De la Staniste la Cheile Moara Dracului

TIPĂREȘTE

Dupa ce v-am trecut prin toate bucatele servite de noi (sper ca cititi cand nu sunteti flamanzi!), am sa va spun si ce am facut. Mare lucru nu prea am facut, caci nici vremea nu a tinut cu noi. Sambata, dupa micul dejun am pornit in drumetie la cheile”Moara Dracului”, dupa care daca ne-ar fi tinut picioarele si vremea, sa ajungem sus” la Pietrele Doamnei”.

Pentru a ajunge la chei, iesim din Campulung si la a 2 a strada ce face dreapta (in sensul de mers spre Gura Humorului) urmam indicatorul cu „Pastravaria La Bubuta” si tinem drumul tot inainte. Nu este un drum asfaltat, dar nici nu este foarte rau. Drumul serpuieste printre case ingrijite si cochete, cu multe flori in curti si la ferestre, avand mereu in apropiere raul Izvorul Alb. Lasam zonele locuite si continuam drumul inca 3-4km prin padure apoi ajungem in locul ce se vrea parcare, adica un spatiu mai larg unde putem lasa masinile. De aici mai avem vreo 200 de metri si intram in chei. Traseul prin chei este scurt, de vreo 60 de metri, dar peisajul este minunat. Izvorul Alb a sapat in piatra de calcar despartind muntele in doi pereti mai mici sau mai inalti, mai apropiati sau mai distantati. Tot treseul este amenajat, se circula pe punti sau pe rampe din lemn ce trec peste apa uneori involburata, ce formeaza cascade galagioase sau se scurge linistita pentru scurt timp, apoi din nou se involbureaza si trece mai departe. Un traseu usor, atat cat l-am parcurs noi. Dupa ce am iesit din chei am mai continuat o vreme, dar din motive „tehnice” eu nu am mai putut merge mai departe si mi s-au alaturat si celelate doamne. Si cum nu puteam ramane singure, a ramas si sotul meu, iar ceilalti baieti au mai continuat vreo 20minute. Incepuse sa ploua usor si ne-am retras spre masini cu regretul ca am terminat prea repede excursia noastra in natura.

Dupa o scurta pauza la cabana, adica pret de o cafea, am plecat din nou, pe drumul care dupa vreo 2km se transforma in poteca ce duce la Cabana Rarau. Nu ne-am propus sa ajungem la cabana ci doar sa mai facem putina miscare si sa ne pregatim pentru cina ce urma. Drumul este superb, insotit tot timpul de Paraul Limpede, marginit de pajisti verzi cu flori de camp ce inmiresmeaza aerul, cu capite de fan ca niste cusme uitate de vreun urias trecut demult pe aste meleaguri. Din loc in loc gasim palcuri de branduse de toamna ce ne vestesc ca vara isi ia ramas bun, iar toamna deja isi cere drepturile. Pe drum ne iese in cale un localnic cu ceva ciuperci in desaga, asa sa fie de o mancare, dupa cum ne spune si ne si arata ce a reusit sa gaseasca, ceva hribi, cativa galbiori sau piciorul caprioarei.

Multumim pentru scurta lectie despre speciile de ciuperci comestibile din zona si mai continuam un timp pana cand drumul forestier devine poteca, poposim o vreme pe stivele de busteni si facem cale intoarsa.

Am revenit la baza cu sufletele pline de frumos, de verde, de flori si aer cu parfum de cetina... Clipele petrecute aici au fost minunate si ne dorim sa revenim sa vedem cum si-a dezvoltat, Mihai, afacerea lui de suflet.

---

VIZUALIZĂRI: 6623 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI