Parcul Durmitor si Canionul Tara - Adevaratele comori ale Muntenegrului

TIPĂREȘTE

Astazi va propun o plimbare strasnica prin Muntenegru. Ce ziceti?! Sper sa va placa si sa fiti multumiti iar la final sa va doriti sa ajungeti si voi acolo. Eu amfost acolo si sunt fericita ca am ales o vacanta in zona Balcanilor.

Dimineata, cu forte proaspete ne-am grupat repede in autocar si am plecat din Cacak, Serbia, spre Muntenegru, destinatia noastra principala, unde, la Ulcinj aveam sa petrecem un sejur de 7 zile presarat cu multe excursii care mai de care mai interesante.

Am luat deci, calea pe ruta Cacak-Prijepolje si am trecut granita dintre Serbia si Muntenegru pe la Pljevlja-Mijakovici.

Cine crede ca partea aceasta a Europei nu are ce arata sau ca nu are locuri frumoase sau interesante, (de fapt si una si alta), va scriu cu toata taria si sinceritatea: se inseala amarnic.

Nu am crezut nici eu mare lucru pana cand nu am vazut cu ochii mei; peisaje de poveste. Sa stiti ca nu numai Austria sau Elvetia sau Germania (le dau exemple doar pt. ca le-am vizitat si eu cat de cat) sunt binecuvantate de asemenea minunatii de tablouri naturale. Nicidecum! Aceste tari au o istorie turistica mai veche si mai bogata, au un mare “adaus comercial” prin multa publicitate de-a lungul timpului, prin stiinta si mai ales bunavointa tarilor respective de a stii sa-si puna cat mai eficient in valoare frumusetile, deci au semnate “state” vechi pe piata europeana si a lumii.

Dar asta nu face ca si alte tari chiar de aici, din Balcani, sa nu poata candida la un loc fruntas in clasamentul tarilor cu un foarte mare potential natural si turistic.

Chiar aici, pe unde am mers eu in acest circuit Serbia-Muntenegru-Albania, peisajele atat de frumoase, de deosebite si in multe locuri extrem de spectaculoase, pot oricand face o buna si loiala concurenta oricarui alt loc din Europa si chiar din lume. Doar ca tarile din Balcani nu sunt inca atat de bine promovate la adevarata lor valoare naturala, nu le prea stie toata lumea. Tocmai de aceea pot afirma ca aici mai toata treaba cade cel mai mult pe umerii largi si generosi ai Naturii care, cu priceperea ei “nativa” isi daruieste cu atata dezinvoltura, in toata splendoarea ei atatea si atatea locuri minunate.

Deci, in drumul nostru, noua nu ne-a ramas atunci de facut decat sa ne bucuram de frumusetile acestei zone pe unde paseam deocamdata in viteza masinii, privind cu totii curiosi pe geamurile largi ale autocarului si facand poze in stanga si-n dreapta. In acest timp ghida isi incepuse pledoaria matinala cu descrierea zonei...

Drumul strabate munte dupa munte, pe o sosea surprinzator de buna si serpuieste ametitor printre niste vai bogat impadurite. Cu fiecare curba a soselei impecabile, vedeam cum apare alt si alt peisaj iar ochii meu nu incetau sa memoreze acea expozitie naturala cand pe o parte, cand pe alta. Ce m-a tot surprins nu numai aici ci pe tot drumul in acest circuit, soseaua a fost foarte buna peste tot in Muntenegru…doar cu foarte mici exceptii, ca si in restul tarilor vizitate.

Aveam in programul turistic de vizitat si, bineinteles, de trecut prin 2 minunatii naturale pe care le are Muntenegru: Parcul National Durmitor si Canionul Tara.

Nu dupa mult timp, ghida ne-a anuntat ca intrasem in Durmitor-Park. Normal ca multi dintre noi, turistii, am inceput sa facem tot felul de glume, cu asemanarea cuvantului din limba noastra “dormitor”… :)

Durmitor Park este, dupa parerea mea, cea mai spectaculoasa si frumoasa zona naturala din Muntenegru. Este intesata de munti inalti, cu creste fie impodobite din abundenta cu paduri mereu verzi, fiind prezent mai mult bradul si pinul, fie cu stanci golase din piatra sau chiar combinatia perfecta dintre cele doua: paduri si stanci laolalta.

Aceasta zona are o conotatie istorica destul de importanta si anume aici a avut loc o intensa batalie in cel de-al 2-lea rezboi mondial, de la Sutjeska, in anul 1943, cand nemtii i-au urmarit si macelarit in acesti munti pe partizanii lui Tito.

Durmitor Park, in toata maretia lui este situat in Alpii Dinarici si include platoul si masivul Durmitor, cu cel mai inalt varf al sau, Bobotov Kuk, de 2522 m.

Parcul National Durmitor este imbogatit natural de mai multe canioane, cel mai mare si mai spectaculos fiind Canionul Tara, in care raul Tara si-a sapat dintotdeauna calea si isi face prezenta sa diafana printre vaile foarte adanci. Urma sa trecem si noi printr-un loc special prin acest canion…

In Durmitor Park mai sunt si alte canioane mai mici, tot frumoase dar mai putin spectaculoase, in vaile formate mai discret de raurile Draga si Susika. Dar va scriu eu sincer, ca toata aceasta zona intesata de munti si vai de-a dreptul ametitoare, cu raurile si lacurile acelea de o culoare de un verde-bleu straveziu, mai limpezi decat cerul, toata zona este speciala si cred eu, ramane in amintirea turistului sau simplului trecator (daca ii place natura la ea acasa). Ca sa nu mai mentionez si intinsele pasuni, care, de departe apar ca niste pete distincte printre padurile dese ale muntilor. Tabloul este unul de vis real, un vis muntenegrean demn de retinut.

Datorita pozitiei sale geografice si a diferentelor de altitudine, de la culmile cele mai inalte si pana la vaile foarte adanci, intre acestea aflandu-se padurile de conifere, de pin, brazi ca si zone subalpine, intreaga regiune se afla atat sub influenta mediteraneeana cat si alpina. Toate acestea au dus la dezvoltarea unei game extrem de variate de specii, atat flora cat si fauna de exceptie. Aici se intalnesc deopotriva lupi, cerbi, ursi, rasi ca si animale mai mici, precum veverite, vidre, nevastuici si alte minuni rozatoare. Parcul ocroteste printre padurile sale si o dversitate de pasari, iar lacurile detin o bogatie subacvatica, concretizata prin pesti de mai multe feluri, ca si broaste, reptile, serpi de apa.

Tocmai din aceste motive foarte importante, zic eu, a fost creat acest parc in anul 1952, din dorinta autoritatilor iugoslave de a proteja varietatea de ecosisteme in care astazi se gasesc multe plante si animale pe cale de disparitie. Am aflat ca acest parc adaposteste una dintre ultimele paduri virgine de pin negru din Europa, pe un sol pe care in mod normal s-ar dezvolta fagul. Toate aceste frumuseti ale Parcului Durmitor, impreuna cu Canionul Tara au fost inscrise in Patrimoniul UNESCO din anul 1980.

Acest parc este centrul montan de agrement si turism al Muntenegrului. Pantele mai domoale sau mai abrupte ale muntilor faciliteaza iarna practicarea schiului si mai nou, a snowboarding-ului. Vara este o imensa placere dupa parerea mea, doar sa privesti peisajele din jur sau sa te plimbi cu masina. Dar aici se poate practica alpinism sau alte activitati turistice locale, cum sunt inchirieri de biciclete sau rafting si canoe de-a lungul raurilor, in special al Tarei. Facilitatile turistice sunt concentrate mai mult in jurul orasului Zabljak.

Una dintre cele mai fascinante si importante atractii ale Parcului Durmitor sunt cele 18 lacuri glaciare. Cel mai important este Crno Jezero (Lacul Negru), situat la o distanta de aprox. 3 km de orasul Zabljak. Noi nu am avut placerea de a ajunge la acest lac, dar in drumul nostru prin aceasta rezervatie naturala, am intalnit un intins lac, numit Zlatarsko Jezero. Aici am facut un scurt popas la o terasa unde am baut o cafea foarte aromata, privind cu nesat intinderea albastra si nemiscata a lacului cuibarit atat de perfect intre munti. Si, bineinteles, poze…

In plimbarea noastra prin acest parc, mandria tarii, cum l-am denumit eu la un moment dat, am intrat in Canionul Tara. Ei, aici alta distractie, alta minunatie a darnicei naturi muntenegrene.

Canionul Tara, cunoscut si sub numele de Defileul raului Tara este o formatiune muntoasa, in care raul cu acelasi nume a tot muncit de zor din vremuri imemoriale si si-a croit drumul sau printre stancile dure ale muntelui, undeva jos, jos de tot…Este un spectacol unic aici, sa vezi muntele imens, dispus in felii ca de tort, brazdat de apele albastre ale unui rau care, cu tupeu infinit, a reusit sa dea nastere la asemenea splendoare. Nu stiu daca reusesc sa oglindesc bine peisajul, dar poate va amintiti de Canionul din Arizona, SUA. Ei bine, Canionul Tara este “cel mai tare” din Europa ca lungime si al doilea din lume dupa canionul american.

Canionul Tara are o lungime de 80 km si o adancime de 1300 m in punctul sau cel mai de jos, deci va dati seama, sper, de spectaculozitatea lui.

Am facut o alta pauza chiar dupa ce am trecut un pod impresionant intre doua masive muntoase si ne-am oprit la un popas pe nume “Miro”. Podul este o reala si extraordinara realizare a acestei zone, unind si facilitand trecerea de pe un versant pe celalalt. Podul se numeste Durdevica Tara si a fost construit pe la anii 1940. Acesta este realizat din beton si la momentul cand a fost terminat, a fost socotit cel mai mare pod de beton din Europa. Are o lungime considerabila de 365 m, fiind format din 5 arcade alungite mult in jos. Este un pod atat pt. autovehicule, dar are banda si pt. pietoni, pe ambele sensuri. Am reusit sa notez ca distanta dintre terasamant pana la rau este de 170 m. Pe mine m-a impresionat atat constructia fabuloasa a lui cat si imaginea care se desprinde de acolo.

De pe acest pod mi s-a deschis o panorama de exceptie: munti peste tot, haul la picioarele mele, adapostit de acel pod, cu aceasta arhitectura de toata admiratia iar undeva discret, am vazut-o pe Tara cea frumoasa, ducandu-si pletele albastre undeva, foarte jos. Ea isi croieste de zor drumul sau printre stanci, formandu-si propria sa vale minunata, care mereu imi va aminti de Scarlett O’Hara… :), tenace, ambitioasa, frumoasa, de neuitat…Voi atasa poze.

La acest popas exista locuri de cazare, cat si plecari in diferite excursii. Aici am mancat un pranz foarte bun si ieftin, cate o portie de pui cu cartofi prajiti si o chifla la pretul de doar 6 euro/portia, am cumparat ceva suveniruri dupa care am plecat mai departe, soseaua tinand drumul Tarei. Ce frumos imi suna…drumul Tarei.

La un moment dat, soseaua parca s-a ingustat…de fapt s-au apropiat foarte mult muntii de pe o parte si cealalta a sa; am intrat in niste chei extrem de spectaculoase, amintindu-mi de cele de la Cheile Bicazului nostru iubit. De fapt aceste chei sunt cele mai adanci din Europa, Cheile Tarei. Chiar TARE peisaj!!! Am avut impresia ca brusc se inserase. Stancile stateau la panda, parca sa se pravaleasca pe noi, nu mai stiam fiecare in autocar cum sa facem poze. Normal ca nu a iesit mai nimic, din mers, cu totii lipiti de geamurile autocarului si din mers. Soferul la un moment dat a oprit masina pt. foarte scurt timp si noi am avut binecuvantata sansa sa putem vedea canionul sau cel putin o portiune din el extrem de fascinanta: acolo, asa, printre frunzisul bogat al padurii, am reusit sa vedem foarte jos, Tara cum serpuieste printre vai mai abitir decat soseaua de deasupra, pe care circulam noi de zor. Imaginea trebuie vazuta “live” niciun cuvant nu e de ajuns. Poze nu am reusit sa facem, datorita “balariilor” stufoase ce crescusera pe stancile de piatra. Dar am reusit sa vedem cam ce inseamna canion: este o vale foarte adanca, cu peretii apropiati de zici ca se “pupa” intre ei la un moment dat, din stanca stratificata, cu terase stancoase, chiar cu pietris si nisip. Intr-o parte am reusit sa vad si o gaura mare intr-un versant al muntelui. Acolo dainuie o pestera. Sunt mai mult de 80 de asemenea pesteri de-a lungul canionului. Ce mi-ar fi placut sa fi vizitat macar una..., sau doua?!... trei?! cata modestie si lipsa de curiozitate din partea-mi, nu?!...

Ei, dar pe raul Tara, acolo unde ea creste in debit si devine prin unele locuri tare zbarlita dar si mai linistita, se pot face si sporturi extreme, cum ar fi rafting si caiac. Am postat o poza la descrierea pe larg a circuitului in Balcani, pt. doritori, sa afle preturile de la acel popas, unde se poate si caza, manca si pleca in drumetii…chiar si mai speciale, pe calea apei.

Toata aceasta excursie mi-a amintit de alt parc superb vizitat de noi, in Croatia, Parcul Plitvice. Peisajele sunt asemanatoare, asa ca, pt. cei care au fost la Plitvice, isi pot da seama cam ce este si acest Durmitor Park. Pentru cei care inca nu au vizitat acest loc, ca si celalalt, ii invit cu toata caldura sa o faca. Daca sunteti iubitori de natura in esenta pura, aici este locul ideal de a va “parfuma” sufletul si mintea cu imagini de neuitat, cu o stare de liniste si buna dispozitie. Va veti umple de fericire si implinire!

Si iata cum ceva din Muntenegru mi s-a lipit de inima si gand, cum inca un loc binecuvantat de pe acest pamant am avut sansa sa-l aleg in vacantele mele. Poate il veti alege si voi odata...

Si iata cum asta seara v-am mai povestit cate ceva doar pt. simplul motiv ca si eu, precum altii (sper eu cat mai multi), AmFostAcolo!

In speranta ca v-am fost de folos, cu mult drag pentru voi,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 36301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI