Cabana Transalpina - cazare deasupra norilor

TIPĂREȘTE

Dorind să parcurgem Transalpina, venind de la Cazanele Dunării, am ales să poposim o noapte la Rânca, pentru a porni dimineața, odihniți, mai departe în minicircuitul nostru. Nu mai fusesem la Rânca, dar am citit suficient de mult și am văzut destul de multe poze cât să știu că nu va fi pe gustul meu. Nu conta prea mult, știam că vom ajunge seara, pentru că pe drum plănuiam să vedem și operele lui Brâncuși de la Târgu Jiu și peșterile Polovraci și Muierii, iar dimineața vom pleca imediat după micul dejun. Inițial am vrut să caut ceva ieftin, simplu și curat, dar nu mă puteam hotărî asupra unei pensiuni. Studiind a nu știu câta oară oferta de pe booking, am dat peste Cabana Transalpina și... a fost dragoste la prima vedere. :) Era altceva, o gură de aer proaspăt în dezordinea și aglomerația de clădiri pe care o percepeam în Rânca. Pe scurt, văzând pozele, cabana reprezenta exact ideea mea de cazare la munte. În plus notele pe care le are cabana aici pe site și nota de pe booking, 9,5 din aproape 150 de comentarii m-au făcut să fiu convinsă că nu voi da greș.

Rezervarea am făcut-o pe booking, am achitat în avans 50% din prețul cazării pentru cele două camere, urmând să achităm diferența la fața locului. Prețul plătit pentru o noapte de cazare la sfârșit de augut (31) a fost de 135 lei pe cameră.

Situată pe muntele Parâng, pe pantele de sud ale vârfului Păpușa, la 1756 m altitudine, Cabana Transalpina este cea mai înaltă cabană din Rânca. Accesul se face din șoseaua Transalpina la ieșirea din Rânca spre Obârșia Lotrului. Este, practic, ultima cabană la ieșirea din Rânca, lângă noua pârtie de schi cu telescaun.

Din șosea am mers aproximativ 100 de metri pe un drum pietruit și am ajuns în parcare, iar de aici, după ce am lăsat mașina, am mai avut de mers încă 50 metri până la intrarea în cabană.

Cabana Transalpina este o clădire compusă din parter, două etaje și mansardă și oferă cazare în 8 camere duble (situate la etajele 1 și 2) și două triple (situate la mansardă). Încă din poze am remarcat bunul gust cu care este construită și mobilată cabana, lucru pe care aveam să îl constat și la fața locului. Clădirea este toată o combinație de alb cu maro închis, contrastul dintre ele dându-i o eleganță aparte.

În fața cabanei este amplasat un încălzitor care are în jurul lui scaune tot din fier, și văzându-l ne-am imaginat cum iarna turiștii se strâng la un vin viert în jurul ,,focului”. Ne-a plăcut mult, nu am mai întâlnit altundeva așa ceva și ni s-a părut o idee de nota 10. Dar cum noi am fost la începutul toamnei, ne-am ales doar cu admiratul, fără a-l putea vedea în funcțiune.

În partea dreaptă a cabanei se află o terasă mare, pe care sunt amplasate mese cu bănci. Aceasta poate fi folosită de turiști pentru a mânca sau pentru a sta la aer curat admirând priveliștea din jur. Din păcate, deși era doar 1 septembrie, dimineața și seara a fost prea rece pentru a sta pe terasă, dar nu este greu să îți dai seama că aceasta este punctul forte al cabanei, pentru că peisajul este de vis.

Tot afară am înțeles că se află și un grătar, noi nu l-am văzut dar nici nu l-am căutat, am stat mult prea puțin.

Accesul în cabană se face de pe terasă, așa că, după ce ne-am jucat puțin cu cei doi paznici drăgălași aflați aici, am intrat pentru a ne lua camerele în primire. La parter ne aștepta cabaniera, care ne-a spus că deja era îngrijorată și tocmai voia să ne sune pentru că a văzut că nu apăream și se lăsa întunericul. Am spus mai sus că terasa este punctul forte al cabanei, dar m-am înșelat, de fapt punctul forte, sufletul cabanei, este cabaniera, doamna care are grijă ca totul să fie în ordine și ca fiecare turist să se simtă bine. O persoană foarte caldă, amabilă, o adevărată cabanieră, iar cei care au fost sau merg pe munte, la cabane, înțeleg ce vreau să spun. Toată atmosfera caldă i se datorează acestei doamne care ne-a primit cu multă prietenie, care ne-a făcut un mic tur al parterului, unde se află bucătăria și living-ul, astfel încât să se asigure că avem toate informațiile necesare pentru dimineață, în cazul în care ne trezim mai devreme și cu care am povestit destul de mult.

Pentru că era târziu și ne era foame, am vrut să plecăm întâi să mâncăm ceva și am primit toate informațiile necesare cu posibile locuri în care am putea merge. Cum noi (sau mai bine zis eu) eram pornită de acasă pe Stâna Ștefanu am ales să mergem acolo, deși era seară deja și se lăsase ceața, iar doamna ne oferise multe alte variante mai apropiate și mai bune. Am regretat că nu am ascultat, Stâna Ștefanu, despre care citisem atât de multe lucruri toată vara, m-a dezamăgit și tare mi-aș fi dorit să fi mers la un restaurant, să stau la căldură și să mânânc o mâncare ca lumea. Dar... cam așa este de multe ori cu pomul lăudat. :(

La întoarcere am primit cheile și am mers spre camerele noastre, situate una lângă cealaltă, la etajul doi.

Pe booking am făcut rezervare pentru două camere duble, dar după ce ne-am cazat am văzut că acestea sunt diferite: noi am avut cameră matrimonială, iar prietenii noștrii au avut o cameră dublă superioară. Abia după ce am ajuns acasă am văzut pe un site de rezervări că sunt două tipuri de camere duble, unele de 12, altele de 14 mp, ambele având același preț. Camera superioară a prietenilor noștri, pe lângă că a fost mai mare, a avut și un dulap cu două uși, care la noi nu exista. Și balconul lor era mai mare, era în formă de L, cu vedere pe două părți ale clădirii. O diferență insesizabilă pentru noi, care am stat atât de puțin, oricum ambele camere au fost foarte frumoase, așa că nu a contat.

Camera în care am stat, deși nu foarte mare (12 mp), este frumos amenajată. Mobilierul închis la culoare, pereții albi, perdele cu draperii de culoarea mobilei, parchetul deschis la culoare se îmbinau perfect pentru a crea o atmosferă caldă.

La intrare, în partea stângă, aveam un scaun, o măsuță pe care, pe lângă pahare am găsit și câte o mică ciocolățică de bun-venit, iar în continuarea acesteia se afla un fotoliu.

Pe peretele din fața patului aveam un cuier, o oglindă și o băncuță de lemn, care putea fi folosită atât pentru a sta pe ea cât și pentru depozitare. În colțul camerei, înspre geam aveam o comodă cu câteva rafturi, pe care era pus și televizorul LCD.

Patul este amplasat pe peretele pe care se află și ușa de la baie și este încadrat de două noptiere. Salteaua comodă, pernele de bună calitate, așternuturile albe, impecabile au contribuit, toate, la asigurarea unui somn liniștit.

Am testat puțin și internetul și acesta funcționează foarte bine în cameră.

Baia nu este mare, dar este frumos amenajată cu gresie și faianță de culoare maro și bej, cabină de duș și uscător de păr. Mi-a plăcut mult cabina de la duș, care era înaltă, cât o cadă, neexistând astfel riscul inundării băii.

Deși era 31 august, acolo sus seara era răcoare, dar centrala funcționa deja, așa că atât în cameră cât și în baie era cald și bine.

Balconul mare, cu vedere spre Rânca, pe care existau o măsuță și două scaune este locul din care, vara, nu cred că îți mai vine să pleci. Am ajuns în cameră când era deja întuneric, așa că nu am văzut mare lucru, dar dimineața, când am ieșit pe balcon, am fost foarte încântată atât de priveliște cât și de aerul tare, curat de munte.

Cum mă trezesc devreme chiar și în vacanță, am coborât la ora 6 la bucătărie, pentru a-mi face o cafea. Din păcate nu am făcut poze bucătăriei, am coborât doar cu cafeaua, fără a-mi lua aparatul sau telefonul, iar mai târziu, când le-am avut, erau deja turiști acolo așa că nu mi-am mai permis să fac poze.

Deși nu foarte mare, bucătăria este mobilată exact ca restul camerelor, dând aceeași senzație de acasă, de loc cald, primitor. În mijloc se află un blat mare, suficient pentru toată lumea, fiind accesibil de pe toate cele 4 laturi, astfel încât dacă mai multe persoane doresc să pregătească micul dejun au loc suficient. Dulapuri foarte multe, în care găsiți tot ce vă trebuie pentru a găti sau pentru a pregăti micul dejun măcar. Există și aragaz, cuptor cu microunde, frigider și filtru pentru cafea.

Aveam cafea, găsisem filtrul, dar nu reușeam să mă dumiresc cum funcționează. Deși era foarte devreme, a venit cabaniera, care m-a întrebat dacă vreau să îmi facă o cafea. I-am spus că am cafea, dar încă nu știu încă cum funcționează aparatul (nu era chiar un filtru simplu), așa că mi-a spus să stau liniștită, că îmi face ea cafea. În timpul ăsta și încă o oră după, până au coborât și ceilalți, am stat la povești, de fapt ea mi-a povestit despre zona în care ne aflăm, despre munții din jur, despre trasee, despre Transalpina, despre turiștii străini care se reîntorc mereu îndrăgostiți de peisajele montane de la noi. Un adevărat om al muntelui, care iubește viața în aer liber și cu care ai petrece ore în șir fără a te plictisi.

Cum au coborât soțul și prietenii noștrii, am pregătit micul dejun și am mers să mâncăm în livingul situat tot la parter, lângă bucătărie. Un loc la fel de cald și primitor ca restul cabanei, livingul este împărțit în două: în partea dreaptă sunt mesele, iar în partea stângă un colțar de piele, un fotoliu și o măsuță. Un sistem audio și un televizor amplasat în mijlocul încăperii contribuie la crearea unei atmosfere relaxante.

Din living se poate ieși pe verandă, unde este amenajat și locul de fumat (pentru cei care iau masa înăuntru și nu vor să meargă pe terasă). Cu flori în fereastră, cu o băncuță de lemn și cu o priveliște de vis, această verandă lungă cât jumătate din lățimea cabanei este foarte, foarte frumoasă, un loc în care este o plăcere să îți bei cafeaua dimineața.

Cu părere de rău și mai târziu decât am plănuit am urcat să ne luăm bagajele, ne-am luat la revedere de la gazda noastră perfectă și am plecat mai departe, aveam o zi lungă, Transalpina, Alba Iulia cu a ei superbă cetate și cazare în Gura Râului.

Dar Cabana Transalpina ni s-a lipit de suflet, locul în care este amplasată, peisajul din jur, felul în care este construită și mobilată și mai ales felul în care este administrată de o doamnă cu suflet care, împreună cu soțul ei fac din acest loc de cazare o casă, un loc cald, primitor, toate acestea te fac să îți dorești să te reîntorci. Este un loc în care ajungi străin și din care pleci prieten. Cred că este pentru prima dată când nota 10 mi se pare prea puțin pentru această cabană, așa că, pe lângă nota 10 acordată în caseta tehnică, adaug aici felicitările pe care le merită din plin.

---

VIZUALIZĂRI: 3951 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI