Acasă la Ciprian Porumbescu...

TIPĂREȘTE

În primul meu review din acest an vă voi prezenta două obiective de care ne amintim cu emoție, vizitate de noi în aceeași zi, la începutul lunii august 2014. Aflându-ne în plină explorare a ținutului bucovinean, ne-am propus să vizităm Casa memorială și Muzeul ”Ciprian Porumbescu”. Zis și făcut... am pornit din Gura Humorului spre localitatea Ciprian Porumbescu (fostul sat Stupca), unde am ajuns după aproximativ 25 de minute de condus lejer. Ultima parte a drumului ni s-a părut cea mai interesantă, în momentul în care am părăsit DN 17 și am intrat spre dreapta pe un drum secundar – DJ 178 G. Acest drum este asfaltat, dar este îngust și coboară șerpuit, uneori chiar abrupt, printr-o pădure deasă, ieșind brusc la marginea localității unde s-a născut la 14 octombrie 1853 compozitorul Ciprian Porumbescu.

Am intrat în satul Ciprian Porumbescu, căutând cu privirea indicatorul care să ne spună că am ajuns la obiectivele noastre. L-am găsit și am înaintat pe un drum secundar spre stânga, ajungând după câteva sute de metri în dreptul unei căsuțe modeste, pe gardul căreia era afișată o tăbliță informativă cu inscripția Casa Memorială Ciprian Porumbescu. Așadar, ajunsesem la primul nostru obiectiv. Am parcat mașina la umbră pe partea opusă a străzii și am deschis cu sfială poarta de lemn, apropiindu-ne încet de locuința cu pereții albi și acoperișul din lemn, pe zidul căreia erau afișate următoarele: ”În această casă a trăit și a creat compozitorul Ciprian Porumbescu, înaintaș de seamă al muzicii românești”. Pe prispa locuinței a ieșit un bărbat care s-a recomandat a fi ghidul pentru acest obiectiv, el invitându-ne să vizităm locuința. Căsuța modestă păstrează aerul vremurilor de demult și este formată dintr-un hol micuț, unde este expus un tablou oval cu chipul compozitorului, și două camere de mărime medie. Am intrat în încăperea din partea dreaptă, amenajată tradițional sub forma unei bucătării, unde se află soba și cuptorul țărănesc, dar și diverse vase din lut ori lemn folosite în gospodărie. Pe peretele opus al camerei am văzut un divan lung îmbrăcat într-un covor viu colorat, realizat la război, iar pe jos era așezată o altă țesătură tradițională. Ghidul ne-a precizat că obiectele expuse aici au aparținut familiei Porumbescu, iar locuința amenajată astfel este doar o anexă din fosta locuință parohială a satului Stupca. Tatăl compozitorului a fost preot în această localitate, iar construcția amenajată acum ca locuință memorială adăpostea bucătăria familiei și o cancelarie parohială.

Ghidul a dispărut pentru o clipă și imediat, din cealaltă încăpere a casei, am fost învăluiți de acordurile Baladei lui Porumbescu! Am intrat și noi în a doua cameră înfiorați de muzica ce ne atrăgea acolo și am putut admira pianul care a aparținut Mărioarei Porumbescu, sora compozitorului, dar și obiecte personale și fotografii care ne-au introdus în universul familiei Porumbescu. Am găsit aici chipul Mărioarei Porumbescu, al fratelui Ștefan, dar și imagini ale părinților Emilia și Iraclie Porumbescu. Într-un tablou micuț, cu o ramă groasă de lemn, l-am văzut pe Ciprian Porumbescu alături de marea sa iubire, Berta Gorgon. Despre această femeie, ghidul nostru ne-a spus că Ciprian a iubit-o foarte mult, trăind practic doar pentru muzică și pentru dragostea lor, însă relația lor nu s-a putut încheia fericit cu o căsătorie pentru că tinerii îmbrățișau convingeri religioase diferite. Tatăl fetei, pastor evanghelic în localitatea Ilișești, nu ar fi fost niciodată de acord ca fiica lui să se mărite cu cineva de altă confesiune, iar Ciprian nu se putea căsători cu Berta fără să renunțe la cariera de preot. Dragostea celor doi tineri a suferit o puternică lovitură atunci când preotul Gorgon, tatăl fetei, și-a trimis fiica în Anglia la niște rude tocmai pentru a curma această relație. Tinerii au continuat să comunice prin scrisori, fără a se mai întâlni, iar Ciprian a plecat și el la Viena pentru a-și continua studiile de muzică și litere.

Am ascultat în liniște trista poveste de dragoste a celor doi tineri și am ieșit în curtea locuinței, nu înainte de a-i mulțumi domnului de aici pentru informațiile oferite. Am achitat tarifele pentru vizitarea obiectivului (adulți – 4 lei, taxă fotografiat - 5 lei), am reținut programul de vizitare (Marți – Duminică, între orele 10.00 – 18.00; Luni - Închis) și ne-am plimbat pentru câteva minute printre florile multicolore din curte, veselia vegetației contrastând cu trista poveste de dragoste aflată de noi cu câteva minute mai devreme. În curte se mai găsește un foișor din lemn unde ne-am ascuns puțin de razele soarelui, dar și bustul alb al compozitorului care iese puternic în evidență printre multitudinea de forme vegetale din jurul său.

Am părăsit curtea locuinței memoriale, ne-am urcat în mașină și după aproximativ trei–patru minute am ajuns la celălalt obiectiv din localitate ce evocă personalitatea compozitorului – Muzeul Memorial ”Ciprian Porumbescu”.

Obiectivul este inaugurat în anul 1971 și este amenajat într-o clădire veche, despre care aveam să aflăm pe parcursul vizitei noastre că este un vechi conac boieresc, declarat monument arhitectonic. Muzeul este amplasat într-o curte largă aranjată sub forma unui parc, cu arbori falnici și câteva alei ce înconjoară statuia care-l înfățișează pe Porumbescu stând în picioare și ținând strâns la piept vioara ce i-a fost atât de dragă.

După ce am realizat niște fotografii prin parcul muzeului, ne-am îndreptat către intrare. Urcând agale cele câteva trepte, am văzut pe zidul din stânga o placă omagială în memoria lui Ciprian Porumbescu, dezvelită –conform inscripției– în data de 14 octombrie 2003, la împlinirea a 150 de ani de la nașterea compozitorului. Pe ușa obiectivului era afișat programul de vizitare, identic cu cel al casei memoriale (Marți – Duminică, între orele 10.00 – 18.00; Luni - Închis); pentru vizitare urma să achităm 6 lei / adult și 5 lei pentru fotografiere.

Am deschis ușa și am intrat, fiind imediat întâmpinați de o doamnă amabilă, muzeografă aici, care ne-a oferit informații despre Ciprian Porumbescu și despre lucrurile expuse în cele șase încăperi ale muzeului. Am admirat reconstituirea unui salon de muzică din secolul XIX, pianul compozitorului, husa de la vioara sa, fotocopii ale unor opere ale compozitorului, lucrări despre Ciprian Porumbescu, imagini cu părinții și frații săi, dar și diverse fotografii cu marea sa iubire, Berta Gorgon. Printre diversele materiale înrămate, am lecturat fragmente din scrisorile pe care și le trimiteau cei doi îndrăgostiți și am găsit câteva file dintr-un album dăruit de Ciprian Porumbescu iubitei sale. Alte materiale prezentau personalități cu care Porumbescu a interacționat fie în perioada 1873 – 1879, când a fost student la Cernăuți, fie între anii 1879 – 1881, atunci când a studiat la ”Conservatorul de muzică și artă dramatică” din Viena. În ultima parte a scurtei, dar tumultuoasei sale vieți (anii 1882 - 1883), Porumbescu a fost internat pentru câteva luni în Italia, întrucât sănătatea sa se deteriora tot mai mult. În această perioadă vizitează mai multe orașe și îl cunoaște la Genova pe Giuseppe Verdi, al cărui portret este expus în acest muzeu memorial.

Dacă până în acel moment aflasem unele informații despre viața, despre dragostea și despre activitatea lui Ciprian Porumbescu, apropiindu-ne de finalul vizitei noastre aici, muzeografa ne-a prezentat câteva detalii legate de prematura trecere în neființă a compozitorului. Astfel, Ciprian Porumbescu s-a stins din viață din cauza unei afecțiuni grave, dar care astăzi poate fi tratată - tuberculoza. Boala ar fi apărut în perioada în care Porumbescu a fost întemnițat circa trei luni pentru convingerile sale politice – în finalul anului 1877. Chiar dacă a fost achitat în cele din urmă după un proces scurt, boala i-a cuprins în mod ireversibil organismul firav. Compozitorul a decedat în data de 6 iunie 1883, în localitatea Stupca, în casa părintească, sub ochii îndurerați ai surorii sale Mărioara și ai tatălui său. Fotocopia certificatului său de deces este expusă și ea aici, în această colecție muzeală.

În ultima încăpere vizitată am putut admira piese din recuzita folosită pentru filmul ”Ciprian Porumbescu”. Am văzut aici un pian, un patefon, un joben dar și alte piese de mobilier folosite în timpul realizării filmului.

Ne-am îndreptat spre ieșire, nu înainte de a arunca o ultimă privire spre ”Cântecul tricolorului”, un fragment din cunoscuta operă a lui Porumbescu fiind expus pe un mare portativ în holul de la intrare.

Vizita noastră pe aceste meleaguri nu s-a încheiat odată cu ieșirea noastră din muzeul memorial. Întrucât aflasem că Ciprian Porumbescu a fost înmormântat în cimitirul din această localitate, care se află la aproximativ trei minute de mers pe jos de muzeu, am parcurs și noi acest drum pentru a vedea locul unde compozitorul și-a găsit liniștea eternă.

Imaginea cu mormântul lui Ciprian Porumbescu ne-a emoționat complet. Am mai fost noi și prin alte cimitire, însă ne-am înfiorat când am văzut crucile albe de pe cele opt morminte ale membrilor familiei Porumbescu aliniate în apropierea bisericii la umbra unor arbori falnici. Ultima cruce era a compozitorului, iar tricolorul pe care l-a iubit și l-a cântat este acolo, steagul mângâindu-i mormântul, respectându-i-se astfel dorința pe care atât de frumos a știut să o prezinte în ”Cântecul tricolorului”: Iar când fraților m-oi duce / De la voi ș-oi fi să mor / Pe mormânt, atunci să-mi puneți / Mândrul nostru tricolor.

Ce-ar mai fi de spus?! Poate faptul că în apropierea acestor morminte ale membrilor familiei este și mormântul lui Carol Miculi, fost elev al lui Frederic Chopin, cel care a fost profesorul de pian al lui Porumbescu.

Tristețe... acesta este sentimentul pe care l-am încercat în timpul vizitei noastre, dar care mă cuprinde și acum revăzând fotografiile realizate acolo. Tristețe pentru dragostea nefericită a lui Porumbescu, tristețe pentru dispariția sa atât de prematură din acestă lume, dar și tristețe pentru că marile valori ale neamului nostru nu sunt promovate mai deloc... Închei aici recomandându-vă să includeți aceste obiective în lista voastră dacă ajungeți prin frumosul ținut bucovinean. Compozitorul nostru - care ne-a lăsat moștenire aproximativ 300 de piese, printre care opereta Crai Nou, Cântecul tricolorului sau Balada pentru vioară și orchestră – merită câteva momente din timpul nostru liber, în care să-l vizităm și să-l (re)descoperim la el acasă, la muzeu sau, de ce nu, chiar în locul unde-și doarme somnul veșnic!

Călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 5225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI