Acasă la George Enescu. Vila Luminiș - Sinaia

TIPĂREȘTE

Știam că GeorgeEnescu - marele nostru muzician - avea o casă și chiar a locuit un timp la Sinaia, dar niciodată nu am ajuns acolo. Motivele sunt multe și nu vreau să detaliez. În această toamnă însă, redescoperind plăcerea călătoriei cu trenul, am ajuns și la Sinaia - orașul regal, cu palate frumoase și cu un Cazinou demn de marile capitale ale lumii. În două vizite scurte, de câte o zi fiecare, am încercat să cuprindem ceea ce are mai reprezentativ Sinaia, orașul actual. Vila Luminiș - Casa Memorială "George Enescu" a fost printre primele obiective înscrise pe lista noastră. A fost chiar prima vizitată.

Cum am ajuns la Casa Memorială "George Enescu"

De la gară și până în Cumpătu, pe Str. Yehudi Menuhin unde se află Vila Luminiș care adăpostește în prezent Casa Memorială "George Enescu", sunt exact 2 km. Pietonal, mai privind pe hartă, mai admirând peisajul, mai poposind la o bisericuță de lemn pe care am găsit-o deschisă, am străbătut acest drum în jumătate de oră. Trebuie știut că distanța de 2 km - nu prea mare atunci când ești în drumeție - nu este tocmai plăcut de străbătut. Cu mașina altfel stau lucrurile. La un moment dat, noi chiar am regretat că nu am luat un taxi de la gară.

Strada puțin circulată, are indicatoare către Casa Memorială "George Enescu" mai mult în cea de-a doua parte. O iei la dreapta, traversezi râul Prahova, apoi o iei la stânga… Locul este pustiu și șoseaua cam proastă. Urmând indicatorul, treci pe sub calea ferată după care peisajul devine mai frumos. Printre brazi falnici și vile bine îngrijite, drumul te conduce la Str. Yehudi Menihin la capătul căreia un panou mare te invită să vizitezi Casa Memorială "George Enescu". Programul de vizitare înscris pe acest panou, dar și pe poartă, este de Marți până Duminica în intervalul orar 10.00-17.00, cu ultima intrare la 16.30.

Casa, un adevărat conac boieresc, nu este foarte mare, dar locul în care este amplasată - frumos, liniștit, propice muncii de creație - este foarte bine ales. Panoul informativ de la intrarea în curte dă vizitatorului primele detalii în legătură cu obiectivul. Între altele, citim următorul text: "Vila a fost construită între anii 1923-1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii aduşi de activitatea concertistică a maestrului. Realizată într-un stil autentic românesc, şi integrată armonios în ambianţa inspiratoare a munţilor Bucegi, Vila Luminiş avea să fie atât un loc de inspiraţie pentru o parte semnificativă a creaţiei enesciene, cât şi un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 şi 1946".

Se știe că George Enescu a locuit doar temporar la Vila Luminiș, desele turnee nelăsându-i marelui artist decât puține momente de viață sedentară. În 1947, când s-a stabilit la Paris, George Enescu a donat statului roman Vila Luminiș din Sinaia cu scopul de a fi loc de odihnă şi de inspirație pentru artiști.

De îndată ce treci de poartă, în fața vilei cu terasă construită în stil brâncovenesc, remarci bustul compozitorului. Când am ajuns noi acolo, curtea era plină de copii veniți în vizită în grup organizat. Toți aveau șepcuțe roșii și se precipitau către intrare. Pe o bancă, lângă zidul insorit al vilei, încântați de panoramă, am așteptat răbdători ca grupul celor mici să-și termine vizita. Ne plac copiii, dar în larma lor n-am fi putut vizita o casă memorială, mai ales casa unei personalități cu o sensibilitate atât de mare cum a fost George Enescu.

Taxa de vizitare este de 6 lei/persoană - adulții și 3 lei/persoană - pensionarii. Nu cunosc regimul copiilor și nici pe cel al fotografierii. Am intrat acolo hotărâtă să încerc a pătrunde în atmosfera în care a trăit un atât de mare muzician și să mă bucur de interioarele de epocă. După achitarea taxei de intrare am primit papuceii protectori ai pardoselii și ai covoarelor vechi, oricum foarte tocite de miile de pași care s-au perindat pe acolo. N-am fost însoțiți de nici un ghid. Singura indicație pe care am primit-o a fost să citim notițele de pe fiecare exponat, notițe de altfel destul de detaliate și ilustrative.

Ce putem vedea la Casa Memorială "George Enescu"

În acordurile muzicii enesciene, mica scară din holul de la intrare ne-a condus în aniticamera ce dă în sufragerie. Chipul marelui maestru imortalizat într-un tablou pare a-ți spune bun venit în casa lui.

Interioarele reunesc o îmbinare armonioasă de elemente ornamentale şi de mobilier în diferite stiluri - românesc, oriental şi Biedermayer. Cele mai mari încăperi sunt sufrageria şi salonul de muzică. Vizitatorul poate vedea aici piese originale de mare valoare. Poate că cea mai valoroasă piesă - reprezentativă și definitorie pentru compozitor - este pianul, un "Ibach", fabricat la Lausanne, la începutul sec. XX, la care maestrul compunea, dar și își delecta invitații. Notița informativă ne spune că pianul a fost restaurat în anul 2014 şi se presupune că timp de aproape 100 de ani nu a părăsit casa. Deasupra pianului am văzut partitura în facsimil a operei Oedip, parţial compusă la Sinaia, despre care autorul spunea că îi era cea mai dragă pentru că a investit în ea "ani de muncă şi nopţi de nelinişte". Lucrarea a fost scrisă de-a lungul a 16 ani şi a fost dedicată soţiei sale, Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca). În timpul perioadelor petrecute la Sinaia, George Enescu a mai compus şi Rapsodiile Române, Cvartetul pentru pian, vioară, violă şi violoncel nr. 1 în Re major op. 16, Sonata pentru pian în fa diez minor, op. 24 nr. 1.

În afară de obiecte strict legate de muzică, în Casa Memorială "George Enescu" se mai pot vedea tapiserii de mătase, covoare cu motive stilizate, unele în stil popular românesc, precum și prețioase piese decorative din cristal, porţelan, metal sau ceramică.

Din salonul în care se află pianul, o frumoasă scara în spirală permite accesul în turnul Belvedere şi în mansardă. Vizitatorii însă nu pot ajunge acolo deoarece un cordon barează calea spre scară. Printr-un coridor destul de îngust se ajunge în camera soției. Chipul Marucăi domină încăperea decorată în stil eclectic. Patul nu este cel original, dar nu acesta este motivul pentru care mi s-a părut că interiorul este mai modest decât pretențiile prințesei. Dormitorul lui Enescu însă întrece orice așteptare. Este redus ca dimensiuni și de o simplitate cum rar mai poți găsi. Parcă nu poți crede că în această cameră modestă ca o chilie, se odihnea cel care a dat lumii o muzică divină cu adevărat. Decorată în stil românesc, încăperea etalează un pat îngust, acoperit cu o țesătură tradițională, încă o țesătură pe perete, deasupra patului, un dulap mic, un cufăr și doar atât. Între cele două dormitoare se află baia. Prin ușile deschise (sunt două - una dinspre hol și alta direct din camera soției) am văzut încăperea cu cada și mai multe vase folosite la baie.

Cum spuneam, nu am urcat și la mansardă. Se spune că acolo era locul cel mai liniștit al casei. Acolo maestrul se retrăgea pentru a lucra și acolo este camera în care Yehudi Menuhin (1916-1999) - celebrul muzician de mai târziu - a studiat vioara cu George Enescu, în anul 1927, când avea doar 11 ani. Acesta a fost începutul unei mari prietenii şi a unei colaborări artistice de lungă durată.

Încă de la început, doamna care ne-a primit la Casa Memorială "George Enescu" ne-a arătat ieșirea pe terasă specificând că aceasta era un loc drag lui Enescu. Construită în stil brâncovenesc, terasa aflată deasupra intrării în vilă, oferă minunate priveliști spre Munţii Bucegi, spre râul Prahova și spre calea ferată și șosea. Lămpi din fier forjat "lucrate manual în stilul autohton al anilor 1900" sunt montate în tavan și pe stâlpii laterali de susținere. Recreând cadrul în care maestrul se odihnea, un fotoliu de rafie poate fi văzut și astăzi pe verandă.

Încheiere

Despre personalitatea marelui George Enescu, în mod deliberat, n-am scris nimic. Nici nu e nevoie să fac asta pentru că nu cred că există român care să nu știe cine a fost, cine este încă pentru noi George Enescu. O mențiune aș dori totuși să fac. De unde și până unde o Casă Memorială "George Enescu" la Sinaia? Născut într-un mic sat din Moldova, George Enescu a fost atras de frumusețile zonei cu atât mai mult cu cât a fost un apropiat al Casei Regale. Se știe că legătura dintre Enescu şi Casa Regală a României a început în anul 1898, acesta beneficiind de aprecierile și de sprijinul reginei Elisabeta - Carmen Sylva, pe versurile căreia a şi compus o serie de lieduri. Invitat de regină, Enescu susținea adesea recitaluri la Castelul Peleș, aceasta punându-i la dispoziție și o cameră unde se putea retrage în liniște.

Importantă pentru destinul celui mai mare muzician roman, Vila Luminiș - Casa Memorială "George Enescu", este importantă și pentru noi. În weekend-urile noastre la munte, iarna, vara sau în orice anotimp, n-ar trebui s-o ocolim.

Periodic - nu știu când și nu știu în ce condiții - într-o sală de la parterul Casei Memoriale "George Enescu" au loc concerte. Sala, un fost garaj, este cea care încheie turul turistic. Un pian și o pianină amplasate într-un colț, câteva plante decorative și scaunele aranjate în rânduri sunt singurele obiecte din încăpere.

Și o ultimă mențiune. În tot timpul vizitei noastre acordurile muzicii enesciene ne-au însoțit pretutindeni. Treceau parcă prin pereți și învăluiau toată casa. La final, în sala de audiții, acolo unde am părăsit papucii de vizitator, doamna custode ne-a spus că putem rămâne oricât ascultând muzica înregistrată.

---

VIZUALIZĂRI: 1638 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI