Cu masina prin Balcani 2 - Drumul prin Muntenegru; canionul Tara; Durmitor Park; Manastirea Ostrog

TIPĂREȘTE

Drumul prin Muntenegru

Trecerea granitei:

Ajunsi la Prijepolje mi-am pus intrebarea: pe la care dintre cele 2 variante trecem granita in Muntengru? Pljevlja sau Bijelo Polje? Raspunsul la aceasta intrebare il gasesti printr-o alta intrebare: ce vrei sa vezi in Muntenegru si cat de repede vrei sa-l traversezi?

Daca vrei neaparat sa ajungi repede spre litoralul muntenegrean, varianta e simpla: Prijepolje - Bijelo Polje - Mojkovac - Podgorica - statiunea aleasa (cele mai importante sunt: Budva, Petrovac, Bar, Ulcinj - o sa revin despre acestea). Eu va spun cu mana pe inima ca e pacat daca ati ajuns in nordul acestei tari cu masina (personala sau autocar) sa nu vizitati cele 2 obiective majore din zona: canionul raului Tara si Durmitor Park, obiective care ofera niste peisaje superbe.

Cumparasem o harta din Serbia ce cuprindea si Muntenegru si am facut urmatorul itinerariu: trec vama spre Pljevlja, ajungem la podul Durdevica (Belvedere) peste raul Tara, viram la dreapta spre Zabljat, intram vreo 2-3 ore in Durmitor Park, servim masa in statiune dupa care ne intoarcem spre pod si mergem de-a lungul canionului Tara pana la Mojkovac, apoi la dreapta spre Podgorica - Ulcinj.

Odata stabilit traseul plecam la drum din Prijepolje virand la dreapta, iar dupa un drum (ingust si mai degraba modest in privinta asfaltului) de cca 20 km ajungem la vama cu Muntenegru, unde avem parte de un control ceva mai riguros decat la traversarea in Serbia - mi s-a parut putin ciudat pt 2 tari care au coabitat pana mai deunazi!

In timp ce prezentam actele vamesilor, o domnisoara ne-a oferit un pliant pt. cazare la un hotel din Pljevlja, oras aflat la cca 15 km de granita si care parea destul de poluat dupa aspectul general (probabil fac ceva exploatari in zona), asa ca nu va recomand cazarea acolo!

Obiective vizitate:

Odata ce am intrat in Muntenegru starea soselelor s-a schimbat in mod vizibil, cu toate ca vama aceasta este mai putin folosita decat cea spre Bijelo Polje. (faceam o paralele cu drumul spre PF2 de la noi din tara, dar mi-am amintit ca se construieste podul Calafat - Vidin, asa ca ala nu mai trebuie modernizat!)

- De la Pljevlja pana la podul Belvedere sunt cca 40 km de drum bun, pe alocuri spectaculos, cu ceva serpentine dar care nu se poate compara sub nicio forma cu Transfagarasanul nostru (cum o fac unii!) d. p. d. v. al peisajelor (de asfalt ma abtin sa vb!)

Podul Belvedere si canionul Tara

Primul este o adevarata capodopera arhitecturala, se intinde pe o lungime de cca 350 m si are o adancime maxima de aproximativ 170 m, oferind o panorama larga spre vest unde se afla oraselul Zabljak si un peisaj care te lasa fara cuvinte spre est-canionul Tara - extrem de spectaculos! La pod e musai sa va opriti, chiar la ambele capete, atat pt peisajele spectaculoase cat si pt suveniruri - in special la intrare, sau o pauza de o cafea, o gustare, un suc sau dupa caz toaleta - la iesire (ultima se plateste: 1 sau 2 euro, nu mai stiu).

Daca tot am vorbit de bani, trebuie sa spunem ca in Muntenegru se plateste in euro, chiar daca nu au aderat la U. E., moneda care a inlocuit marca germana in 2002 - deci nu au moneda nationala!

Pentru mine reprezinta un paradox acest fapt mai ales ca, vecina lor de la nord, Croatia (care se invecineaza cu U. E. si pe care-i raportam mai degraba la Slovenia si Italia decat la pen. Balcanica d. p. d. v. economic, turistic si financiar) foloseste in principiu kuna - moneda lor nationala.

De la pod, conform planului trebuia sa plecam la Zabljak dupa care urma sa ne intoarcem aici si sa mergem spre Mojkovac, deoarece, conform hartii, celalalt drum din statiune spre capitala muntenegreana, era configurat ca un drum secundar si nu vroiam sa avem surprize.

Totusi cand sa plecam observam un indicator micut cu “Stop” pe drumul ce mergea spre Mojkovac, amplasat pe mijlocul soselei dar pe langa care se putea trece lejer in ambele sensuri!

Nefiind nimeni imprejur care sa ma lamureasca si nemaivazand si alte indicatoare mai explicite (m-am gandit ca a facut cineva o gluma, mai ales ca erau multi copii pe acolo) am trecut pe langa el si am mers vreo 3 km in amonte bucurandu-ne de maretia canionului Tara, al 2-lea canion din lume ca marime dupa Grand Canion din Arizona (S. U. A.), cu o adancime maxima de cca 1300 m si cu o lungime de aproximativ 80 km! Din cand in cand mai opream unde aveam vizibilitate mai buna si priveam in jos, catre rau, abia zarind ambarcatiunile de rafting de pe acesta, sport care este la mare cautare aici, acest lucru observandu-l chiar de pe podul Belvedere de unde le-am facut poze. Dupa vreo 3 km de contemplare ne-a trezit brusc din reverie Ivan cel Groaznic - un politist in prag de pensionare dar cu o statura impunatoare si cu un aer f. grav, care parea foarte intrigat si mirat in acelasi timp cum de ne-am permis sa trecem pe acolo daca e interzis. Bineinteles ca nu vorbea in nicio limba universala ci “gavarea” pe limba lui, dar am inteles mai mult din gestica lui la ce se refera.

Din bruma mea de rusa am inteles ca trebuia sa ne dea amenda pt asta dar ca el e baiat bun si ne iarta.

Dar dupa mirosul meu fin (care nu prea ma-nseala!) mi-am dat seama ca gustase ceva “snaps” probabil cu colegul sau de echipaj, care nu coborase din masina, asa ca am ridicat din umeri, m-am scuzat si am intors fara sa-i dau nimic.

Am oprit totusi la vreo 50 m distanta de ei (in asa fel incat sa ma vada) am mai facut vreo 2 poze cu canionul Tara si am plecat mai departe.

Intelesesem de pe forumuri ca ar exista ceva lucrari mari (cu semafoare lungi) pe portiunea Bijelo Polje - Mojkovac - Podgorica dar de portiunea aceasta nu stiam nimic, asa ca nu pot sa va spun ceva despre aceasta restrictie.

Cand i-am spus lui Ivan ca vreau sa ajung la Podgorica, el mi-a spus ca pe aici nu se poate (fara vreo alta explicatie!) dar ca drumul de la Zabljak pana la Niksic e “haraso”.

Durmitor Park

Asa ca plecam spre Zabljak, care oricum era in plan, cu certitudinea ca nu ne mai putem intoarce inapoi asa cum ne-am propus (nu vreau sa ma gandesc ce dezagrement sufeream daca ma intorceam inapoi degeaba!)

Dupa vreo 25 km ajungem in Zabljak, o statiune de schi destul de mare, in continua extindere, cu multe case de vacanta, pensiuni dar si blocuri in partea centrala fiind considerat orasul situat la cea mai mare altitudine din Balcani - 1450m si are o populatie de peste 4500 locuitori. Este poarta principala de intrare in Durmitor Park si reprezinta o varianta ideala de cazare pt cei care vor sa viziteze aceasta rezervatie naturala care mai cuprinde cateva canioane mai mici si mai putin spectaculoase decat Tara precum si 18 lacuri glaciare. – Recomand celor caraora timpul le permite sa se cazeze pt 2 nopti in Zabljak pt. a le ramane o zi intreaga la dispozitie pt. cel mai frumos obiectiv din Muntenegru - ma tem ca si o zi e putin!

Dealtfel unul dintre varfurile din rezervatie poarta numele de Crna Gora (muntele negru) din Alpii Dinarici, iar cea mai mare inaltime o are vf. Babotov - 2522m.

Mai multe despre Durmitor Park va invit sa cititi in comentariul ileneiexperta, comentariu care m-a convins sa trec pe aici (initial am vrut sa vedem decat canionul Tara in trecerea spre litoral)

In centrul localitatii, ghidati de indicatoare, viram spre dreapta si dupa vreo 3 km ajungem la Crno Jezero, cel mai important si cel mai la indemana de vizitat lac glaciar din rezervatie.

Aici am platit parcarea si intrarea in parc (vreo 10 euro in total) am inchiriat un fel de bicicleta dubla cu patru roti pt mine si sotie si 2 biciclete normale pt copii. (7 euro pt prima si cate 5 euro pt fiecare bicicleta daca nu ma-nsel) si am plecat spre lacul aflat cam la 1 km distanta pe o alee impecabila presarata cu bancute si vanzatori ambulanti de fructe de padure.

Ajunsi la lac noi ne-am multumit sa ne odihnim si sa admiram peisajul, iar copiii au dat ture imprejurul lacului. Crno Jezero, asa cum ii spune numele, e un lac glaciar de culoare inchisa, un fel de “Sf. Ana” aflat in Retezat, inconjurat de munti cu vegetatie bogata din care rasar din cand in cand varfuri plesuve gen “Detunatele”din Apuseni.

Dealtfel o trasatura importanta a rezervatiei Durmitor Park este vegetatia abundenta spre deosebire de ceilalti munti din Muntenegru care, in special spre litoral, sunt golasi si de culoare inchisa.

Dupa cca 2 ore de recreere in acest parc minunat in care ne-am “ospatat” cu fructe de padure, am cumparat ceva suveniruri de la intrare si am plecat in statiune pt a servi masa.

Am gasit in centru o pizzeria micuta, dar cocheta, cu masute si umbrele afara, unde am mancat niste portii de pizza f. mari si gustoase, iar apoi la un suc si un capuccino am studiat noul traseu dupa ce am cumparat o harta cu Muntenegru mai detaliata.

Tot raul spre bine, am zis dupa ce am vazut ca drumul ne scoate pe langa Niksic iar in apropiere se afla manastirea Ostrog, un obiectiv pe care mi-l propusesem sa-l vizitam in ultima zi de sedere in Muntenegru cand urma sa venim pana in capitala Podgorica sa votam pt. referendum (observati cata constiinta civica!).

Plecam satui si incantati de ce vazusem acolo si ne indreptam pe un drum impecabil, largit si proaspat asfaltat spre Niksic via Savnik - se vede treaba, n-au avut timp sa actualizeze hartile!

Dupa cca o ora trecem pe langa orasul Niksic, al 2-lea ca marime dupa Podgorica si dupa cca 10 km de mers spre capitala viram la stanga (dar mai intai la dreapta pe o bretea care traverseaza soseaua) spre manastirea Ostrog. Ei, acum tineti-va bine pt ca urmeaza cea mai dificila portiune de drum din tot circuitul - 8 km de drum ingust, prost, cu serpentine fara protectie si tot atatia la intors despre care pot spune ca m-au solicitat mai mult decat cei cateva sute din ziua aceea dar care mi-au incantat ochii. Erau multe portiuni in care nu puteai sa treci 2 autoturisme unul pe langa celalalt - nu vreau sa vorbesc de camioane sau autocare. Ajunsi sus suntem dirijati catre parcarea mare, dar de acolo pana sus mai sunt vreo cateva sute de trepte care la ora (17:00) si caldura aceea pot deveni “ucigatoare” mai ales pt sotia mea care este operata la un genunchi. O alta varianta ar fi pe soseaua serpuita care urca pana sus dar tot pe jos pt ca e bariera pusa iar langa ea un vajnic paznic cu privire f. rece.

Privire care s-a-nmuiat, nu de la caldura ci de la vederea bancotei de 5 euro (nu aveam schimbat dar cred ca mergea si cu 2 euro tinand cont de ora inaintata!) asa ca am urcat in parcarea aflata la 5 m de manastire si unde exista un izvor cu apa binecuvantata si bancute pt odihna.

Manastirea Ostrog:

Se afla la altitudinea de 900 m, asezata pe o stanca verticala din muntele cu acelasi nume si este una din cele mai renumite manastiri ortodoxe din lume si cel mai important loc de pelerinaj din peninsula Balcanica.

Manastirea adaposteste o pestera tainica in care se odihneste un mare sfant: Sfantul Vasile de Ostrog.

Coada de la intrarea in biserica veche era f. mica asa ca am trecut pe la preotul care miruia turistii care erau imbracati decent - adica pe sotia mea. Eu si copiii fiind in pantaloni scurti, ne-am multumit cu inchinatul si pupatul crucii si am plecat sa vizitam manastirea si la etajele superioare, apoi la obisnuita sedinta de shopping de suveniruri care se gaseau din belsug.

Atentie pt cei care vin in weekend-uri mai ales in prima parte a zilei pt ca sunt niste cozi imense!

Dupa ce ne-am racorit, ne-am odihnit si ne-am desfatat privirea cu panorama superba asupra campiei Bjelopavlic, am plecat la drum pe o sosea Niksic - Podgorica f. buna si destul de libera pana la capitala pe care am lasat-o in stanga iar noi am intrat pe drumul european care duce la litoralul muntenegrean, drum f. aglomerat si care trece prin multe localitati.

Dupa ce am traversat podul de pe extremitatea vestica a lacului Skadar am intrat in tunelul Sozina unde se plateste pt. traversare.

Cine merge din Podgorica spre Budva are posibilitatea sa opreasca in vechea capitala Cetinje, un superb oras medieval, iar dupa aceea sa traverseze muntele pe deasupra de unde au o priveliste superba asupra Marii Adriatice, din cate am inteles.

Noi, dupa ce am traversat tunelul, am ajuns in statiunea Sutomore, cred ca cea mai saraca statiune a lor si de care am trecut f. greu datorita celor care veneau de la plaja si traversau aiurea.

Greu a fost de traversat si statiunea Bar dar datorita circulatiei, pt ca altfel statiunea pare civilizata, iar de acolo drumul a fost ceva mai liber pana in statiunea Ulcinj unde am ajuns cand se intunecase deja. Bineinteles ca gps-ul ne-a dus in centrul statiunii unde era f. aglomerat si imposibil de parcat pt. a intreba, asa ca am apelat la serviciul unui taximetrist care ne-a condus pana la locul unde aveam cazarea - Residence Apartaments aflat langa Velika Plaja.

Ca sa concluzionam, traseul ideal prin Muntenegru si care sa cuprinda principalele obiective de vazut din nordul si central tarii este urmatorul:

Mojkovac (unde se poate ajunge atat prin Bijela Polje cat si prin Berane) - canion Tara - podul Belvedere – Zabljak (unde va recomand 2 nopti cazare pt. vizitarea Durmitar Park) - Niksic - manastirea Ostrog - Podgorica - litoralul muntenegrean.

P. S. Am facut cateva comparatii cu obiective de la noi pt a va reaminti ce tara frumoasa avem!

---

VIZUALIZĂRI: 34252 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI