Cetatea / Castel Bran (I)

TIPĂREȘTE

Am călătorit în septembrie trecut, pe un soare văratec și culori de toamnă prin culoarul Rucăr, spre Cetatea Bran, pe care nu o mai văzusem de peste 40 de ani. Prima impresie? Mândră tare de când are un stăpân de viță regală. Cu alte cuvinte, arată „ca o prințesă” ! Nu degeaba, prima atestare, cea din 1377 i-a fost emisă de un rege. Ludovic I cel Mare le-a dat brașovenilor dreptul de a ridica în trecătoarea Branului o cetate de piatră, pentru a-și apăra interesele comerciale.

Ba, chiar cu multă vreme înainte, Cavalerii teutoni au primit tot de la un rege ținutul Bârsei, tocmai pentru a apăra granița Transilvaniei de atacurile migratoare. Numai că, fortăreața ridicată de ei la Bran și chiar ei, cavalerii, vor dispărea curând din zonă.

Urmare actului regal din 1377 a fost aleasă pentru castel o stâncă abruptă cu expunere spre zonele învecinate, și-n amonte și-n aval. Și aici au ridicat brașovenii o construcție exact pe rămășițele rămase de la teutoni.

După 11 ani de la actul lui Ludovic I cel Mare, era finalizată clădirea, care avea rolul de vamă pentru mărfuri și fortăreață de apărare împotriva năvălirilor otomane.

„Valurile Istoriei vor duce” castelul Bran din proprietatea Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care îl va extinde și culmea, chiar Vlad Țepeş va fi însărcinat cu rezistența antiotomană, moment numai bun pentru povești și legende, care, peste ani au adus o faimă mondială Castelului. Și „valul” iar o va purta spre Scaunul Brașovului conform unui document juridic care pecetluiește vânzarea.

Într-un final, în 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov donează castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri, devenind astfel Reşedinţă Regală.

Între 1920 – 1929 Castelul Bran va fi complet restaurat sub conducerea arhitectului curţii regale. Se extinde, se mansardează podul, se adaugă două turnuri interioare, iar vechile camere ale garnizoanei devin saloane, apartamente pentru familia regală sau pentru musafiri.

În anul 1937, în vechea fântână săpată în curtea interioară a castelului, s-a montat un lift electric, iar la baza fântânii a fost săpat în stâncă un tunel orizontal care asigura legătura cu exteriorul castelului. La moartea reginei, în 1938, castelul a fost moştenit de fiica sa preferată, principesa Ileana, care era căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale De Habsburg. După 1948, Castelul Bran a fost naţionalizat şi deschis publicului începând cu 1956 când a fost amenajat ca Muzeu de Istorie şi Artă Feudală. Eram în 1959 cu părinții la Bran, când l-am vizitat prima oară. Și apoi prin anii 70-80, pentru a doua oară, iar în noiembrie 2022, pentru a treia oară. Acum, o vizită făcută cu „alți ochi” !

În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg şi de surorile sale, Maria Magdalena şi Elisabeth, copiii principesei Ileana, de la care castelul fusese trecut în proprietatea statului în 1948. La 18 mai 2006, castelul este retrocedat legal moştenitorilor din familia De Habsburg.

1 iunie 2009 este data redeschiderii oficiale a Castelului Bran.

Am intrat la ora 15.30 și am ieșit la 17.00 ora de închidere.

Pe costișa ce urcă la castel, ne întâmpină o veche și foarte frumoasă cruce din piatră, află la baza zidului, în apropierea scările ce urcă Turnul Porții, exact calea de acces în castel.

Ce am vizitat și fotografiat în castel, timp de o oră și jumătate

Am urcat pe scările din piatră ale Turnului Porții care, deși recente (sec. al XIX-lea), tocite totuși de bocancii soldaților din garnizoană, scări ce duc la prima încăpere a turnului, la fosta

Cameră de gardă pardosită cu cărămidă și tavanul susținut de bârne groase din lemn. Acum este un punct de informare turistică despre Istoria Castelului. Privind ferestrele îți dai seama de grosimea zidului acestui turn ridicat în anul 1622, zid din piatră și bolovani de râu. Am remarcat aici un șemineu românesc și o plită cu un ceainic din alamă și un cufăr de călătorie cu feroneria lucrată manual. Din acest punct se poate intra în curtea interioară, dar noi am urcat la primul etaj în

Anticamera și Dormitorul reginei unde este expus actul de donație al castelului, de la brașoveni, către regină. Sunt de admirat ușile metalice care se deschid spre dormitor și întreaga încăpere albă și bine aerisită. În mijloc, bustul reginei, opera Miliței Petrașcu, lucrat în bronz. Ce frapează de la bun început, este aerul de proprietate privată a muzeului. Nu ești permanent secondar de personalul auxiliar, cu ochii pe tine și interdicția de a fotografia.

Sala Gotică amenajată în fosta capelă a cetății cuprinde o anticameră unde într-o casetă sunt expuse arme de vânătoare din colecția privată a ducelui Dominic. Sala Gotică este o bijuterie! Tavanul boltit, resturi din pictura originală, mobilier de secol al XIX-lea, scaune și canapele în galben. Era Salonul galben unde regina își lua ceaiul, ăla, știți, de la ora 17.00 Am încercat și eu de câteva ori și ce binevenit a fost!! Am trecut apoi print-o ușă cu vulturul bicefal pe ea și am continuat vizita în,

Sala de consiliu. Aici se luau cele mai importante decizii legate de diverse evenimente politice, sociale și economice. Tavanul din lemn, ferestre mici cu guri de tragere, și într-un colț, o pelerină albă, de cavaler teuton.

Acesta a fost parterul Castelului Bran, cu ieșire în curtea interioară dar pe care am lăsat-o mai spre plecare, să profităm încă de lumina naturală în interior. Așa că, am urcat la etajul III pe o scară abruptă cu trepte din piatră, săpată în zidul gros. Este o scară secretă care urca direct în podul cetății, spațiu destinat ca punct de observație pentru garnizoană. Acum, amenajat ca Salon de muzică în care vom intra după o pauză binemeritată.

La poarta castelului, comercianții bat! Pe bune, găsești de toate. numai un clopoțel cu castelul pe el, pentru colecția mea, nu am gșăsit.

---

VIZUALIZĂRI: 802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI