Cabana Sorina - o oază de verde, la 2 pași de mare

TIPĂREȘTE

De la Perryland (vezi impresii) ne-am mutat câțiva kilometri mai aproape de mare, în inima satului Corbu, la Cabana Sorina. Vă povesteam că de fapt pe Sorina am rezervat-o prima, la un preț de invidiat (480 lei/2 nopți) și că aș fi vrut să prelungesc tot acolo când ne-am hotărât să stăm mai mult la mare, dar n-am mai găsit disponibilitate (cred și eu!), astfel că am dat de Perryland... 

Prima zi de vacanță s-a petrecut sub o ploaie mocănească, din aia de noiembrie, în contrast total cu canicula ce ne chinuia de aproape două luni. Așa că am pornit în explorare, am luat plaja Corbu de la un capăt la altul, am revăzut locurile în care ne plăcea să adăstăm în alte timpuri, am cercetat ce-a mai apărut nou (urâțeniile alea ale lui Năstase sunt încă la stadiul de fundații și schele, m-aș fi așteptat să fie rase din ambient, pe care-l poluează vizual; slavă Cerului că măcar s-au sistat lucrările). Am băut o bere la o terasă, sub copertină, iar dacă am fi fost inspirați să ne luăm costumele de baie pe dedesubt, ar fi fost rost și de o baie în mare, apa era călduță și aproape fără valuri, cum n-o văzusem niciodată...

La întoarcere am zis să identificăm căsuța Sorina, să mergem a doua zi la sigur. Știam adresa de pe booking, str. Morii nr. 6C și mai citisem că se află într-o curte înierbată, fără vedere la stradă. Am dat o raită primprejur, fără să ne lămurim exact; om nimeri noi mâine, totuși...

Spre seară a mai tras o repriză de ploaie cu spume, peste noapte cerul s-a limpezit oarecum, astfel că ziua următoare promitea ca vremea să revină încet-încet la trendul sezonului. Plănuiam ca dimineață să mergem la plaja Nomad, eventual să mâncăm de prânz la una din terase (dacă ne-o fi foame), iar după ora 14, când Sorina ar fi fost dispusă să ne primească, să ne prezentăm cu cățel, cu purcel. Bine, doar cu cățel; purcel n-aveam, vorba vine. Căci da, precum Perryland, și Sorina e mare iubitoare de animăluțe și le cazează cu bucurie!

Doar că socoteala din târg... Perryland ne-a prilejuit surpriza de a ne oferi și masa de prânz, așa că – vrei-nu vrei – fă bine și întoarce-te încă o dată prin boschetăreală și ingerează felul 1, felul 2 și desert, fără să te mai întrebi dacă ți-e foame ‘au ba. Treaba bună a fost că, iată, ora 14 se făcu și chiar trecu! Deci pe la 15, să zic, bântuiam din nou pe strada Morii, nereușind defel să identificăm numărul ăla ciudat, 6C. 6 da, dar 6C?! Am ales varianta simplă: am sunat la numărul de pe booking și am primit indicații. Un gard gri de beton și o poartă maro de lemn. Bingo! Și, la o privire mai atentă, iată și un „6” spânzurat pe-o șipcă și un „C” pe șipca de dedesubt! Și atenționarea cum că „această proprietate este păzită de pisici” . Brr... mi-e frică...

Am lăsat mașina jumate pe trotuar-jumate pe stradă (e un capăt de sat, alături nu se mai găsește decât sediul unei firme ce distribuie cuburi de gheață; nu deranjați pe nimeni) și am urmat gazda, care ne ieșise în întâmpinare: o doamnă tânără, însoțită de o fetiță de 3-4 ani (mamă și fiică, după cum aveam să aflăm; familia deține în plus un tată și un băiat de 7-8 ani).

Aleea străbate curtea, în stânga se află casa familiei, în dreapta voliere cu mai multe specii de papagali (între care unii vorbitori; deliciul copiilor!) și cu porumbei. Un pic mai în spate este zona destinată turiștilor, formată din 2 căsuțe (Maya și Sorina) amplasate într-o oază de verdeață, ele însele decorate cu o sumedenie de plante. Știam pozele de pe site, abundența plantelor fusese unul dintre motivele pentru care mă îndrăgostisem subit de Sorina, dar realitatea m-a copleșit de-a dreptul! Pur și simplu, oriunde întorci privirea, dai de un colțișor verde, proaspăt, perfect îngrijit! Pomi încărcați cu roade, flori, iarbă grasă – o minune de grădină!

Doamna ne-a indicat căsuța ce ne va găzdui timp de 2 zile și acareturile comune, aflate nu departe – locul de grătar, bucătăria de vară, spațiile de relaxare (în număr de 2, câte unul pentru fiecare căsuță). De fapt, o mică bucătărie aveam deja instalată pe verandă, cuprinzând ceva veselă și un frigider – pentru noi avea să fie mai mult decât suficient; n-am folosit decât chiuveta de la cealaltă să ne spălăm vasele de mic dejun. 

Căsuța este de fapt o cabană din lemn, cu acoperiș în V ce se întinde inclusiv peste terasa din față. Aceasta este decorată din plin cu ghivece cu flori, intrarea însăși e flancată de 2 palmieri micuți plantați în niște vase albe uriașe. În stânga se află zona chicinetei, despre care am amintit, iar în dreapta cea de relaxare/servit masa, dotată cu mobilier de grădină: o măsuță, 2 scaune și o canapeluță. 

Din verandă se intră în casă, al cărei interior este împărțit între spațiul de locuit și baie. Totul este open space, doar în spate-stânga a fost delimitat un cub ce adăpostește baia. Nișa rămasă alături este ocupată aproape integral de patul dublu, dotat cu saltea bună și lenjerie curată. Singura cârcoteală (și Tati a cam cârcotit, pe mine nu m-a deranjat așa de mult) ar fi faptul că nu poți urca sau coborî din pat decât „pe la picioare” , precum și lipsa noptierelor. Deasupra, aproape de tavan, e aparatul de aer condiționat, foarte util în lunile de vară.

Altfel, prima parte a încăperii este destul de aerisită, doar un dulăpior și o canapea extensibilă pe partea stângă (căsuța poate găzdui până la 4 persoane) și un TV pe peretele opus. Și încă o măsuță mică-mică. Podea de lemn, lambriuri de lemn îmbrăcând întregul ambient, plase contra insectelor la ușă și ferestre, câteva mici obiecte de decor. Simplu, curat, aerisit și intim. 

Baia reunește într-un spațiu mic toate cele necesare: chiuvetă, vas de toaletă, cabină de duș – acesta din urmă fără niciun fel de protecție, doar o cădiță delimitată de o bordură din gresie. Cu un pic de atenție, nu stropești chiar toată baia când te speli (cel puțin dacă te cheamă Mami), și chiar dacă o stropești, nu-i bai, că vara se usucă repede... Am avut și ceva consumabile, câte un flacon cu gel de duș și cu șampon, săpun lichid la chiuvetă și, desigur, hârtie igienică. Prosoapele – în 2 dimensiuni – ne așteptau cuminți pe pat, iar în baie se afla un covoraș absorbant, bun de ieșit pe el după duș. 

Deși scurtă, șederea noastră la Cabana Sorina ne-a oferit relaxarea și odihna de care aveam nevoie. Ba, și un pic de amuzament, mai ales când ședeam pe terasă și urmăream hârjoneala pisicuțelor, între ele sau cu cățelușa Luna, un buldog francez extrem de dinamic. Cookie al nostru, moșcalău care n-aude și nici nu vede prea bine, stătea și el fascinat în prag și le admira... Din când în când, Lunei îi picau ochii pe Cookie și-l lua la tăvăleală, spre surprinderea moșneguțului, doar că, spre deosebire de Milo de la Perryland, Lunei îi trecea repede și uita de el când altceva mai interesant îi distrăgea atenția. Una peste alta, mi s-a părut că și lui Cookie i-a plăcut viața din ograda Sorinei... L-am dus și la plajă, având grijă să-l ținem mai ales sub umbrelă și departe de apă, pe care o urăște. Se cheamă că a fost și el la mare vara asta.

... Despre împrejurimi. Numai de bine. Se știe că din sat până la plajă sunt vreo 2 km, iar drumurile (că-s 2, unul mai din mijlocul localității, altul din sud, imediat după ieșire) nu-s chiar ușor practicabile. Noi, cu mașina noastră de teren, n-am avut nicio problemă. Aproape de plajă sunt și ceva mâncătorii, pe unele le știam din anii trecuți (La Bunicul Trăznit, Luna de Corbu), de data asta am testat La Plage și a fost ok (borș de pește, chefal și zargan pe plită, ceva cartofi cu brânză și mămăligă, 3 berule = 223 lei, deci nu de speriat). Plaja – minunată, ca întotdeauna! Lungă și lată, nisip fin, oarece scoici, intrare lină în mare, apă caldă și curată!...

Și în sat sunt câteva locuri unde poți mânca, în general pizza sau fast food. N-am încercat. Sâmbătă seara am preferat să sărbătorim ziua lui Tati la Cherhanaua Tașaul, cu prietenii din Constanța. Despre Tașaul v-am povestit altădată. Își menține standardele. 

În sat sunt și marketuri de unde te poți aproviziona dacă vrei să te autogospodărești la cazare. Am cumpărat și noi câte ceva „pentru de dimineață” , n-aș putea să vă zic despre prețuri, că nu m-au interesat; pentru 2 zile, chiar nu contează 5 lei în sus sau în jos. Ne-a mai trebuit o spălătorie auto și da, am găsit și așa ceva. Farmacie nu ne-a trebuit, slavă Domnului, dar am văzut. Corbu e un sat care se dezvoltă și se modernizează continuu; de câțiva ani tot avem ocazia să observăm acest proces.

... Mica noastră vacanță la mare s-a terminat, din păcate... Dar stați, asta nu e tot! Ea va continua încă 2 zile; e drept, nu la mare, ci prin țărișoară. Și nu va fi chiar vacanță (doar în măsura în care orice zi în care nu mergi la serviciu e vacanță), ci o dusă și-o venită la/de la Cluj.

Va urma 😊. 

---

VIZUALIZĂRI: 268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI