Canionul Tamina - un loc spectaculos din Masivul Piatra Mare

TIPĂREȘTE

În anul 2019 am făcut mai multe drumeții prin diferite locuri care mai de care mai frumoase din țara noastră. Unul dintre obiectivele faine pe care le-am vizitat pentru prima dată este Canionul Tamina din Masivul Piatra Mare. Am ajuns acolo la finalul lunii septembrie, profitând de invitația lansată de către un prieten.

Această plimbare în natură a fost planificată pentru o zi de sâmbătă, începând cu ora 11.00. Vremea a fost superbă, chiar dacă dimineața ne-a întâmpinat cu destul de multă ceață prin regiunile mai joase (ne-am întâlnit cu acest fenomen pe drum). Am ajuns totuși la punctul de intrare pe traseu pe la ora 10.45, iar în câteva minute ne-am echipat pentru drumeție.

Locul de întâlnire a fost în apropiere de Timișu de Sus, lângă DN 1, la intrarea pe drumul forestier Tamina. Există acolo vreo 4-5 locuri de parcare neamenajate, iar noi am profitat de faptul că spațiul era liber în acel moment. În apropiere este amplasat un indicator de tip săgeată; arată direcția către Cascada Tamina, precum și marcajul ce trebuie urmat - ”banda albastră”.

În ceea ce privește timpii necesari parcurgerii traseului, la urcare durata este de o oră - o oră și jumătate (în funcție de condiția fizică a fiecăruia), iar la coborâre este necesară aproximativ o oră.

Am pornit la ora 11.00 cu voioșie, traversând podul peste râul Timiș și trecând apoi pe lângă un panou care te avertizează că zona este frecventată de urși. De data aceasta nu ne-a fost prea teamă deoarece eram mai mulți și am fost destul de gălăgioși. Am ales să urcăm urmând drumul forestier (o variantă ceva mai lungă), chiar dacă prin pădure erau disponibile mai multe scurtături. Am intrat la un moment dat pe una dintre aceste scurtături, remarcând faptul că sunt bine semnalizate. După aproximativ o oră de urcare lejeră, am făcut o mică pauză. Mai trebuie spus că drumul urcă permanent prin pădure și există câteva zone unde pădurea se rărește - locuri numai bune pentru a admira printre crengile copacilor Munții Postăvaru.

Pe la ora 12.20 am ajuns în punctul de unde am părăsit drumul forestier, pentru a coborî apoi destul de abrupt către intrarea în canion. La marginea drumului forestier este amplasat un indicator spre dreapta, așa că dacă ești cât de cât atent nu poți rata acest loc. După câțiva pași, apare o intersecție a trei poteci. Noi am coborât pe lângă o stâncă uriașă, fiind concentrați la fiecare pas întrucât o clipă de neatenție ar fi putut însemna o accidentare nedorită. Acest pinten stâncos poate fi folosit pentru escaladă, iar în partea de sus este amenajat un punct de belvedere (acolo am urcat și noi la final).

După alte câteva minute, am ajuns la intrarea în canion; pârâul iese dintre stâncile uriașe formând câteva mici șuvoaie pe care le-am trecut cu pasul. Pereții verticali se îngustează imediat: Welcome to Tamina!

După experiența din urmă cu câteva luni de la Canionul ”Șapte Scări”, se poate spune că eram oarecum antrenați pentru parcurgerea unui astfel de traseu (foarte spectaculos, de altfel). Pereții înalți de aproximativ 50 de metri se apropie foarte mult, iar intensitatea luminii și temperatura scad după doar câțiva pași. Spre deosebire de Canionul ”Șapte Scări” (un loc mult mai cunoscut și, în consecință, mai aglomerat), la Tamina nu a trebuit să așteptăm deloc, nefiind nimeni în fața noastră.

Canionul are în componență cinci căderi de apă, cea mai mare dintre cascade având zece metri înălțime. În interiorul canionului sunt montate câteva scări metalice, însă acestea sunt destul de vechi și trebuie parcurse cu mare atenție, treaptă după treaptă. Scările se mișcă destul de serios, astfel încât orice pas greșit poate însemna cel puțin o baie zdravănă și o sperietură pe cinste. La intrarea în canion am mers pe niște scânduri, dar atunci când apa are un debit mai important, mă îndoiesc că se poate face acest lucru. Așadar, echipament de drumeție obligatoriu, în special bocanci (sunt foarte utile și bețele de drumeție, mai ales la coborârea abruptă dinainte de canion).

În aproximativ 20 de minute am reușit să parcurgem canionul în deplină siguranță. Ne-au bucurat stropișorii de apă care ne-au mai udat din loc în loc și ne-a uimit măreția naturii; în vreo două locuri, ai putea crede că nu mai poți avansa, atât de apropiate sunt stâncăriile.

În partea superioară a canionului este amplasată o plăcuță informativă care ”ne-a spus” faptul că scările pe care tocmai le urcasem reprezintă o lucrare făcută de Fundația Ecologică ”Floarea de colț”, în colaborare cu Fundația Salvamont Predeal.

După mai multe fotografii și câteva clipe de odihnă, am continuat plimbarea, alegând să urcăm de data aceasta (la fel de abrupt ca porțiunea de coborâre de mai devreme); am ajuns până în vârful pintenului de stâncă aflat deasupra canionului. Acolo este amenajat un spectaculos punct de belvedere, ceea ce ne-a permis să admirăm frumusețile din depărtare: se vedea Predealul, se observau Munții Bucegi, dar și Postăvaru sau chiar Piatra Craiului. Din loc în loc, frunzișul își schimbase culoarea, ceea ce înfrumusețase și mai mult peisajul. Superb! Fără Cuvinte! Tot mai multe fotografii!

La coborâre, ne-am regrupat pe marginea drumului forestier și am luat o gustare. Ce bună e mâncarea în mijlocul naturii, după ce ai depus un mic efort!

La ora 13.30 am pornit pe drumul de întoarcere. De data aceasta am abordat mai multe scurtături, inclusiv una destul de consistentă aproape de finalul traseului. La ora 14.20 traversam podul peste râul Timiș, încântați de faptul că reușisem să vizităm un alt loc spectaculos, pe care până atunci îl cunoșteam doar din opiniile altora. Dacă am reveni la Tamina?! În mod cert, peste câțiva ani ne vom întoarce acolo, numai sănătoși să fim până atunci.

Durata totală a drumeției noastre: 3 ore și 20 de minute (inclusiv pauzele).

Ajunși la mașinile noastre, ne-am dezechipat rapid, am mai schimbat câteva cuvinte și apoi am pornit la drum. Uraaa! Încă o drumeție reușită, în care am avut parte de o companie plăcută și de o vreme excelentă pentru plimbare!

- Am pornit în drumeție cam pe la 800 de metri altitudine, iar Canionul Tamina și frumoasele sale cascade se află pe la 1100 de metri altitudine. Diferența de nivel nu este foarte mare, iar drumul forestier urcă lin, în curbe destul de largi.

- După cum spuneam la început, zona este frecventată de urși. În plus, zona din aval de canion poartă denumirea de ”Ursărie”. Brrr! Este bine de precizat că urșii, de obicei, nu se apropie atunci aud voci omenești, așadar este indicat să mergem în grup și să facem zgomot. Animalele ne vor simți din timp și vor avea vremea necesară pentru a se retrage din calea noastră (asta este partea teoretică și nu vreau să am vreodată de-a face cu o excepție).

- Conform celor afișate pe un panou informativ amplasat lângă poteca de coborâre în canion, arealul Pietrei Mici și -mai ales- al Canionului Tamina se distinge prin valoarea deosebită din punct de vedere a biodiversității. Se întâlnesc în zonă numeroase habitate și specii protejate la nivel național și european, dintre care ar putea fi amintite: stâncăriile calcaroase, pajiștile alpine, cheile și izvoarele de munte, dar și urșii bruni.

- Urmând marcajul ”bandă albastră” și drumul forestier Tamina, se poate continua către zonele de creastă ale Masivului Piatra Mare (cel mai înalt pisc are 1844 de metri altitudine).

- Așa cum am mai precizat, în acest masiv există un loc asemănător cu Tamina, dar mult mai cunoscut - Canionul ”Șapte Scări”. Cele două zone se aseamănă ca forme de relief, dar ”Șapte Scări” este un canion mai mare și este amenajat mult mai bine, putând fi parcurs contracost.

- În afară de cele două canioane, în Masivul Piatra Mare pot fi vizitate și alte locuri frumoase precum: Vârful Piatra Mare (cel mai înalt din masiv), Cabana Piatra Mare, Șirul Stâncilor, Prăpastia Urșilor, Peștera de Gheață.

Dacă vă plac drumețiile în natură, recomandarea este una cât se poate de evidentă: Vizitați Canionul Tamina și frumoasele sale cascade! Merită!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 13381 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI