adevăr a RMGC, cei care vor cu tot dinadinsul să exploateze acea zonă. Tipa ne-a zis că nu se mai găsește aur în filoane, ci doar în sedimente, sub formă de nisip. Pe mine personal nu m-a convins, vroiam să auzim și părerea celeilalte tabere, dar n-am găsit pe nimeni care să ne vorbească. Drumul dinspre șoseaua spre Abrud până la Roșia Montană e foarte bine asfaltat, probabil ca să convingă investitorii...

După ce am vizitat zona plină de aur, ne-am continuat drumul spre Abrud, Brad, drum nu foarte bun, dar la un moment dat, foarte abrupt și plin de serpentine.

În Brad am consultat harta și am decis să urmăm dunga cea groasă spre Deva intitulată E79. Mare greșeală! Drumul este oribil pentru un drum european! Plin de petice, denivelări, porțiuni înguste, ingrediente perfecte pentru a-ți strica mașina. Am intrat din greșeală în Deva dar am avut noroc că am nimerit la o benzinărie Petrom unde am și alimentat cu cea mai ieftină benzină din concediu.

Din Deva eram hotărâți să ne întoarcem prin Orăștie, dar la intersecția cu drumul ce ducea spre Hunedoara, am cotit brusc la dreapta pe un drum cu două benzi pe sens, foarte frumos, nu foarte bine asfaltat, dar de o calitate bună.

În Hunedoara am vizitat celebrul Castel al Huniazilor, am făcut poze, am mâncat la Restaurantul Rustic despre care am scris aici.

După micul popas în Hunedoara, ne-am rătăcit puțin prin oraș și am avut privilegiul de a lua la rând toate gropile din oraș. Și slavă Domnului, sunt destule. Infrastructura rutieră în Hunedoara e la pământ, mergeți încet sau riscați să vă stricați mașina.

Din Hunedoara ne-am întors la drumul ce ducea spre Orăștie și de acolo până în Brașov nu ne-am oprit decât de două ori, punând capăt unui frumos concediu de trei zile.

Am regretat că nu am vizitat Peșterile din Apuseni, cariera mare din Roșia Montană și multe altele, dar am rămas cu amintiri frumoase ce cred că a meritat să le împărtășesc cu voi.

Voi pune și poze dar fiind o muncă mai minuțioasă, prefer s-o fac la o oră nu atât de târzie.

---

VIZUALIZĂRI: 6198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI