Casa de vacanţă Mirela, Dâmbovicioara, o destinaţie de vis pentru weekend

TIPĂREȘTE

Atunci când evaluezi un loc în care ai fost, trebuie să ţii cont de aşteptări, care pot fi diferite în funcţie de moment, locaţie, sau alte criterii. După ce ai fost şi ai gustat din plăcerea unui sejur în care ai avut cazare şi restaurant, vine un moment când îţi spui: ce-ar fi să încerc o casă de vacanţă?

Dezavantajul este că nu mai ai confortul de a fi servit la masă, dar avantajul este că îţi prepari mâncarea aşa cum vrei tu, băutura şi alte „anexe” le poţi aduce de acasă, iar rezultatul este că mănânci ce vrei, cum vrei, cât vrei, de asemenea şi cu băutul, desertul, iar toate vor ieşi mai ieftin, în timp ce te afli într-un cadru natural.

Aşa am ajuns şi noi să mergem la Casa de vacanță Mirela, de pe cheile Dâmbovicioarei. Am vrut să vedem cum e şi nu ne pare rău de experienţă! De pe AmFostAcolo m-am inspirat ce m-am inspirat, dar nu am găsit ceea ce voiam, până am găsit pe un alt sit această locaţie, cu un ecou pozitiv. A doua zi era sâmbătă, aşa că am sunat. Am rezervat şi a doua zi am pornit la drum pe ruta Bucureşti – Târgovişte – Câmpulung – Rucăr – Podul Dâmboviţei – Dâmbovicioara. Mai fusesem acolo în a doua zi de paşte, în 2009, într-o excursie de o zi, dar atunci nu văzusem mare lucru, sau nu conştientizasem îndeajuns…

Începând de la Câmpulung drumul este superb, iar de la Podul Dâmboviţei devine de-a dreptul splendid, după ce schimbi direcţia spre Dâmbovicioara… La intrarea pe defileu, am avut impresia că suntem pe cheile Bicazului, muntele părea să se prăvale pe noi, în timp ce în vecinătate, apa curge repede, cu un susur ce îndeamnă la viaţă. Cu cât te apropii de Peştera Dâmbovicioara, răsar pensiuni ce te îmbie să le calci pragul, în timp ce întreg peisajul te face să te întrebi dacă n-ai nimerit în rai.

Trecem de peşteră şi mai mergem preţ de 300 metri, după ce asfaltul se termină şi drumul devine mai greu practicabil, cu gropi. Asfaltul se termină, nu însă şi frumuseţea zonei, care ne taie suflarea şi face micul calvar al drumului suportabil. Încă puţin şi după câţiva zeci de metri, pe partea stângă vedem vila, pe care o ştiam din poză.

În curte sunt vreo 3 foişoare, din care 2 chiar la râu, cu mese şi scaune, există grătar şi spaţiu suficient.

Suntem singurii cazaţi într-una din cele 8 camere, ni se explică, pentru că cinci cupluri care veneau şi ele spre locaţie din Piteşti au făcut cale întoarsă din cauza unui accident petrecut uneia din maşini pe drum. Ne înfiorăm, dar ne bucurăm la gândul că ne vom simţi ca şi cum toată casa e a noastră.

După cazare, înţelegem că locul este recent dat în folosinţă, camerele sunt toate noi şi miros a proaspăt. Camera este îmbrăcată toată în lemn, are mobilier nou, obiecte sanitare noi şi o privelişte excepţională de pe geam. Avem, de asemenea, un TV cu ecran plat, prins pe perete la care putem vedea diseară finala de la Euroviziune.

La minusuri, am putut nota doar: lipsa balconului, camerele sunt relativ mici, paturile de 2 persoane sunt şi ele mici (cred că sunt late doar de 1,20 sau 1,30), în baie nu am avut prosoape, hârtie igienică şi pahare. Sigur, problemele au fost remediate pe parcurs (mai puţin dimensiunea paturilor) și le-am pus pe seama faptului că inaugurarea fusese făcută recent.

Peste noapte a mers căldura (chiar a fost nevoie, deşi suntem în a doua parte a lunii mai), apa caldă a funcţionat şi ea, ambele venind de la o centrală termică cu lemne, pe care am „inspectat-o” la un moment dat.

Momentele petrecute pe terasă şi în vecinătatea apei au fost minunate. Bucătăria casei de vacanţă este dotată cu toate cele trebuincioase, inclusiv cu sare, piper şi condimente, dacă ai uitat să iei de acasă.

Prepararea grătarului a fost o plăcere, ca să nu mai vorbim de consumarea lui.

Proprietarul a avut o prezenţă discretă, utilă şi de bun simţ, întreţinând chiar atmosfera şi invitându-ne, la rândul lui, spre seară să servim o pastramă de oaie, preparată la acelaşi grătar la care „combătusem” până atunci, alături de o ţuică şi un vin, pe care le-a oferit cu prietenie. În fundal am avut muzică, din 2 boxe mari, ce au zugrăvit o petrecere de sâmbătă seara perfectă.

A doua zi, am vizitat peştera, care nu este foarte mare şi ne-am bucurat de soare şi verdeaţă, de un drum de întoarcere plăcut.

Dacă vrei să te bucuri de natură într-un cadru feeric şi să nu te coste prea mult, în condiţiile în care îţi prepari singur totul, această destinaţie este ceea ce recomand cu căldură. Pentru încărcarea bateriilor, dar şi pentru confirmarea iar şi iar a faptului că avem o ţară atât de frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 3449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI