Vidraru

TIPĂREȘTE

Am ajuns la barajul și lacul Vidraru într-o frumoasă zi de vară, anul curent dar și cu ocazia unui eveniment fericit, venind pe DN7C dinspre Curtea de Argeș. Am ajuns înainte de prânz și am avut timp suficient pentru o plimbare cu vaporașul. Căpitanul ne aștepta, fiind informat în prealabil că venim.

Așa cum am fost informați înainte să ajungem, barajul Vidraru a fost construit între anii 1960 și 1966 și la vremea aceea era al 5-lea ca mărime din Europa și al 9-lea din lume. Astăzi este în continuare al 5-lea din Europa dar mondial a ajuns pe locul 27.

Se află în interiorul versanților munților Pleașa și Vidraru.

Barajul de la Vidraru face parte dintr-un proiect de regularizare a cursului râului Argeș, împreună cu alte 14 microhidrocentrale amplasate în aval de barajul Vidraru și care dezvoltă în total o producție de energie electrică de 350 milioane kWh.

Pe lângă producția de energie, barajul mai are scopul de a regulariza debitul râului Argeș care transportă debite mari de apă datorită circuitului hidrologic bogat din zonă care încă mai cuprinde păduri bogate. Astfel sunt preîntâmpinate inundațiile cauzate de viituri în avalul barajului unde râul Argeș are acum un debit insignifiant. În amonte construcția a generat mărirea suprafețelor irigate cu aproximativ 100.000 hectare.

Pentru construcția barajului a fost dizlocat un milion de metri cubi de rocă și s-a folosit un milion de metri cubi de beton turnat. Barajul are o înălțime a coronamentului de 166 metri, o lungime de 307 metri, fiind baraj în arc și o grosime de 6 metri. Întreținerea sa este facilitată de cele 9 galerii interioare orizontale la care se ajunge cu cele 2 lifturi sau pe căile exterioare de acces.

Centrala propriu-zisă de transformare în energie electrică este amplasată mult în aval, lângă Pensiunea La Cetate de unde pleacă drumul de acces către Cetatea Poenari cu cele 1.480 de trepte ale sale. Așa cum ni s-a explicat, sub baraj sunt săpate galerii prin care coboară apa cu presiune foarte mare creând curenți turbionari astfel, la 130 metri sub albia râului s-a construit o centrală ce poate fi controlată de la distanță, respectiv din București și care transmite energia spre stația de transformare de lângă Pensiunea La Cetate.

După ce ne-am actualizat și extins informațiile despre specificul zonei, ne-am urcat pe vaporaș să bifăm plimbarea pe apă care a durat maxim o oră și a costat 20 de lei. Am dat roată lacului de acumulare Vidraru care are o lungime de 10 kilometri și se află la o altitudine de 830 metri.

Plimbarea noastră a fost însă mai scurtă, practic am dat un ocol pe lângă baraj, plecând pe stânga și întorcându-ne pe dreapta. Peisajul e constant peste tot dar și foarte frumos. Apa dă o senzație de confort și relaxare iar pădurile de foioase de pe culmile din jur par practic niște conopide uriașe, cu coroanele rotunde ale arborilor, băgate unele în altele – de fapt brocolli că-s verzi. Pe lângă atmosfera plăcută nu prea ai ce să vezi, peisajul e monoton, sunt câteva șalupe pe la marginea lacului și cam atât.

La coborâre am făcut ceva popas la amenajarea turistică de la ancorare unde sunt celebrele tarabe cu suveniruri, ceva de-ale gurii, un suc, o bere, niște bănci umbrite de copaci ca să iei loc și să admiri o priveliște minunată. Am cumpărat porumb fiert fierbinte și a fost bun.

De pe coama muntelui Pleașa ne supraveghea Prometeu cu trăznetul în mână sau mai bine zis Omul de fier care este simbolul electricității dar și al județului Argeș. Statuia are 10 metri înălțime și a fost realizată de către sculptorul Constantin Popovici în anul 1965, pe când avea doar 27 de ani.

Despre barajul și lacul Vidraru se spune că sunt cele mai vizitate obiective turistice din sudul României.

Cadru natural mirific,

Barca pe valuri,

---

VIZUALIZĂRI: 1292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI