Pe-un picior de plai/ O parte din rai

TIPĂREȘTE

În momentul în care am configurat traseul acestei săptămâni, m-am extins spre Piatra Craiului și am citit despre Casa tradițională din Roșia (județul Bihor), musai voiam să dorm acolo.

Ghinion! Ocupat, indiferent cum aș fi jonglat cu zilele. Mi s-a oferit posibilitatea înnoptării la Pensiunea Florian, același patron, însă” una mai de fițe” aveam să aflu din gura proprietarului odată ajunși acolo.

În ziua cazării am fost sunat de către acesta pentru a se asigura că ne vom prezenta la pensiunea de 3 stele și nu va rămâne camera neocupată. Deși, eu riscasem ceva neprimind confirmarea la mailul cu rezervarea trimis în cursul săptămânii anterioare... Considerasem și consider normal să se răspunde în scris, din moment ce, ulterior, discuției telefonice mi s-a solicitat rezervarea fermă printr-un mail. Probabil pentru arhivare și confirmare scrisă.

Mi s-au oferit coordonatele de acces și unele detalii, plus numărul de telefon al doamnei care se ocupă de șederea noastră.

Pentru a ajunge la destinație e nevoie să treci de comuna Roșia, lași în urmă Cheile Albioarei și faci dreapta pe primul pod după cantonul silvic. Continui pe un drum asfaltat, atent la indicatoarele cu Casa Tradițională și Casa Florian, pentru ultima părăsind calea modernă și intrând pe un drum pietruit, cale de vreo 400 de metri, mărginit de tufe de mure pe partea stângă și peisaje de poveste pe cea dreaptă. Drumul e destul de rău pe două mici porțiuni, fiind necesar să folosesc viteza I pentru a urca culmea pietruită.

Atâtea mure nu am văzut în viața mea!! Pereți înalți din gustoasele fructe te conduc spre pensiune.

Locația acesteia este una cum nu m-aș fi așteptat. Unul dintre turiștii ajunsi înaintea noastră și care avea în preajmă o sticluță de tărie, posibil locală, ne întâmpină cu urarea” Bine ați venit în Rai!” .

Și vă asigur că nu vorbea licoarea…

În fața ochilor ai culmi domoale de munte, fânețe cu aurii căpițe de fân, pâlcuri de pădure și un apus de soare ce sporește farmecul acestui décor vizual.

Nu are rost să ne grăbim cu transportul calabalâcului în cameră. Nu te poți desprinde locului, piroanele de sub încălțăminte fiind profesionist ancorate în sol.

Nu vom auzi decât sunetele naturii aici: gâze, lătrat de căine, durduit și adierea vântului prin crengile pomilor. Ocazional doar, motorul mașinilor care pleacă sau aduc turiști, însă durează câteva secunde doar și se sting în ambianța atotputernică a naturii.

Camera destinată nouă se afla la mansardă, prilej numai bun de a da câteva capete în tavan în timpul fâșnelii mele prin acest spațiu. Imaginea de la fereastră ar fi fost de vis dacă un copac n-ar fi obturat priveliștea.

Patul este unul foarte comod și cu o lenjerie foarte curată. În cameră, drept accesorii mai beneficiem de un frigider, un televizor, suport pentru valiză și două veioze. Nu există fotolii sau scaune și nici pahare, astfel că seara am fost nevoit să cobor în bucătărie pentru a-mi lua unul în care să îmi pregătesc un șpriț.

Bucătăria comună este utilată cu cele necesare iar sala de mese are o dimensiune destul de mare, cu mese poziționate în fața imensei sobe de teracotă confecționate la Mediaș, în orașul meu.

Baia este destul de mică, să nu uităm că ne aflăm la ultimul cat al clădirii, dar bine utilată și curată.

Pensiunea a fost mărită de curând, semn că nu duce lipsă de turiști.

Am optat pentru demipensiune restrânsă (cea extinsă avea două feluri de mâncare), iar cina ne-a așteptat pe masă, estimasem timpul sosirii.

Un cuvânt de apreciere pentru micul dejun preparat din alimente naturale din zonă, cu o omletă delicioasă, caltaboș, telemea și slăninuță care să îți asigure calorii pentru drumeții și un lapte proaspăt, cu un gust delicios.

Un gând bun pentru doamna Cornelia, foarte vorbăreață și foarte amabilă, dornică să asigure toate cele necesare unei șederi plăcute, de la ghid până prepararea și servirea mâncării.

---

VIZUALIZĂRI: 610 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI