Ruleta turceasca

TIPĂREȘTE

Poate va puneti si voi intrebarea. Ce este o ruleta turceasca? Un lucru va pot spune de pe acum - ruleta turceasca nu te omoara, dar... cititi mai departe...

De cativa ani exista in Germania o emisiune TV unde 24/7 se prezinta cele mai ieftine oferte de vacanta. Dar aceasta oferta acum 2 ani le-a intrecut pe toate: Turcia 5 stele, 7 zile, all inclusive pentru doar 99,00 EUR?

Exact asa am reactionat si eu…la acest pret? Nu se poate! si mai ales ca oferta era peste revelion. OK, masa de revelion era obligatorie si se platea extra: 499,00 EUR…ha, ha! fac glume, costa doar 49,00 EUR / persoana. Deci in total ieseam la circa 150,00 EUR pe persoana. Ce sa mai asteptam, am facut bagajele, am impachetat si haine groase de iarna dar si mai subtiri de primavara…cine stie poate avem noroc. Uneori in timpul iernii temperaturile din sudul Turciei ajungeau pana la 20 de grade. Asa a fost si la noi…Dar sa incep cu inceputul.

Bineinteles ca la acest pret nu stiai hotelul la care te vei caza- era un fel de ruleta turceasca. Hotelul nostru de 5 stele se afla la malul marii, avea zona de wellness si piscina acoperita. Dar camerele…intr-o stare dezolanta. Sub usa de la intrare suiera vantul printr-o crapatura de circa 2 degete. Mobila mai veche si baia cu faianta in culoare verde…deci probabil construit prin anii ´80. Mancarea monotona insa acceptabila si din abundenta. Dar nu prentru aceasta venisem in Turcia! Doream sa vad cat mai multe dintre orasele antice si descoperirile arheologice despre care auzisem. In pretul de 99,00 EUR era inclusa si o tura prin sudul Turciei pentru a-i descoperi cultura…exact ce imi doream eu!

Ghidul nostru Ismail un om studiat, inteligent si cu mult umor ne-a luat a doua zi dis de dimineata in primire. Cred ca era cam 6 dimineata, mic dejun nu am primit (restaurantul era inca inchis) doar o boccea cu niste sandvisuri si suc si ni se promise ca vom opri pe drum sa luam masa intr-un cort tipic turcesc. Aveam multe de vizitat pana la Pamukale, probabil de aceea plecam asa devreme la drum…si intradevar pe drum aveam sa facem cateva popasuri in cultura turceasca…o fabrica de covoare, o fabrica de piei si o manufactura de bijuterii?? auzeam bine? dar eram deja pe drum, si microbusul lasa in urma lui nume de orase antice. Treceam pe langa Aspendos, Perge, Thermessos…si Ismail nu se mai oprea din povestit. In Aspendos se afla unul dintre cel mai bine conservat teatru antic unde si acum se mai tin concerte, Perge cu hipodromul si orasul plin de relicve istorice, in stanga ati putea vedea Thermessos – una dintre cele mai frumoase orase antice construite pe varf de munte, aduce aminte de lacasul Inka din Machu Pichu…Si noi de ce nu oprim? intreb eu…tare mult as vrea sa vizitez aceste locuri despre care ne povestea Ismail cu atata entuziasm…. Ah, aceste locuri le puteti vizita cand mai veniti o data in Turcia pe cont propriu, ne raspunde Ismail cu un zambet…acum suntem in graba. Nu putem opri nici macar putin? mai incerc eu inca o data… oh, ba da! am oprit dupa vreo jumate de ora in fata unei hale imense unde cica inauntru se afla o manufactura de bijuterii. Manufactura consta din 3 persoane care in spatele unei vitrine se faceau ca slefuiesc niste inele si bratari. De aici am intrat repede intr-o hala imensa cu zeci de tejghele la care vanzatori amabili incercau sa-ti vanda bijuterii enorm de scumpe…Aurul este acum o investitie foarte buna ne zicea Ismail si printre randuri ne imbia sa cumparam cate ceva – deoarece doar dupa aceea vom putea pleca mai departe. Ah, ce am uitat sa mentionez- noi eram cei mai tineri din grupul nostru. Si colegii nostri de suferinta aflati la o varsta mai inaintata si probabil si cu portmonee mai pline decat al nostru cumparau de zor din aurul atat de pretios al turcilor. Asa ca nu a durat prea mult pana am plecat mai departe.

Urma a doua etapa a calatoriei noastre. Fabrica de piele. Aici am intrat intr-o sala mica, imbacsita unde ni s-a prezentat o parada a modei cu geci, paltoane de piele si blanuri extravagante la preturi de peste 500 EUR bucata. Eram atat de suparata dar mai ales flamanda, era deja pe la miezul zilei asa ca am cumparat o curea de piele sa-mi mai strang stomacul care incepuse sa se faca auzit. Cand luam masa? Nu uitati ca platisem pentru "all inclusive". Dupa inca doua ore de abstinenta opream in fata unui cort amplasat in mijlocul... pustiului. Si batea un vant aspru si rece. Mancarea de la all inclusiv consta dintr-o farfurie de spaghette cu sos de rosii si un bufet cu salate reci. In mijlocul cortului insa deasupra unui grill cu carbuni incinsi se prajeau niste carnuri zemoase de vita la un pret de 20 EUR / portie. Si pentru ca noua ne facuse foamea un gol in stomac de puteam sa inghit vaca cu totul am platit cei 40 de EUR extra si ne-am infulecat pe indelete.

In apropiere de Pamukale - localitate vestita pentru terasele ei de calc de culoare alba ca zapada de aceea denumit si castelul de bumbac si pentru apele termale, am ajuns dupa apusul soarelui. Da, reusisem sa facem un drum de circa 300 de kilometri in aproape 14 ore! Microbusul oprise pentru cateva momente la poalele dealului de terase sa facem cateva poze, dar din pacate era deja prea tarziu si pozele nu au reusit. Hotelul termal "Polat" era si mai nasol decat cel din Belek. Dar avea un izvor cu apa termala fierbinte si astfel ne-am balacit toata seara afara la piscina. Temperatura aerului sa fi avut vreo 15 grade - dar noi eram fericiti ca in sfarsit ne putem relaxa putin. A doua zi dupa un mic dejun foarte saracacios am pornit-o spre oraşul Hierapolis - orasul antic cunoscut de pe vremea romanilor pentru efectul curativ al apelor termale fusese construit direct langa Pamukale.

Si pentru ca toata grupa nostra era dezamagita de ziua de ieri, a facut Ismail o exceptie si ne-a prezentat orasul Hierapolis pe indelete. Am fi putut face si baie (contra cost) in apele termale de aici insa am preferat sa studiem minutios ruinele orasului. Dupa amiaza am pornit-o din nou la drum inapoi spre primul hotel de la mare - de data aceasta cu speranta ca nu vom mai fi nevoiti sa petrecem atatea ore pe drum. Dar cum spune o zicala pe germana "die Hoffnung stirbt zuletzt". in trad. "speranta moare la sfarsit" am uitat ca mai aveam sa vizitam fabrica de covoare. Si nici de data aceasta nu cred ca am vizitat o fabrica adevarata! Intr-o sala mica cu cateva covoare la care lucrau niste femei batrane ni se explica ca la aceste covoare facute cu mana se lucreaza uneori luni sau chiar zeci de ani si astfel sunt... de nepretuit. Sper ca aici sa scapam usor - cine ne va incerca sa ne vanda un covor? avem un motiv convingator ca nu-l putem lua cu noi pe avion. Si ce credeti... ca turcii nu stiau de asta? Au organizat un autobus extra doar pentru acest transport cica gratuit, adica pardon vreau sa spun inclus in pret. Asa ca am trecut rapid in hala de vanzare. Intr-o sala plina de covoare ne-am asezat pe niste perini imense si ni s-a servit ceai. Covoare grele de lana si covoare lucioase din matase erau prezentate unul dupa celalalt ca la o licitatie... se incepea cu un pret destul de mare dupa care daca nimeni nu arata interes se scadea din pret cate putin. Auzeam din dreapta si stanga cum unii incepeau sa se targuiasca... ma, oameni buni ati innebunit, ma gandeam eu, au facut astia ceaiul din altfel de frunze? Eu nu am ce face decat sa ridic unul dintre covoare si ce vad pe spatele lui? o eticheta mica cu amprenta "Made in China". Aoleo, turcii astia nu doar ca ne scot banii din buzunar dar ne si inseala. Asa ca ridic mana sa pun o intrebare: De ce sunt aceste covoare de calitate exceptionala defapt facute in China? Dintr-o data se face liniste totala... fete de oameni mirati si un Ismail care incearca o explicatie... pai si in China traieste o minoritate de populatie turca, si aceste covoare au fost facute special de ei... si cum incerc eu sa mai pun o intrebare suntem poftiti afara - va rugam sa parasiti sala daca si asa nu doriti sa cumparati nimic. Am asteptat in fata fabricii inca vreo doua ore! Seara am ajuns la hotel si urma sa ne intalnim a doua zi dimineta pentru a continua excursia prin "cultura" turceasca. Eu mi-am adus aminte spontan ca mi se facea "rau in autobus" si m-am scuzat ca nu mai pot lua parte la urmatoarele expeditii. Acum dupa ce am supravietuit ruleta turceasca stiu care e diferenta de cea ruseasca –cea turceasca nu te omoara dar te costa…

Spre norocul nostru mai aveam 4 zile de petrecut aici si astfel am inchiriat o masina si am vizitat cat mai multe dintre orasele atat de interesante din partea de sud a Turciei... aici o mica descriere pentru cei interesati sa descopere aceasta tara pe cont propriu...

Perge a fost menţionat pentru prima dată aproximativ in anul 1000 b. c... Ruinele antice ale oraşului in care au trait romanii, persanii şi grecii merită sa fie văzute: un teatru mare o strada plina de coloane, baia publica şi poarta de sud au ramas aproape intacte.

Oraşul antic Aspendos din apropierea oraşului Antalya este cunoscut mai ales pentru teatrul sau bine conservat. Aici, deoarece acustica fantastica a salii nu s-a pierdut in decursul anilor se mai tin si astăzi, în vara, concerte in aer liber.

Myrafusese unul dintre cele mai bogate orase antice. Extrem de interesante sunt numeroase morminte sculptate in stanca. Interiorul lor este decorat cu reliefuri colorate. In apropiere se poate vizita Biserica Sf. Nicolae (de unde provine legenda lui Mos Nicolae)

Side este un alt punct de atractie turistica în apropiere de Antalya. In site-ul arheologic Side un fost oras grecesc au ramas ruinele unui teatru si cateva coloane din templul lui Apollo situate direct pe malul marii.

Ruinele orasului Olympos - un fost port cu influenta şi vestit centru comercial a fost jefuit de către piraţi. Printre monumentele istorice ce se pot vizita sunt ruinele unei biserici vechi, o baie de aburi si cateva mozaicuri. Poarta cetăţii lângă fostul templu al zeului focului Hefaistos aminteste ca orasul se afla in imediata apropiere de flăcările eterne de la Chimaira.

Fostul oras Termessos situat pe un varf de munte la aproximativ 1400 de metri inaltime m-a impresionat cel mai mult. Pana aici ajung foarte putini turisti deoarece serpentinele ce duc pana sus nu sunt accesibile autobuselor si drumul de la parcare pana sus unde se afla numeroasele ruine este destul de dificil si abrupt. Odată ajunsi sus asezandu-ma pe treptele fostului teatru antic si privind peste varfurile inzapezite ale muntilor din imprejurimi mi-am adus aminte de o zicala veche... "Sunt prea sarac sa-mi pot permite sa cumpar lucruri ieftine"

---

VIZUALIZĂRI: 3457 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI