RUSINE - Un hotel de doi lei; nicio treaba cu cele 4 stele acordate!!!

TIPĂREȘTE

04.01.2017 - check-in;

Ora 19 - cina, la restaurantul hotelului.

Chelneri bine intentionati dar cam stangaci, pardonabil caci erau destul de tineri.

Ambientul surprinde printr-o abundenta de candelabre "plantate" aproape din metru in metru. Dealtfel, intregul hotel epateaza printr-o inghesuiala de obiecte, la numar parca. Pesemne s-a urmarit a se induce o senzatia de opulenta. Insa absolut toate, de o calitate mai mult decat indoielnica.

In zona de acces in restaurant se puteau observa niste "scule" apartinand probabil unei formatii de muzica.

Dupa ce comandam, nu mai trece mult timp si apare si "formatia". Un tip brunet, cu o voce cam ragusita, total afon, care a inceput sa "presteze", insailand diverse succesiuni de sunete. Am avut noroc, la ora 23 s-a oprit.

Mancarea, fada, inodora, fara gust. Nu gasesc nimic sa spun despre ea decat ca a fost servita.

05.01.2018

Ora 9,35 - micul dejun.

Aici micul dejun poate fi servit, conform programului ce ni s-a comunicat, pana la ora 10.

De data aceasta mancarea este "in grafic", oferta destul de bogata.

La ora zece fara cinci ma asez la coada la cafea. Un singur expresor, care ramane fara apa cam la fiecare 10-15 cafele. Dupa vreo sapte minute iau cana cu cafea si incerc sa pun putin lapte dintr-un termos alaturat. Nu mai era lapte. Atentionez unul dintre chelneri cu privire la acest aspect si... stupoare... Intr-o maniera de 4**** stele, imi aduce la cunostinta ca e trecut de ora zece. Eu, pe aceeasi lungime de unda, ii transmit ca "pana" de lapte s-a produs, in mod logic, inainte de ora zece, cata vreme nu am observat pe nimeni in ultimele 3 minute sa uzeze de pompa termosului cu lapte. Multi dintre cei care fusesera in fata mea la coada, multumindu-se cu laptele praf livrat de aparatul de cafea. Intr-un final individul se conformeaza si aduce laptele dupa cateva minutele. In drumul meu spre masa, ducand cafeaua, abia trec de paravanul mobil, care pe pozitia inchis, desparte zona de expunere a micului dejun de sala restaurantului, ca cineva foarte zelos indata purcede la separarea celor doua incaperi.

Restul zilei curge fara ca ceva sa fie de amintit aici.

Cina, exact in aceleasi conditii ca cea din seara precedenta.

Pe holuri si in lift o muzica ambientala placuta, discreta, relaxanta, in surdina.

06.01.2018

Ora 7,30 - in camera.

Ma trezesc buimacit de niste zgomote. Dupa ce m-am dezmeticit am realizat ca e un fel de muzica, dar care nu stiam de unde vine. Initial am crezut ca vreunul din vecin, mai matinal decat mine, a recurs la volum maxim al televizorul ce se poate gasi in fiecare camera.

Ma apropiu de fereastra si realizez ca vine de afara. Deschid putin geamul si asa era, se auzea din curtea interioara a hotelului. Intre timp imi dau seama ca seamana foarte mult cu muzica ambientala ce o remarcasem cu o zi inainte. Zic: " daca o fi asa, inseamna ca ar trebui sa se auda si pe hol". Ma indrept spre usa si o deschid. Asa era, doar ca decibelii erau de vreo cinci ori mai multi.

OK, nu era discoteca, insa nu pot sa nu fiu rautacios si sa ma gandesc ca cineva foarte zelos a incercat un fel de desteptare mascata... ca sa nu mai intarziem la micul dejun. Pun mana pe telefon si sun la receptie sa le spun ca mi-au trezit copii. "Mda, zice o voce faultata, ne cerem scuze! " si in cateva secunde muzica isi recapata tonalitatea discreta la care a fost conceputa a se raspandi.

Peste zi nimic nou sub soare, de mentionat aici.

Seara, ne-am zis ca ne facem un cadou si nu mai stam in restaurantul hotelului, sa nu-l mai auzim pe "nea Caisa" cu vocea ragusita. Luam cina in oras si ne intoarcem pe la 22,30. Surpriza, din restaurant se revarsa o muzica interpretata impecabil. Mi-am zis ca s-au prins si mai marii hotelului ca nu poti sa strici sambata seara clientilor cu muzica de peste saptamana.

Datorita muzicii am regretat ca am luat decizia sa mancam in oras, desi gastronomic n-aveam niciun regret. In tot raul e si un bine, mi-am zis; cel putin pana pe la 23 cand stiam ca inchide restaurantul ne bucuram si noi de muzica, pentru ca se auzea de parca eram in restaurant. Intr-adevar doar o placa de beton ne separa, camera noastra fiind deasupra punctului unde avea "organizarea de santier" formatia de muzica. Cam tare volumul, dar na, asta e, e sambata seara. Singurul zgomot ce se amesteca cu muzica era

vibratia geamurilor. Se face 23,30 si in restaurant spiritele pareau tot mai incinse. Ma gandeam ca, sambata fiind, s-ar putea prelungi programul pana pe la miezul noptii, sau poate chiar ceva mai mult. Dupa primele douazeci de minute din urmatoarea zi imi epuizasem toate scenariile ce le tot actualizam copilasilor cu privire la momentul cand inceteaza muzica.

Pe la unu fara zece, copii fiind deja cu programul data peste cap, cu tot dragul pentru muzica intr-o interpretare live de nota zece ce se auzea, mi-am zis ca nu mai pot tolera. Sun la receptie sa le cer sa potolesca muzica. "Stiti, imi raspunde un glas soptit, e o petrecere P R I V A T A". Aoleo, si eu care credeam ca toata tevatura asta era pentru clientii hotelului, cei mai inspirati decat noi, care au ramas pana la ora aceea pentru o sambata seara de neuitat. Am izbucnit, le-am zis tot felul si mi s-a promis ca "o sa incercam sa-i lamurim sa reduca volumul".

Pe la unu si zece, pentru ca nimic nu se schimbase, ma imbrac si cobor, mobilizat sa intorc lumea la locul ei. Cand ies din lift, ca norocul, totul se incheiase.

O voce imi zice: "dumneavoastra ati sunat?"

... "stiti, era o petrecere P R I V A T A"

R U S I N E

---

VIZUALIZĂRI: 2346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI