Cetatea Poenari, „cuibul de vulture” al lui Vlad Țepeș

TIPĂREȘTE

Încă de vara trecută îmi propusesem o vizită la Cetatea lui Vlad Țepes pe care o văzusem de mai multe ori, în urmă cu ceva timp, dar citind că este frecvent vizitată de urși am evitat să mai merg, apoi a fost închisă, așa era și când am trecut toamna trecută prin zonă. Am aflat atunci că se montează un gard electric pentru protejarea turiștilor de eventualele incidente produse de urșii care apar frecvent în zonă, gard finalizat în luna decembrie.

Gardul cu o lungime de circa 700 de metri, a fost montat de o parte și de alta a potecii ce duce spre intrarea în cetate. Este un sistem sigur, pe bază de impulsuri electrice, ce ține animalele la distanță, fără să le electrocuteze sau să le omoare. Nici pentru om nu este periculos, așa că turiștii pot merge fără teamă de incidente.

Sărbătorile de iarnă, vacanțele nepoților, excursia din Israel m-au făcut să amân vizita pentru primăvara care a adus mai multe restricții așa că….

Acum câteva zile, și eu și soțul meu fiind în „vacanță permanentă” , seara am hotărât să mergem a doua zi să o revedem, așa că dimineața am plecat spre Cetatea aflată în Satul Căpățânenii Pământeni, sat de mărime medie, din comuna argeșeană Arefu. Aflat pe Transfăgărășan, cum este cunoscut DN 7C, la poalele Munților Făgăraș, la vreo 25 kilometri de Curtea de Argeș și la circa 130 kilometri de Sibiu. Comuna oferă multiple posibilități de cazare în pensiuni de 2, de 3 sau 4 margarete și în două hoteluri, Posada Vidraru și Valea cu Pești, de 4 stele, aflate dincolo de baraj.

Venind dinspre Curtea de Argeș am ajuns la Restaurantul La Cetate, vecin cu Hidrocentrala Vidraru, în a cărui parcare am lăsat mașina, la umbră, apoi am mers 2 – 3 minute pe jos până la poarta de intrare pe poteca ce merge la cetate, poartă aflată lângă Campingul Dracula.

Din șosea am văzut și pozat Cetarea și tricolorul desfășurat pe iarbă, în fața ei. Mi-a plăcut ideea, dar mă întrebam dacă iarna îl desfășoară pe zăpadă?!

Am trecut de micul magazin cu suveniruri despre cetate și alte produse și am ajuns la potecă. Îi spun potecă pentru că așa era în urmă cu vreo 40 de ani, când am urcat prima dată la Cetate. Era potecă de munte ce avea din loc în loc trepte de pământ, lemn sau piatră și balustrade de lemn. Astăzi este o scară de beton, cu o solidă balustradă metalică, și, mai nou, cu gard electric de protecție.

Cetatea Poenari, numele satului Poenari aflat la câțiva kilometri, cunoscută și ca Cetatea lui Vlad Țepeș sau ca Cetatea lui Negru Vodă, se află pe vârful Muntelui Cetățuia, la 850 metri altitudine, deasupra Trasfăgărășanului.

Prima fortificație ridicată aici la începutul secolului 14 a fost un turn pătrat cu latura de circa 8,5 metri ce îi este atribuită lui Negru Vodă. Cert este că pe la mijlocul secolului 14 Vlad Țepeș a extins cetatea construind curtina sudică și trei turnuri semicirculare alipite laturii sudice, vechiul turn înconjurat de ziduri și apărat de alte turnuri devenind astfel donjonul cetății. La ridicarea zidurilor a fost „ajutat” de târgoviștenii ce-l supăraseră pe Domnitor care, spune cronicarul Radu Popescu, „au trimis slujători și în zioa de Paște lovindu-i, au prins și pe bărbați ți pe mueri și feciorii și fetele, care împodobiți fiind, i-au adus la Cetatea Poenarii de au lucrat până li s-au spart hainele, dar „cuibul de vulture” , cum îi spunea Țepeș, a fost ridicat, lucrătorii rămași în viață iertați” …, cetatea devenind astfel adăpost al domnitorilor și al visteriei, dar și temniță pentru boierii vinovați de trădare, „hiclenie” cum îi spuneau atunci.

Am început urcușul celor 1480 de trepte, normale ca înălțime, cu porțiuni mai mult sau mai puțin abrupte, dar accesibil turiștilor. Urcușul durează cam 30 de minute, nouă ne-au trebuit 35 de minute făcând mai multe „pauze de distanțare socială” . Scara este destul de îngustă și deși era o zi de vineri am întâlnit mulți turiști atât la urcare cât și la coborâre, care nu erau interesați de păstrarea unei minime distanțe de siguranță. Turiștii întâlniți erau mai mult tineri, cu copii de vârste diferite, cei mici, de 3 – 4 ani, mai erau ajutați de părinți….

La locul amenajat cu băncuță pentru odihnă doar am pozat panoul care spunea că am urcat 970 de trepte și că mai avem de urcat 510, informație încurajatoare pentru cei ce urcă….

Am ajuns la singura intrare, pe partea vestică a cetății ce poate fi vizitată zilnic între orele 10 și 18, prețul biletului de 10 lei este redus la 5 lei pentru elevi, studenți și pensionari. Fotografiatul este permis, dar pentru filmări se solicită o taxă de 60 lei pe oră. Pentru vederi asupra împrejurimilor se poate utiliza binoclul panoramic cu fise instalat în cetate, 0,50 lei pentru un minut. Nu are site și telefon propriu, informații despre Cetate găsind la Muzeul Județean Argeș, site-ul muzeul-judetean-arges.ro/ ... etatea-poienari.

Am plătit taxa de acces, și am trecut puntea destul de îngustă, odinioară aici era Puntea mobilă de intrare în fortăreață. Panorama oferită este superbă, se văd Cheile Argeşului, culmile Făgăraşului, satul de jos şi chiar barajul Vidraru. Și peisajul local este superb, mulțime de flori de mai multe feluri și culori risipite prin iarba verde, și, în mijlocul lor, tricolorul pe care îl văzusem de jos.

O mică oprire la Eșafodul Cetății, eu știam că se află în centrul orașului, cetății, dar sunt și excepții, unde doi tâlhari se odihneau în Țepe, dar Spânzurătoarea, Ghilotina şi Butucul de lemn cu Securea însângerată înfiptă în el erau în așteptare și am urcat la cetatea situată pe un mic platou şi separată de culmea muntelui printr-o prăpastie. Am trecut pe lângă Turnul Sud Vestic și ne-am oprit la Turnul Central, Donjonul Cetății, unde am făcut mai multe poze. Am continuat plimbarea pe lângă Palatul Cetății, mai corect spus peretele lui sudic, apoi pe la Turnul din Centrul Laturii Sudice, oprindu-ne mai mult la Curtina Sudică și Turnul Sud Estic, aflat în partea opusă celei pe unde intrasem, dincolo de care se mai află doar Cisterna pentru păstrarea apei, unde este amenajată o platformă cu vederi deosebite asupra împrejurimilor. Atât zidurile, fețe de piatră cu spațiul interior umplut cu piatră și pământ sau var, cât și cisterna cu pereții tencuiți cu mortar roșu perfect impermeabili sunt ridicate după tehnica bizantină a vremii.

Ne-am întors pe partea estică a Curtinei, pe la Binoclu, apoi pe partea estică a Donjonului și am revenit la intrare unde, pe lângă biletele de intrare, erau oferite spre vânzare mai multe vederi, un prospect și o carte despre Cetate. Puțină conversație cu domnul de acolo și am început coborârea.

Întorcerea, tot cu pauze, a fost mult mai rapidă, vreo 20 de minute, timpul total necesar vizitei, cu urcuș și coborâș fiind de circa 2 ore.

Ne-am întors la mașina lăsată în parcare și am continuat plimbarea pe Trasfăgărășan. Am trecut și am oprit și la Barajul Vidraru și apoi pe malul Lacului Vidraru, se făceau plimbări cu barca, cost 15 lei de persoană, timp de navigare 30 de minute. Am coborât la debarcader, mă tenta plimbarea dar când am văzut cum se stătea în barcă, am zis pas, oricum nu se mergea decât până la jumătatea lacului, prin dreptul Hotelului Valea cu Pești…

De aici ne-am continuat plimbarea pe Transfăgărășan, partea argeșeană și am mers la Cabana și Lacul Bâlea…. Lume multă, mașini la fel, parcările pline, 5 lei ora, tarabe peste tarabe, prețuri mari…. Am mers pe drumul ce duce la Tiroliană pentru a urca și mai sus și a putea vedea Lacul Bâlea de aici…, apoi am mers în altă zonă amenajată pentru a vedea Transfăgărășanul, partea sibiană și lacul din alt unghi, frumoase priveliști….

După circa o oră ne-am întors la mașină și am revenit spre casă, după o zi frumoasă ce mi-a umplut sufletul și mi-a încărcat bateriile pentru alte zile…

Nu am spus prea multe despre cele văzute la Cetate pentru că s-au scris multe despre ea și Vlad Țepeș, ziditorul ei, inclusiv romanul Dracula, chiar dacă îl prezintă pe Voievodul român ca vampir l-a făcut cunoscut în toată lumea, castelul fiind vizitat de foarte mulți străini. Legendele despre Cetate au fost povestite și pe site-ul nostru așa că nu le mai amintesc, despre cetate vor vorbi mai bine pozele postate, adaug doar că Cetatea Poenari trebuie și merită vizitată pentru ceea ce a fost și rămâne ea, pentru atmosfera pe care o creează, pentru ceea ce simt acolo sus vizitatorii, pentru priveliștile de vis ce se aștern în fața ochilor….

---

VIZUALIZĂRI: 1613 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI