Cabana Postavaru m-a cucerit incet, incet

TIPĂREȘTE

Cabana Postavaru sau Iulius Romer-Hutte este situata pe partea nordica a masivului Postavarul la altitudinea de 1604m.

Desi este o cabana foarte veche si foarte multi o cunosc datorita taberelor de schi ce se organizau aici eu am descoperit-o abia acum cativa ani.

Coborand de pe varful Postavarul (vezi impresii) ne-am oprit pe terasa (cabana fiind in renovare), o terasa destul de mare asezata in trei trepte care iti ofera o priveliste extraordinara. Privind in fata poti cuprinde dintr-o singura privire Bucegii: Crucea de pe Caraiman, Coltii Morarului, Cabana Omu in unghiul format de Bucsoiul Mare si Bucsoiul Mic, Valea Malaiestilor cu hornurile sale in partea superioara si Valea Tiganesti. In partea dreapta in toata splendoarea ei se desfasoara creasta Pietrei Craiului despartita de Bucegi de culoarul Rucar-Bran. Cate trasee frumoase imi vin in minte privind de pe terasa asta!

Alta data am ajuns cand pe terasa nu se putea sta fiind iarna. Am intrat pentru prima data in cabana si am luat masa. O atmosfera atat de placuta si familiara nu am mai intalnit demult la o cabana. Mancare buna, muzica frumoasa in surdina si oameni calzi nu numai personalul cabanei chiar si cei de la mese, desi erau veseli totul avea masura, parca erau de-ai casei.

Mi-a placut sala de mese care era toata din lemn: pereti, tavan, podea, mobilier. Peretii erau impodobiti cu obiecte artizanale din lut, tablouri ce infatiseaza cabana de-a lungul timpului, o soba in care arde focul si ferestre mari impodobite cu flori de unde poti vedea privelistea ce o stiam de pe terasa.

Cand am facut alt traseu in masivul Postavarul mi-am dorit sa pot profita mai mult de privelistea si atmosfera de la cabana si am incercat sa fac o rezervare dar nu am avut noroc, la fel si a doua oara. Anul trecut de 8 martie sotul meu mi-a facut o surpriza reusind sa faca rezervare la cabana.

De data aceasta pe langa ceea ce stiam deja aveam sa descoperim o camera curata, calda, ce imbina aerul de cabana: mobilier sumar format din doua paturi confortabile, un cuier, o masuta cu doua taburete si podeaua simpla fara nimic pe ea cu noul adus prin renovare- geamuri termopan pentru asigurarea confortului termic, aducerea bailor la standardele de astazi –faianta, gresie, wc-uri, dusuri si apa calda continuu.

Cazarea se face in camere cu doua paturi, cu baia in camera – 170 lei; camere de doua paturi, cu baia pe hol – 120 lei si camere cu 3 pana la 6 paturi, cu baia pe hol – 50 lei/persoana.

Noi am gasit libera o camera pentru 3 persoane in care am stat singuri platind 100lei.

Atunci cand vreau sa-mi incarc bateriile, sa am parte de toate la un loc – priveliste, ambianta si timp pentru respirat aer curat imi fac rezervare aici.

Ultima rezervare a fost luna aceasta pentru ca apoi vine zapada si nu mai am nicio sansa in fata schiorilor cu state vechi ce poposesc aici, prin fata cabanei trecand partia Lupului iar prin spate la mica distanta partia Drumul Rosu. Asa cum am scris in review aici despre partii ma astept sa fie si mai multa lume pe partiile modernizate decat a fost pana acum.

Si cum cabana asta si-a pus in minte sa ma cucereasca de tot dar incet de data acesta mi-a oferit altceva. Aveam impresia ca stiu unde ma duc, ce vad si ce gasesc dar nu a fost asa.

Ne-am cazat de data aceasta intr-o camera cu doua paturi, cu baia pe hol. Baia era asa cum o stiam dar camera era diferita fata de cea de data trecuta.

Camera imbina si mai mult aerul de cabana cu cel de nou, un perete era tot din lem, un cuier atarnat pe perete, podeaua simpla, tavanul din barne de lemn, cele doua paturi la fel de confortabile erau asezate pe un perete vopsit intr-o culoare vie cum se folosete astazi in decorarea camerelor, pe altul doua fotolii, o masuta cu televizor si o oglinda mare deasupra. Cel de-al patrulea perete era dominat de fereastra. Aceasta m-a atras imediat pentru ca dadea exact spre privelistea aceea despre care v-am vorbit ca m-a atras la aceasta cabana si pe care am vazut-o prima data de pe terasa apoi de la ferestrele salii de mese.

Am stat mult timp cu fereastra deschisa privind peisajul. Soarele apunea, si o facea asa de frunos! Muntele incerca sa-l inghita si el se tot opunea trimitandu-si razele spre cer in culori diferite.

Lupta aceea ne-a oferit un spectacol cum n-am vazut niciodata. Parca un pictor priceput isi arunca vopselele, apoi le combina dand diferite forme pe care iar le imprastia, iar le arunca, iar le aduna. Pana la urma soarele a fost invins de creasta sudica a Piatra Craiului. In lipsa lui culorile incep sa se amestece, rosul si galbenul soarelui cu albastru cerului, formand portocaliul, violetul... si sa se imprastie si deasupra Bucegilor.

Am stat mult timp cu ochii spre cer privind spectacolul gratis ce ni se oferea, sau cine stie poate era inclus in pretul camerei ca nu am intrebat.

Totul a fost invins de intunericul noptii lasandu-ne pentru cateva minute sa vedem clar delimitarea dintre cer si pamant facuta de culorile soarelui. A fost ceva extraordinar.

Am coborat apoi la masa. Am servit piept de pui la gratar, mici, cartofi prajiti, muraturi puse de ei la cabana, paine de casa si placinta de mere facute in bucataria proprie si am baut bere nemteasca nefiltrata. Prajiturile de casa nu lipsesc niciodata de aici, un salam de biscuiti foarte bun, negresa, palcinta cu mere si strudele, iar barul este incarcat cu orice bautura vrei.

Am stat pana ne-am saturat ascultand muzica si privind focul din soba. Urcand spre camera noastra la etaj am vazut fereastra de pe casa scarilor palpaind. De data aceasta era jocul de lumini al orasului Brasov. Incapea tot intr-o fereasta. Am mai fost aici dar nu am observat acest tablou.

Cabana Postavaru m-a cucerit incet, incet, dar cine stie cate mai are de aratat!

---

VIZUALIZĂRI: 8350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI