Cetatea fortificata Cristian/Brasov

TIPĂREȘTE

Cred c-ati ghici ca dupa aproape o luna de mare pe litoralul elen, de-mi sfaraia deja mintea in cap de-atata caldura, simteam nevoia de-o balaceala in ozonul padurilor noastre de confere. Specialistii in climatologie afirma ca dupa un sejur la mare, e bine sa va petreceti si cateva zile, la munte. De ce? Pentru ca marea, atat de benefica in cresterea sanatoasa a copiilor nostri prin stimularea imunitatii generale, tonifierea pielii, asimilarea Calciului si Iodului, dezvoltare generala prin miscare, prin contrast termic permanent ce duce la calire, prin schimbarea in bine a rectivitatii organismului, efect dezinfectant asupra cailor respiratorii datorita aerosolilor gasiti la mal si mai ales a iodului ce provine din alge, pe care uneori le blamam, nu pe toti oaenii ii relaxeaza, ci pe adulti, uneori, marea, ii agita. De aceea e indicat ca dupa un sejur la mare, sa mergem intr-o zona “aai inalta”, ozonata si impadurita, invaluita de parfumul coniferelor. Efectul relaxant se produce mai ales, incepand de la o altitudine de 600-800 de metri in sus (uneori in zonele mipadurite puternic, chiar si la o alltitudine mai mica, iar peste 1200 de metri, climatul devine din nou excitant-solicitant, necesitand, necesitand un efort de adaparea mai idelungat.

In week-end-ul acesta sunt la Brasov si am aflat prima veste buna! A pornit telefericul spre Tmpa.

Ne-am hotarat sa vizitam cetatea Cristian si apoi sa ne bem cafeaua de dimineata tot acolo, in comuna Cristian, (care se afla vreo 10-15 Km de Brasov, la Conacul Ambient. La Cristian se ajunge urmand drumul spre Bran si la un moment dat, la un sens giratoriu, veti fi condusi spre localitatea amintita.

De comuna Cristian ma leaga amintiri placute. Tin minte ca “ille tempore”, prin anul 2007, trebuia sa apar la B1 Tv, cu un amic si sa vorbesc omenirii despre salinele artificiale. Dl. Radu Moraru ne-a invitat mai intai la pensiuea dansului, (Nasul si prietenii) care se afla in zona si ne-a expus planul interviului. Acolo, inainte de interviu, cel mai mult mi-a placut cand m-au preluat doua domnisoare si m-au pudrat, mi-au ajustat parul ca la frizer, m-au dat si cu o crema pe frunte ca sa-mi ascunda cosurile ramase acolo inca de la pubertate si in final am intrat in emisiune. Unde mai existau inca vreo 3 invitati, doi erau medici din Bucuresti. Acestia vorbeau mai tot timpul. Eu, daca mai aveam timp sa pronunt cate un “Da” sau “Desigur, cum sa nu? ”. Cand am inceput si eu sa vorbesc ceva mai mult, in virtutea dreptului la exprimare existent in UE, in care intrasem si noi, nu demult, am fost mai tot timpul combatut rau de ceilalti. In final a reiesit ca salina noastra artificiala, prima din tara, era o porcarie, un cotet de sare in care am introdus un bec si-atat. M-am bucurat cand s-a terminat emisiunea si-am plecat acasa. Dar am avut si o multumire. Pe langa minunata cafea ce ne-a servit-o la pensiunea sa, “Nasul”, drept recunsotiinta, ne-a permis sa-i construim si lui, in Cotroceni, unde detinea un ambulatoriu, o salina, gratis. Onoare care ne-a flatulat la maximum. Dar totul avea sa se termine totusi cu un happy-end hollywoodian, caci, atunci cand amicul meu s-a imibolnavit rau, singurul care i-a sarit in ajutor, cine credeti c-a fost cel? Nasul, care n-a uitat emisiunea de la TV si care in schimbul a 90% din drepturile de autor asupra saliei, l-a trimis pe amicul meu in Turcia, la un spital american, unde s-a vindecat.

Cetatea se afla in comuna Cristian (Brasov), chiar langa primarie. Orice satean stie unde se afla, panouri indicatoare n-am vazut ci doar spre conacul Ambient, deosebit de luxos (5 stele) si unde am servit o cafea (7 lei si 50 de bani) excelenta si unde m-am hotarat sa-i invit de-acum incolo pe toti amici mei din strainatate, de la Pierre de Normandie sau Feri de Frankfurt pana la ambasadori, oameni de afaceri sau presedinti de stat.

Cetatea e tipic saxona, bine conservata, intrarea e libera, am urcat in amvon si am facut o poza, vitraliile sunt superbe, curtea nu e mare dar se disting puternicele ziduri si turnuri de aparare, la intrare e un mic muzeu etnografic. Langa biserica se afla un mic parc in mijlocul caruia se afla un monument, ce glorifica memoria eroilor din comuna Cristian, ce au luptat sau si-ai jertifit viata in cele doua razboaie pentru intregirea neamului.

Deoarece nu exista ghid si cei cativa muncitori din curtea vecina ce reparau o gradinita n-au reusit sa-mi zica decat pe unde se afla intrarea, am sa va preiau istoricul bisericii fortificate de pe un mic panou ce se afla in incinta bisericii.

“Biserica a fost construira in secolul al XIII-lea, in anul 1270, fiind o veche basilica romana, mult mai mica decat cea actuala. Figureaza pe lista monumentelor nationale si poarta hramul Sfantului Mihail. Asa cum o vedeti acum, ea este, in cea mai mare parte, opera satenilor condusi de doi localnici credinciosi, carora le-a cazut la suflet aceste meleaguri minunate, unul dintre ei, e necunoscut. Portretele lor se afla la loc de cinste pe peretii interiori ai bisericii, pe care au inaltat-o si au infrumusetat-o. Sfintirea bisericii a vut loc in anul 1871. Statuia lui Iisus, este opera sculptorului Johann Bartel din 1900. ”

Intreg locul, atat biserica fortificata, al carui turn e impunator, cat si parcul cu statuia eroilor localnici ai neamului, iti confera un sentiment de liniiste, admiratie, piosenie, relaxare si pace.

Ei si-acum, dupa o cetate si-o cafea, ambele de 5 stele, plec la o balaceala la noul Spa termal de la Tusnad, caci diminetile sunt cam reci si luna de soare din Grecia, inca n-a ajuns sa-mi scoat din oase necazurile produse de acesta vara capricioara.

Siii iu leitar.

---

VIZUALIZĂRI: 2471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI