Kaliakra - mister si frumusete!

TIPĂREȘTE

Despre capul Kaliakra s-a scris si se va mai scrie mult timp, despre istoria si legendele care s-au nascut aici, despre oportunitatea turistica sau sistemul de securitate al coastei de vest a bazinului Marii Negre.

Au povestit frumos atat @krondia cat si @ionescunic, nu stiu ce completari as mai putea aduce insa voi incerca sa va povestesc asa cum am vazut si inteles eu si familia mea acest varf de pamant in nesfarsita mare albastra, pentru ca aici chiar este foarte albastra.

Saptamana trecuta am decis sa profitam de timpul frumos (ultimul week-end calduros din acest an) si sa facem o plimbare la vecinii nostri bulgari care au si ei destule obiective turistice care in afara sezonului sunt mult mai aerisite iar atentia acordata lor este mult mai mare.

N-am fost niciodata la Kaliakra pe tarm, o singura data am admirat coasta inalta in unele locuri chiar de 80 metri de pe mare, cand intr-o zi am intrat la adapost in golful Kaliakra fugind de furtuna teribila care pieptana marea. Niciodata nu vazusem Marea Neagra atat de furioasa si „neagra” si sincer nici n-as mai vrea sa o vad astfel vreodata, insa acel refugiu a reprezentat salvarea noastra. Din golf, nu puteam vedea foarte multe amanunte fiind la aproximativ 10 mile marine de capul Kaliakra, insa se putea admira coasta inalta si rosie, antenele de la statia meteorologica si chiar centralele eoliene care se gasesc pretutindeni intre Kaliakra si Sabla.

Am iesit pe la Vama Veche si ne-am indreptat catre Durankulak apoi catre Sabla, aici am iesit de pe soseaua principala (care duce la Varna) si am intrat in localitatea Sabla de unde ne-am indreptat catre farul Sabla, apoi in continuare spre Tyulenovo si Sveti Nikola. Pana in Balgarevo mai sunt 8 km, drum pe alocuri foarte prost si ingust, insa ajungem repede si de aici o luam stanga catre capul Kaliakra. Exista si un indicator in centrul localitatii care ne informeaza despre cetate, pana acolo sunt in jur de 6-7, trecem pe langa intersectia cu golful Bolata, pe langa monumentul dedicat celor 40 de fecioare pe langa monumentul eroului necunoscut si apoi intram in parcarea destul de maricica unde am descoperit mai multe masini inmatriculate in Romania decat in Bulgaria, chiar si doua autocare cu pitici din Calarasi.

Legenda despre cele 40 de fecioare este veche de pe timpul cand Imperiul otoman stapanea aceste provincii, descrie intentia acestor fecioare de a-si lega parul unele de altele si de a se arunca in mare pentru a nu cadea prada poftelor otomanilor, este cea mai mediatizata legenda, iar statuia celor trei fecioare din apropierea cetatii exact acest lucru infatiseaza. Trei fecioare legate unele de altele pregatite sa se arunce in mare.

Incuiem bine masina, luam actele cu noi si procura CASCO si ne indreptam catre poarta cetatii, acolo unde citisem ca exista o casa de bilete care vinde bilete de vizitare. Insa era inchisa deci intrarea a fost libera, desi intrarea era flancata de multe tarabe/tonete care vindeau tot felul de suveniruri de la magneti pana la tot felul de animalute crosetate care i-au starnit curiozitatea fetei mele mici. I-am explicat politicos ca este mai bine sa-si puna pofta-n cui, mie nu prea imi placeau deloc acele impletituri, insa pustoaica nu s-a lasat cu una cu doua si mi-a manipulat decizia atragandu-mi atentia catre cateva mingiute din plus pe care si le-ar fi dorit. I le-am luat fara multe comentarii, eu m-am inarmat cu aparatul foto, sotia cu videocamera si am intrat sa exploram cetatea.

Zidurile cetatii s-au pastrat destul de bine chiar si in locurile unde coasta a suferit modelari in timp datorita alunecarilor dese de teren din zona. Pe masura ce inaintam catre poarta de vest a cetatii (cea care s-a pastrat cel mai bine) limba de pamant se ingusteaza iar marea ni se arata in toata frumusetea ei pe ambele parti, catre nord mult mai nelinistita datorita curentilor puternici din zona.

Citim panourile informative despre cetate, descoperim mai multe ruine ale unor bisericute (5 la numar) apoi ne continuam drumul catre coasta de sud, unde cateva trepte coboara catre o grota intunecata. Acolo suntem informati ca se tineau alimentele si vinul, acum locul este intunecat si pare parasit. Cea mica a mea era foarte impresionata, credea ca a descoperit o intrare secreta in cetate pe unde ar fi vrut sa umble, aproape a plans ca noi nu doream sa exploram „intrarea secreta”.

Ajungem si la poarta cetatii, mare, impunatoare conservata foarte bine unde ne oprim cateva minute sa admiram marea. Este chiar Marea Neagra? Nu-mi vine sa cred cat de frumoasa si limpede este, nu degeaba aceasta zona este declarata Rezervatie naturala unde traiesc specii de pesti protejate de legile internationale (delfinii) dar si pasari care traiesc in familii de cateva sute de exemplare, cum ar fi cormoranul unde in tara noastra il intalnim in Delta, foarte aproape de mare.

Marea atat de albastra nu o putem vedea decat aici la Kaliakra seamana cu Marea Egee la claritate si culoare, voi posta cateva fotografii sa va convingeti.

Dupa sesiunea de fotografii de la poarta cetatii ne indreptam catre muzeul cetatii trecand pe langa ruinele unor cladiri, un panou informativ ne descrie harta si centrul administrativ care exista, trecem si pe langa o veche fantana, coasta se ingusteaza si intr-un final ajungem la poarta unitatii militare, de fapt o statie meteorologica. Aici in urma cu un an s-a montat un sistem de supraveghere al traficului maritim pentru toata coasta de vest a Marii Negre din apropiere de Karaburun (Turcia) pana catre Ilicevsk (Ucraina), fiind legat cu sistemul nostru de supraveghere. La sfarsitul acestui an probabil va fi cuplat cu sistemul de sud de la turci.

Aici descoperim un mic restaurant dar care era inchis si cateva tarabe cu suveniruri la preturi cu un leva mai mici decat la tarabele de langa parcare.

Drumul continua pe partea dreapta a limbii de pamant, cu o alee pietruita, tarmul inalt fiind delimitat de cativa parapeti legati cu lanturi de ancora pentru ambarcatiuni mici, dincolo de aceste lanturi este coasta inalta aproximativ 70-80 metri, un perete perfect vertical foarte interesant.

Ajungem la un restaurant care si acesta era inchis, apoi langa muzeul cetatii care ghiciti J close! Poate de aceea nici nu am platit bilet la intrare. Muzeul si restaurantul sunt amenajate in doua mici grote la baza zidului de piatra al statiei meteo. In fata lor cateva bancute din piatra pentru a se putea admira marea. Aleea continua din ce in ce mai ingusta coborand usor, pe peretele zidului cetatii intalnim cateva sculpturi destul de vechi care ne insotesc o parte din drum.

Apoi intalnim statuia unui amiral rus care a condus batalia desfasurata aici in 1791, foarte bine realizata, unde pe o placa comemorativa ni se povesteste despre activitatea sa.

Din acest loc coboara cateva scari catre latura de sud a peninsulei catre baza, dar sunt deteriorate si greu accesibile datorita in primul rand coastei abrupte dar si alunecarilor de teren. Peste tot intalnim avertismente de pericol scrise in doua limbi, noi nu am vazut pe nimeni care sa coboare pe acolo.

Catre capatul de pamant al micii peninsule intalnim o bisericuta Sf. Nicolae de care se leaga o alta legenda. Se spune ca aici ar fi mormantul Sf. Nicolae, deoarece a murit in acest loc ucis de turcii care l-au urmarit mai mult timp chiar daca Dumnezeu l-a ajutat facand sa apara aceasta limba de pamant sub picioarele sale.

Aici este zona cea mai frumoasa, adica care noua ne-a placut cel mai mult. Sunt cateva arcade care au rezistat in timp, este o mica esplanada care ofera o priveliste minunata asupra marii in toate directiile, este cel mai solicitat loc pentru poze, datorita locului stramt si al aglomeratiei se sta chiar la coada pentru a face cateva poze sub arcadele cetatii.

Dupa 30 de minute ne-am intors la masini plecand catre urmatoarea noastra destinatie din acea zi: Balcik!

Sintetizand dupa ce am vizitat pentru prima data acest loc exceptional, pot afirma fara sa gresesc ca cetatea si capul Kaliacra dar mai ales marea deosebit de curata si albastra reprezinta una dintre cele mai apreciate destinatii turistice de pe coasta Bulgariei de nord, satisfactia descoperirii acestor locuri, a legendelor sale este pe masura frumusetii acestei Rezervatii naturale, unice in Bulgaria.

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 5716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI