O gazda de cosmar

TIPĂREȘTE

Ei bine aici voi descrie cum pot mai bine ceea ce eu numesc ''nu toti ''desteptii'' merita sa faca bani'' din turism. Am hotarat cu 2 zile inainte de ravasitul oilor la bran ca am vrea sa participam la acest eveniment mult mediatizat, deci ma pun pe cautat pe net tot ce-mi pare a arata bine in zona bran-moeciu si bine inteles imprejurimi, sa nu uit, bine inteles ca sunase-m in prealabil la pensiunea mea preferata din fundatica, dar din nefericire era deja inchiriata, bunicuta draguta s-a straduit sarmana sa ne gaseasca pe lang dansa ceva sa ne placa (stiindu-ne pretentiile), dar in zadar. Asa deci iata-ma singurica si cu inimioara stransa cautand pe net ceva sa ne ofere gazduire pt. o singura noapte (cea dinaintea evenimentului), am sunat si am tot sunat, am cheltuit minute si nervisori, sperantele se spulberau vazand cu ochii ori eu cand imi intra in micutul capsor' ceva sunt foarte dezamagita de nu iese asa cum vreau, si nu ma las si caut si lupt si... gasesc, arata bine in poze, aveau camere libere (2 ne trebuiau), plina de entuziasm astept dimineata, si la drum plecaram cu pitici cu tot, plini de voie buna cu o singura masina.

Drumul pana la busteni a fost ok. dar in timp ce ne apropiam de bran se tot formau cozi, se risipeau ca si minutele noastre f. pretioase, se apropia ora de masa a piticilor si nu-i de gasit nici o taverna cu de-ale gurii pe nicaieri in drum, si incet, dar deloc sigur ne apropiaram de o imensa coada de masini de unde speram ca vom trece ca si de celelalte dar... pana aici ne fu', eram la doar 2 km de bran, si acolo am stat sa treaca don'le presiden Basescu, trecu o turma, trecura 3 dar sa inaintam ioc, ei bine am sta pe loc exact 2 ore juma', copii s-au plictisit, s-au tavalit, au adormit si noi am inebunit de nervi de foame si de toate cele, toate acestea doar din cauza curbei de la bran, curba ce o coteste spre moeciu caci acolo este o trecere de pietoni si cum pietonu' nu se grabeste la traversare ca le cumpara ''mumele'' lor zebre sa zaca pe ele, au creeat acel haos. Intr-un final plecam si ne strecuram cu greu prin multimea ce numai avea loc pe trotuare, nu ne mai uitam la botinele nimanui caci vedeam numa' oi la protap in minte de foame si de stres, am fi calcat si a treia pedala de acceleratie de am fi avut.

Ajungem in sfarsit la adresa cu pricina, arata bine viluta, o curte ingrijita, pietruita si bine inteles de foame nu vedeam decit marele gratar de piatra ce parca ne intreba ''mai puteti''? Gazda si-a facut aparitia, de treaba mi-sa parut (poate de foame) si ne-a invitat la etaj unde erau camerele, pe hol erau camere de o parte si de alta iar in capat 2 bai, totul bine si dragut pana ce sa intram in camerele frigorifice ce ne-au fost atribuite, cand gata sa ne darame un flacaiandru de vreo 12 anisori, alerga cu un brat de lemne spre noi, i-am facut loc si stupoare se inghesuia in aceeasi camera, ne-am uita uimiti unul la altul si l-am lasat sa treaca, ei bine poate ca uitase-m sa va spun ca afara era atat de frig si ceata ca asteptam sa ninga din clipa in clipa (fundata este la cea mai inalta altitudine din tara).

Si acum incepe cosmarul, intram in camera, curata de altfel, nu cine stie ce mobila, cu o fereastra in tavan, fara nici-o perdea, jaluzele sau ceva sa opreasca dimineata lumina, si cel mai grav era atat de frig ca mi-a inghetat sangele in vene de nervi caci frigul era nimic pe langa nervii mei, cum dom'le stia ca venim cu doua zile inainte, am sunat de pe drum (caci se facuse seara) sa anuntam ca ajungem, apoi stia ca avem copii mici si dumnealor abia faceau focul in clipa in care intram in camera?? Trecem si peste asta si ne cazam, bagam in soba (caci era cu sobe) lemne cu nemiluita doar s-o incalzi mai repede, sa schimbam copii de hainutele de pe drum.

Cautam apoi disperati bucataria ce se afla la parter pe niste scari in spirala de unde jos iti zambea ''doamna cu coasa'' daca erai un picut mai neatent sau ma grabit, intram intr-o sala de mese ce se vroia living cu o masa mare pe mijloc un tv. intr-un colt si o canapea pe care mai erau insirati 3 clienti tolaniti ca la mama acasa, intram apoi intr-o minuscula bucatarie unde gateau 3 doamne si toti trei puradei ce faceau un scandal de zile mari, reusim sa pregatim mancarica pt copii si sa desfacem si noi ce aveam pt amaratul de gratar pe care l-am savurat afara cu mitele din dotare (inauntru nu era loc). Acum cu burtile potolite hotarim ca numai o noapte nu vom ''murii'' (prost gandit) si ne retragem spre dormitoarele usor incalzite.

Si iata cosmarul... abia ce reusim sa adormim copii si incepe noaptea groazei... doamna gazda despre care aflasem ulterior din discutiile dumneaei (cu alte personalitati din incaperea de la parter) ca ar fi lucrat pe un vapor (deci era si f. buna prietena cu bachus sau licoarea fermecata a marinarilor) si incepe discutia cu interlocutorii (pe ''inalte'' caci avea asa niste boxe performante la corzile vocale) si povesteste, si tipa, la un moment dat cred ca a iesit si cu scandal, pana pe la 3 dimineata, in camera eram deja in cuptor caci lemnele dau caldura din soba mult mai tarziu iar noi (in disperare) bagasem nu gluma, geamul nu-l puteam deschide caci era chiar deasupra patului, usa nu caci ''vaduva neagra'', (cum am numit-o eu) era in culmea extazului, am crezut ca de acolo voi merge direct la psihiatru.

S-a facut in sfarsit dimineata, am luat in burtica ceva repejor ca de frica stapanului si am achitat camera la doamna rosie la fata (de bautura si ne-somn), ce ne spunea zambind ''sper ca v-ati simtit bine'' (Doamne ce ipocrizie) si ca ne mai asteapta. Am plecat ca din pusca spre bran, numai aveam chef de nimic, nici de mancare, de privit sau cumparat ceva, ne-am fatait ici- colo am luat la copii cate ceva am terminat cu ''marea sarbatoare ''pentru care am indurat atatea", in 45 minute.

Inchei aici caci m-au napadit amintiri ata de neplacute despre experienta, nu inainte de a adauga ca eu am o zicala ce mi-e tare la suflet ''omul sfinteste locul'', si tot el are puterea de a crea un iad in jurul lui. nu te pricepi la ceva... lasa-te!

---

VIZUALIZĂRI: 2523 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI