Tonle Sap sau lacul curgator

TIPĂREȘTE

In excursia mea de o luna prin Asia, in luna august 2007, am poposit pret de o saptamana si in Cambodgia. Am vizitat, ca orice turist constiincios Siem Reap si Angkor Watt, apoi ne-am urcat pe o barca ce avea 15 cabine de pasageri si timp de trei nopti am navigat intre Siem Reap si capitala Phnom Penh.

Pozele fac mai mult decat o mie de cuvinte, drept pentru care am sa postez si poze.

Ne-am urcat, dupa cum spuneam, pe barca, intr-o dimineata. Barca era foarte ok, cabinele nu foarte mari, dar cu baie proprie fiecare.

Pe puntea superioara erau mese si scaune (luam toate mesele pe barca), un barulet, iar in spate, o sumedenie de perne mari pe care te puteai tolani, citi, dormi sau admira peisajul.

Tonle Sap este cel mai mare lac cu apa dulce din sud-estul Asiei.

Tonle sap este lac curgator, un lucru, desigur neobisnuit. Al doilea lucru neobisnuit este acela ca, Tonle Sap isi scimba directia de curs de doua ori pe an.

Tonle Sap se varsa in fluviul Mekong, in dreptul capitalei Phnom Penh.

Noi am vizitat Cambodgia in luna august. Intre mai si noiembrie in sud-estul Asiei este sezonul ploios, musonul.

Lacul avea un debit mare, albiile sale erau umflate (intrucat ploua torential zilnic timp de cateva ore). Culoarea lacului era maro, noroioasa si evident nu i se vedea fundul, ceea ce era destul de sinistru.

Daca in dreptul localitatii Siem Reap, Tonle Sap era inca destul de ingust, spre finalul calatoriei noastre, in apropierea capitalei Phnom Penh, Tonle Sap se lateste considerabil, ajungand ca de pe barca de abia sa mai vezi cele doua maluri.

In fiecare zi, cel putin o data, cei de pe barca (echipajul era format dintr-un capitan-de origine francez-, doua chelnarite si un barman care era si cel care ne ducea bagajele, plus doi carmaci pe care nu-i prea vedeam fiindca stateau la prova), trageau pe mal, pentru a alimenta cu combustibil si a face piata.

Era de apreciat faptul ca in fiecare zi cumparau produse proaspete pentru cele trei mese, drept pentru care ancorau in diverse satuce de pe mal.

Cu aceasta ocazie ne dadeam si noi jos si vizitam timp de cca. 2 ore imprejurimile.

Am vizitat intr-o zi un satuc, doar cateva case existau, si acestea erau cladite pe piloni, pentru a evita inundatiile. E, cred, superfluu sa spun ca oamenii de aici sunt extrem, dar extrem de saraci. Si cu toate astea zambitori.

Se hranesc cu ceea ce cultiva si mai au pe langa casa doua-trei vite costelive. Preparau un soi de bautura alcoolica facuta din seva palmierilor, o bautura gretos de dulce, vin de palmier.

In alta zi am vizitat un orasel de pe malul lacului. Am vizitat piata orasului, de fapt un talcioc, de unde puteai cumpara cam orice, de la fructe, legume, carne, la oja de unghii si tesaturi. In unele zone din acest talcioc mirosea infiorator, a carne si peste intrate in putrefactie, combinate cu mirosul durianului. Cu aceasta ocazie am gustat si eu durianul (in cateva ocazii anterioare ma ferisem de acest fruct, a carui coaja miroase infernal). Gustul fructului, insa, e interesant. Are consistenta bananei, dar e muuult mai dulceag.

Intr-una din zile am vizitat un sat plutitor. Satele plutitoare exista atat pe Tonle Sap, cat si in alte parti ale Asiei, dar si in America de Sud.

Casele sunt construite pe platforme din lemn si, desigur, fiecare proprietar are vasle cu care ghideaza casa pe rau, intocmai cum ghidezi o barcuta.

Satul consta din cca. 100 de asemenea case. Aveau si piata de peste, (o platforma mare cu o casuta), unde existau gramezi intregi din mai multe soiuri de pesti.

Mai aveau si un magazin plutitor.

Am vizitat o asemenea casa. Aveau inclusiv baie cu WC, canapele, frigider, cam tot ce exista intr-o casa obisnuita.

Satul se plimba in functie de curenti si in functie de cum isi schimba cursul Tonle Sap.

In ultima zi petrecuta pe barca, cu cca 30 km inainte de a intra in capitala Phnom Penh, am vizitat o scoala in aer liber, apoi am traversat cu un soi de bac, foarte mic si am vizitat pe celelalt mal un templu.

Templul se afla pe un deal destul de inalt iar de aici, la cativa km distanta se vedeau "campurile mortii".

"Campurile mortii" sunt cateva locuri in Cambodgia unde khmerii rosii au ucis si inmormantat mii de oameni, in peroada 1975-1979.

Osemintele celor ucisi pot fi vazute si astazi insirate pe camp, e un soi de muzeu in aer liber. Impresionant e ca osemintele sunt puse pe categorii: copii, batrani, femei, barbati. Sunt expuse, de asemenea si cranii, pe categorii de varsta.

Masacrul facut de Pol Pot si khmerii rosii in Cambodgia este comparabil cu atrocitatile comise de Hitler in Europa.

Dar, sa lasam aceste lucruri ingrozitor de triste, care marcheaza pentru totdeauna istoria si soarta Cambodgiei si a locuitorilor ei si sa revenim la Tonle Sap.

Odata ajunsi in capitala Phnom Penh (unde spuneam ca Tonle Sap se varsa in fluviul Mekong), Tonle Sap nu mai e atat de spectaculos, este indiguit de o parte si de alta, intocmai ca orice rau ce traverseaza un oras.

Tonle Sap este declarat rezervatie biosferica Unesco din anul 1997.

Am petrecut o ultima noapte pe barca in portul Phnom Penh. De fapt, jumatate din noapte am petrecut-o la un club, dormind pana a doua zi la pranz.

Am parasit ziua urmatoare cu o urma de tristete in barcuta care ne-a purtat intr-o calatorie atat de fascinanta si de plina de experiente inedite.

---

VIZUALIZĂRI: 5709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI