Aurelius - Mardan-ul României

TIPĂREȘTE

Acum vreo 4 ani am fost prima oară la Aurelius - Poiana Braşov iar impresia a fost una excelentă (vezi impresii). Hotel foarte mare, înconjurat de lac, peisaj idilic excelent speculat (majoritatea hotelurilor de munte sunt înghesuite), tablouri faine până şi pe pereţii spre piscine, muzică faină în hotel, mâncare bună, servicii peste tot ce văzusem până atunci în România. Chiar revendica 5 stele. Îl credeam Mardan-ul României, cel mai luxos hotel de la noi pe atunci.

În 2017 Aurelius a urmat soarta adevăratului Mardan. Cum am ajuns în parcare am văzut că-i căzuse o stea. Iniţial am crezut că-i o şmecherie a proprietarului pentru a putea găzdui congresele şi alte acţiuni ale multinaţionalelor (multe unităţi de 5 stele, atât de la mare cât şi de la munte, s-au declasificat parţial pentru că board-urile multinaţionalelor nu decontează evenimente la mai mult de 4 stele). N-a fost însă deloc o şmecherie şi am realizat asta imediat ce am intrat în cameră. Prima uşă pe care am văzut-o avea rupte inscripţiile aurite. În cameră trona un televizor cu tub catodic!!! La 5 stele? Până şi pensiunile au LCD-uri sau plasme, dar marele Aurelius de 5 stele nu îşi permisese aşa ceva. Scaunele din cameră erau atât de degradate încât nu mai exista tapiţerie, se stătea pur şi simplu pe rama de lemn. Mai târziu am observat că la baie curgea toaleta.

Am decis să trec peste aceste involuţii ale Mardanului nostru pentru că nu venisem să fac vacanţa în cameră. A doua zi am văzut însă că micul dejun e mult, muuult mai sărăcăcios decât acum 4 ani. Coloana sonoră era una care te dădea şi ea afară din restaurant (în zilele următoare era aceeaşi muzică deranjantă, chiar glumeam că DJ-ul e în perioada de preaviz şi se răzbună cum poate).

După două zile gazdele au început să "exceleze". La al treilea mic dejun au "uitat" să pună până şi banalele măsline (5 stele, da?). După încă o zi am descoperit că în restaurant căzuse o draperie şi ameninţa să se prăbuşească în capul puţinilor clienţi, dar nimeni nu se sinchisea de situaţie.

Seara altă bătaie de joc: a căzut curentul. "Scuze, e întrerupt în toată Poiana", au spus cei de la hotel. "Păi şi nu aveţi un generator de urgenţă? " am întrebat. Se uitau la mine de parcă vorbeam de nave spaţiale. Evident, marele Mardan de România nu avea generator. Două ore am stat pe întuneric. Pe holuri erau câţiva turişti străini destul de speriaţi, oameni care nu înţelegeau de ce băieţii de la hotel stau pe Facebook-ul de pe telefon şi nu fac nimic să remedieze situaţia.

În ultima zi chiar mă întrebam ce mai putea să mă sperie. S-a blocat seiful, cu toţi banii şi toate actele încuiate acolo. A venit destul de greu un meşter care a încercat vreo 10 chei universale dar n-a mers. A încercat cu nişte magneţi să reseteze încuietoarea. Iarăşi nimic. Atunci a scos un fel de şperaclu şi efectiv a spart seiful.

E păcat, mare păcat. Dacă acest hotel cu extraordinarul său amplasament ar fi fost pe mâna unui Copos cu siguranţă degradarea de acum de la Aurelius nu era posibilă.

---

VIZUALIZĂRI: 2264 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI