Liniste si relaxare, la 'Casa Ancora', la noi la mare

TIPĂREȘTE

Priveam cu resemnare ploaia ce şiroia nemiloasă pe parbrizul maşinii şi noi eram atât de aproape de mare… Sperasem până în ultima clipă într-o minune, şi, deşi prognoza meteo nu era chiar îmbucurătoare, ne hotărâserăm să nu renunţăm la vacanţă. Mă cuceriseră impresiile pline de suflet şi culoare ale lui pepsi70ro şi pink_gabi şi de-abia aşteptam să ajung şi eu la Casa Ancora din Costineşti mai ales că domnul Dan, proprietarul pensiunii, ne asigurase că va fi un weekend călduros. Începutul nu era îmbucurător, când am ajuns la Eforie nici nu am putut privi marea aşa plânsă şi încercam să accept gândul că nu o voi vedea zâmbind prea curând.

Mă întorceam în Costineşti după aproape cincisprezece ani, cu sufletul la fel de tânăr, la fel de visătoare, cu speranţa că aici ţi se poate îndeplini orice dorinţă iar din descrieri şi imagini Casa Ancora era destinaţia perfectă. Am intrat în Costineşti pe o ploaie deasă şi totul îmi părea schimbat. Doar gara rămăsese la fel, am recunoscut peronul unde coborâsem cu un bagaj uşor, studenţesc, în prima mea vacanţă la mare. Ştiam că de aici mai avem puţin de mers până în centru unde am identificat foarte uşor clădirea impunătoare, pe care scria cu litere mari, ANCORA. În curte erau parcate maşini din Bucureşti, Dolj, Bacău, ulterior am aflat că sunt familii care vin de ani buni aici. Mă bucur că nu suntem singurii oaspeţi, primesc cheia de la cameră şi amplasarea mi se pare grozavă. Îmi place îndeosebi scara de acces, pe partea laterală a clădirii, dar şi terasa cu vedere spre stradă, de unde, când era senin, îmi plăcea să confund cerul cu marea.

Camera era aşa cum îmi place mie, nu foarte mare dar deosebit de intimă, dotată cu un mobilier simplu dar practic, cu elemente de decor care m-au impresionat plăcut. Am răsuflat uşurată văzând că este un pat dublu cu o singură saltea, recunosc că nu îmi plac camerele twin, în special când sunt în vacanţă. Îmi mai doream să am un frigider, pe care l-am găsit, o baie proprie, care exista şi multă linişte. Toate aceste condiţii fiind îndeplinite, m-am declarat încântată, mai rămânea de rezolvat doar problema cu vremea.

După-amiaza am studiat cu mai multă atenţie micile obiecte care înfrumuseţau camera, în deplină armonie cu întreaga pensiune. De o parte şi de alta a patului erau aşezate pe perete, strategic, două veioze frumoase, de unde puteai stinge lumina comod, cum îmi doresc şi eu acasă de multă vreme iar puţin mai sus, frumos încadrat, un aranjament colorat de flori înveselea camera. Atmosfera în cameră a fost în permanenţă plăcută, numai bună pentru odihnă, de câteva ori am uitat geamul deschis noaptea şi nu a fost frig iar plasa de ţânţari mă asigura că nu voi avea parte de zumzetul acestor insecte cu care eu, venind de la munte, nu sunt învăţată şi de care, din fericire, nu am avut parte nici acum.

Pe măsuţa de lângă pat era aşezată, alături de două pahare şi o scrumieră, o fundă elegantă realizată dintr-un voal cu model vesel, un alt strop de culoare care înviora camera. În cameră mai erau două taburete iar în partea laterală, aproape de intrarea la baie, un cuier cu două sertare şi rafturi încăpătoare precum şi o oglindă.

Încăperea era scăldată în permanenţă într-o lumină caldă, datorită jaluzelelor oranj, o culoare foarte inspirată şi care mi-a creat mereu senzaţia plăcută că este soare, ocazie cu care am verificat încă o dată beneficiile cromoterapiei. Soarele a fost însă scump vederii în prima zi şi a trebuit să mă mulţumesc cu un apus superb la malul mării doar la televizor…

Baia este suficient de încăpătoare, are aerisire afară, un aspect pe care l-am apreciat întotdeauna iar instalaţiile sanitare sunt de bună calitate şi în stare perfectă de funcţionare. Apa caldă curgea în permanenţă şi era asigurată de un boiler electric de mare capacitate. Erau pregătite totodată şi consumabile iar prosoapele erau personalizate cu sigla pensiunii, cu aceeaşi grijă pentru detaliu pe care am întâlnit-o în fiecare colţ al pensiunii.

Accesul în fiecare cameră se face direct de pe terasa care înconjoară clădirea pe partea dinspre curte iar intrările sunt separate. A fost o adevărată plăcere să luăm micul dejun dimineaţa pe terasă, la măsuţa din lemn forjat, să respir aerul curat şi să mă bucur de soarele care şi-a făcut cu generozitate apariţia a doua zi. Camera era mărginită, de o parte şi de alta, de ghivece uriaşe de yucca, pe care le puteam confunda uşor cu palmierii care au început să apară şi la noi pe litoral. De ploaie nu mi-a fost frică nicio clipă pentru că, pe lângă faptul că eram la etajul I, pe peretele exterior am observat şi un colac de salvare cu mesajul “Welcome aboard”… Elemente şi decoraţiuni marine am întâlnit, de altfel, la tot pasul în pensiune, aranjamente ingenioase din pietricele şi scoici de toate formele şi mărimile.

Surpriza cea mai mare am avut-o în grădină, o adevărată oază de răcoare şi verdeaţă unde se intra pe o punte lată, cu balustrade de ambele părţi, dar nu vă temeţi, este aşezată direct pe pământ. Grădina este îndrăgită nu doar de cei mici pentru care este amenajat un spaţiu generos de joacă dar şi de cei mari care îşi pot prepara un grătar în locul special creat în acest scop. Nu am rezistat nici noi ispitei şi într-o zi am savurat primul nostru grătar la mare, o minunăţie, pentru care mulţumim încă o dată întrucât cărbunii au fost oferiţi din partea casei. Grădina este amenajată cu foarte mult bun gust, este parţial acoperită cu viţă de vie la umbra căreia se găsesc mese cu bănci de lemn unde poţi lua masa, te poţi relaxa la răcoare când căldura devine sufocantă, într-o atmosferă foarte plăcută. În spatele grădinii, aproape de grătar, se găseşte şi un umbrar decorat în stilul cabenelor lipoveneşti din Delta Dunării, dotat şi acesta cu băncuţe şi mese unde te poţi retrage dacă doreşti mai multă intimidate. Am admirat şi aici elementele cu specific marin prezente la tot pasul: şiragurile de soici, năvodul de pescuit, colacul de salvare, cârma şi, bineînţeles, ancora. Fiecare colţişor este valorificat, nimic nu este lăsat la întâmplare, gazonul tuns milimetric în mijlocul căreia a fost amenajată o mică fântână arteziană, culoarul de verdeaţă care desparte locul de joacă şi grătarul de spaţiul cu băncuţe. Am găsit aici chiar şi un brăduţ argintiu care mi-a amintit de muntele de acasă. Nu am aflat cine este grădinarul şef dar merită toată aprecierea pentru modul în care a creat acest loc perfect de relaxare. Este o adevărată feerie de arome şi culori, aici trandafirii îşi păstrează mirosul autentic, nu ca cei din florării care nu mai au niciun parfum iar felul în care au fost îmbinate diversele specii de cactuşi cu crinii dar şi alte flori asemănătoare dar a căror denumire nu o cunosc m-a cucerit de-a dreptul. Trebuie să recunosc că este cea mai frumoasă grădină pe care am văzut-o şi care recrează, la dimensiuni mai mici, aranjamentele florale pe care le-am întâlnit apoi la Balcic.

Curtea pensiunii este destul de spaţioasă, încap nouă maşini dacă sunt bine aranjate şi separă clădirea pensiunii de şoseaua principală, astfel încât nu se aude zgomotul de la stradă. Pensiunea nu asigură servicii de masă dar există o bucătărie pusă la dispoziţia oaspeţilor unde se găsesc, pe lângă ochiurile de gătit, un cuptor cu microunde, un toaster, un sandwich-maker, o cafetieră dar şi veselă. Eu am folosit doar cuptorul cu microunde o singură dată dar m-am bucurat că se folosea foarte uşor şi nu am avut nevoie de ajutor cum mi se întâmplă de obicei…

Din câte am observat, Casa Ancora este preferată de familiile cu copii, probabil atât datorită distanţei mici faţă de plajă, doar 5 minute, dar şi grădinii minunate despre care tocmai v-am vorbit şi la care mi-a rămas şi mie gândul. Pe lângă camerele duble, pensiunea se mândreşte şi cu suita pe care a descris-o atât de frumos pink_gabi şi pe care am văzut-o şi noi într-o seară şi care arată chiar mai bine decât în fotografii aici dar şi cu apartamentul despre care a scris pepsi70ro dar care a fost în permanenţă ocupat cât am fost noi aici

Toate camerele beneficiază de internet wireless care, la noi în cameră cel puţin, avea o viteză de invidiat, chiar mai bună decât acasă şi care s-a dovedit foarte util.

Proprietarul vilei este extrem de amabil, mereu ne întreba cum ne simţim sau dacă avem nevoie de ceva, ne-a ajutat cu absolut tot ce am avut nevoie şi îi mulţumim încă o dată. Se vede faptul că se ocupă de pensiune cu mult suflet şi îşi doreşte cu adevărat să te simţi bine. Mulţumim pentru ospitalitate şi vă dorim să simţiţi şi în continuare numai briza nu şi criza de pe litoral!

Şi, pentru că după ani buni în care mă consideram iremediabil îndrăgostită doar de munte, acum nu concep o vară fără mare, vă rog să ataşaţi melodia “Mă-ntorc la tine, mare albastră! ” http: //www. trilulilu. ro/pitica13/e10cad78596188

---

VIZUALIZĂRI: 4297 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI