Un Pasti reusit la hotel Caciulata

TIPĂREȘTE

Am amanat acest review in speranta ca va voi scrie unul dupa Revelion, actual, dar din pacate, din lipsa de timp ne vedem nevoiti sa ramanem acasa, ca atare va voi povesti care era situatia acum doi ani. Dupa ce am ales pana am cules (se dusesera de mult ofertele in Bulgaria) ne-am trezit ca nu mai sunt locuri decat la Caciulata la tripletii Oltul, Cozia, Caciulata. Mentionez ca desi pe majoritatea site-urilor figurau cu 3 stele, hotelurile erau de 2 stele plus, tip comunist, dar extraordinar de curate si primitoare. Acum am inteles de la agentie ca s-au renovat, redecorat, etc si chiar sunt de 3 stele. Un cuplu de prieteni, auzind de asa pomana (pe atunci) - cazare si masa all - la un pret atat de mic au fost imediat tentati sa mearga cu noi si cu o saptamana inainte le-am cumparat si lor bilete. Am fost foarte incantati deoarece cu ei am rezolvat si transportul si compania pt ca din pacate toti cunoscutii vroiau sa-si petreaca sarbatorile cu familia acasa. Noi mai fusesem in Caciulata incepand cu 2005 de cate doua ori pe an, nu la tratament ci la cules de mure, ei niciodata si de-abia asteptam sa le prezentam zona.

In ziua Z, facem traseul, Bucuresti - Pitesti - Ramnicu Valcea - Caciulata si dupa un drum lung din cauza opriirlor dese ba pe Dealul Negru la mici, ba prin talciocuri sa ne luam blugi ne prezentam la receptie cu voucherele. Hotelul Caciulata este amplasat in centrul statiunii intre drumul european E81 si Olt pe strada Calea lui Traian, nr. 790. Parcarea era gratuita si locuri destule desi era trecut de ora 16. La intrare avem o surpriza placuta - receptia arata foarte bine, domnisoara era foarte amabila si o surpriza mai putin placuta, cardurile de masa. Am intrebat-o la ce ne trebuiesc daca avem AI si ea ne-a explicat ca agentia ne-a vandut o oferta mult imbunatatita, avem toate mesele asigurate daca ne incadram in suma de 450 ron de familie, daca nu, platim diferenta. In fine, nu era sa ne strice sejurul o informatie atat de minora mai ales ca prietenii nostri tinusera mortis sa punem si de un gratar intr-una din zile, deci eram aprovizionati. Am platit taxa de statiune si ne-am luat cheile de la camere, la etajul 6, cu vedere pe spate ca alte camere nu mai aveau. Initial ni s-a parut un avantaj, ca aveam vedere spre Olt si nu spre sosea doar ca dincolo de Olt este ruta ocolitoare pt camioane si tiruri si noaptea mai ales se cam auzeau cum turau motoarele.

Camerele sunt mari, spatioase, cu pat matrimonial imens, tv cablu, frigider, telefon international, masuta, scaune, sifonier, atat ca mobilierul era cam vechi, fara miros insa. Baia la fel de spatioasa, cu dus, chiuveta si toaleta dar faianta si gresia se vedea ca era de pe vremea lui nea Nicu. Prosoapele si lenjeriile albe, imaculate. Balconul mare, curat cu vedere spre Olt, o incantare sa stai sa lenevesti si sa admiri salciile plangatoare deasupra apei. Caloriferul duduia pt ca fiind aprilie si aflandu-ne intr-o statiune subcarpatica era destul de rece afara. Pana ne-am desfacut bagajele si ne-am acomodat, s-a facut ora cinei si cum ne rodeau un pic soriceii am coborat sa vedem unde ne vom consuma cardurile.

Restaurantul categoria I este amplasat la parter si are o capacitate de 300 locuri, cu mese amenajate pt 4, 6 sau 8 locuri, dar fara salon de fumatori. Prietenii nostri care erau fumatori nu au primit prea bine vestea, insa au respectat regula. Intr-o singura seara a fumat un client recalcitrant, venit de la alt hotel ca la al lui nu-i mai placea si la toate insistentele sefei de sala a raspuns cu injuraturi. Omul era mai mult decat binedispus si nici 7 ani de acasa nu primise la vremea lui pt ca am avut un incident cu el la piscina si avea acelasi stil de: eu sunt number one in cartier, am venit sa ma distrez si fac ce vreau.

Ne-am ales o masa de 4 locuri, cu vedere spre Tv pt ca era un meci important si imediat au aparut ospatarii cu meniurile. Foarte amabili, ne-au recomandat specialitatea bucatarului, eu am ales un salau prajit cu mujdei si mamaliguta, ceilalti cate o friptura, ceva de baut si ca sa nu zapacim ospatarul am platit de pe un card toata masa. Preturile mai mult decat acceptabile, mici spre medii pe vremea aia as putea spune. Ne-am simtit excelent, servirea a fost prompta, fara timpi de asteptare, mancarea delicioasa iar la plecare am lasat ceva atentie pe masa pt ca de pe card nu aveau cum sa traga ceva. Dimineata aveam de ales dintre aperitive, la pranz si la cina ciorbe plus tot ce aveau pe meniu, si am incercat de toate, nu am primit nici un raspuns ca s-au terminat. A doua seara, prietenul nostru care este un pofticios a comandat si el salau prajit si am avut surpriza ca la plata erau trecute 2 portii. Am atentionat ospatarul si un pic incurcat ne-a spus ca a gresit aseara cand am platit una pt ca erau 200 grame in farfurie si ca pretul era la gramaj, nu la portie... n-am facut caz fiindca ne simteam bine, muzica ambientala buna, deja schimbam glume cu vecinii de mese, recomandari de meniuri... etc.

In seara de Pasti cand ne intorceam de la biserica am fost intampinati cu oua rosii si cozonac, poftiti la masa unde ne astepta clasicul meniu cu drob de miel, oua, telemea, ridichi, ceapa verde si vin rosu plus program de muzica. Pt astea nu ne-au cerut cardul si nici pt pranzul din prima zi de Pasti care a constat in ciorba de miel sau supa de pui cu taitei (care a fost cea mai buna supa pe care am degustat-o la un restaurant pana acum), apoi friptura de miel sau de pui la alegere si nelipsitul cozonac+oua rosii+vin rosu. N-o sa va vina sa credeti dar ne-au ajuns banii de pe carduri astfel incat la plecare a trebuit sa luam sucuri de la ei pe drum pt ca nu aveau cum sa le goleasca altfel. E drept ca am facut intr-o zi un gratar atat de lung de au mancat toti cainii maidanezi pe saturate cat am stat noi in statiune.

Hotelul dispune de baza de tratament, de piscina interioara si exterioara pe care unii temerari o foloseau. Eu si prietenul nostru nu am putut sa o ratam pe cea acoperita care e cu plata - 5 ron ora, mai mult nu am putut sa stam, ca ne ineca aburul si mirosul emanat de apa plus ca ne-am trezit cu cetateanul turmentat de la restaurant ca ne tot sarea in cap cu toate ca sariturile erau interzise. Dupa un scurt schimb de replici cu noi si cu supraveghetoarea, am iesit toti din piscina sa plecam. Culmea, cand a vazut ca nu mai are cui sa demonstreze ce bazat e a renuntat si el!

In noaptea de Pasti am vrut sa luam lumina de la Manastirea Turnu (care in luna august e raiul pe pamant, atatea flori sunt) dar era coada de masini pana la intalnirea drumului european cu varianta pt camioane asa ca am renuntat si ne-am intors la Manastirea Cozia unde era atat de aglomerat incat am avut impresia ca s-a mutat toata Oltenia acolo pentru o noapte. Cu chiu, cu vai am luat si noi lumina la ora 1, zgribulite de frig si cocotate pe toace. Nu va spun cum am facut cei 2 km de la manastire pana la hotel pt ca masina era dusa demult in parcare.

In cele patru zile cat a durat sejurul am avut timp sa vizitam Manastirea Cozia, Manastirea Turnu, Schitul Ostrov amplasat pe o insula in mijlocul Oltului si cea mai frumoasa cascada din tara dupa aprecierea mea, cascada Lotrisor. Situata la 6 km de Caciulata mergand spre Sibiu, pe partea stanga apare indicatorul, spre cascada, apoi alti 3 km pe un drum forestier. Se poate ajunge si cu masina - taxa 10 ron dar ce farmec mai are daca nu te bucuri de splendorile naturii, de verdele padurii, de susurul paraului, de bulbucii si valtorile pe care le face Lotrisorul, de ciripitul pasarelelor... Cascada se aude de departe, mai ales primavara cand debitul este mai mare si cand este atat de frumoasa si de impunatoare - 30 metri - ca iti taie respiratia. Am vazut-o de primavara pana toamna, de cate ori am ajuns in zona, facandu-i cunostinta cu toate rudele, colegii si prietenii nostri dispusi sa ne insoteasca si nu am auzit pe nimeni sa regrete efortul depus. Absolut toti au ramas impresionati, unii au urcat sus sa vada lumea de la inaltimea ei, altii s-au multumit sa se racoreasca la baza. Ma doare sa vad ca pe an ce trece oamenii o agreseaza din ce in ce mai mult. Anul trecut in august se faceau vreo 10 gratare chiar in buza ei de nu puteai face poze de fum, pe stancile de ies din lacul de la baza, domnisoare cochete faceau topless si se ungeau cu ulei, pe carare nu mai aveai loc de masinile parcate, etc... Anul acesta imi propusesem s-o vad inghetata, involburata, ninsa dar se pare ca va trebui sa aman intalnirea de iarna cu aceasta Minune. Mergeti voi s-o vedeti si aduceti-mi vesti despre ea!

---

VIZUALIZĂRI: 3860 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI