Central dar nu prea, și categoric nu de trei stele. În Oradea

TIPĂREȘTE

După ce m-am lăsat convinsă de consort să merg la băi la Hajdúszboszló, în Ungaria, și am făcut rezervare la Eliza vezi impresii, stând așa, într-o zi, și meditând adânc asupra vieții și rostului omului pe Pământ, mi-a venit ideea de a ne prelungi vacanța cu o oprire la Oradea, căci tare mai eram curioasă să văd cu ochii mei de ce orașului i se făcuse atâta reclamă la TV și pe blogurile de călătorie.

Adrian s-a declarat imediat de acord, așa că am purces la căutări pe booking, ocazie cu care am constatat că celebritatea vine la pachet cu prețuri crescute la cazare! De data asta am vizat mai întâi hotelurile, în ideea că nestând mult, nu avea rost să pierd timpul, și așa prețios, așteptând proprietarul să vină cu cheia. Dar pas să găsesc ceva convenabil: ne aflam la mijlocul lunii mai, deci cu două luni înainte de data preconizată a șederii, și totuși hotelurile ba erau full, ba afișau niște tarife dătătoare de migrene. Sfatul meu e, așadar, să faceți rezervare cu mult timp înainte dacă doriți ca sejurul în Oradea să nu vă golească portofelul.

M-am repliat și am început să iau la puricat pensiunile și apartamentele, cu mult mai numeroase decât hotelurile, semn cert că în Oradea turismul a înflorit în ultima vreme. A fost mai greu decât mă așteptam: deși aici prețurile erau mai prietenoase, majoritatea unităților de cazare se aflau la marginea orașului și ideea de a vizita obiectivele deplasându-ne cu mașina într-un oraș cvasinecunoscut nu-i surâdea șoferului...

Până la urmă am cam cedat nervos și am restrâns criteriile de căutare la două: apropierea de centru și prețul, mergând pe ideea că nu era vorba decât de o noapte în care era musai să avem unde pune capul și atât.

Și uite așa am ajuns la Central Apartment Oradea***, situat la adresa Piața Cetății nr. 28, et. 5, ap. 18.

Scorul pe booking.com era mai mult decât încurajator - 9,3, între timp a urcat la 9,5 - iar cele trei stele acordate de site reprezentau o recomandare în sine. În plus, prețul de 117 lei/noapte era și el aproape neașteptat de rezonabil, chiar dacă nerambursabil, banii dispărându-mi de pe card a doua zi.

Și tot a doua zi am primit un mail de la proprietar, care se și prezintă, de altfel, ca atare pe site-ul booking.com, mesaj în care îmi mulțumea pentru alegerea făcută și mă asigura de întreaga lui disponibilitate în vederea asigurării unui sejur plăcut. Am apreciat gestul.

În apropierea datei stabilite am avut un schimb de mailuri și SMS-uri cu gazda noastră, prevenindu-l că s-ar putea să descindem la locul cu pricina pe la 2 după-amiaza, adică înaintea orei de check-in (16). Mi-a răspuns foarte prompt dar cam evaziv - omul avea serviciu și îi era probabil dificil să absenteze, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp.

Fiindcă în ultima zi la Hajdu n-am vrut să renunțăm la îmbăieri, am părăsit stațiunea după prânz și, cu tot cu drumul și cu o oprire la un obiectiv din Oradea, am ajuns în zona Cetății pe la 3 și jumătate.

„În zonă” pentru că ne-a fost greu să găsim blocul, cu toate că salvasem pe telefon adresa pe google maps. Am ratat intrarea pe strada Mihail Kogălniceanu și am fost nevoiți să ne întoarcem mult după ce am făcut giratoriul la Piața Cetății, apoi am pătruns pe această arteră și am oprit mașina într-o parcare. În jur blocuri, dar numai dintr-acelea mici, de patru etaje. În timp ce ne zgâiam încolo și încoace, am primit un SMS de la viitoarea noastră gazdă, în care, printre tot felul de recomandări cu privire la ce e de vizitat în Oradea, strecurase și o informație esențială: blocul avea la parter pizzeria Mamma mia.

Păi de ce nu ne-ai zis așa de la bun început? Că ne aflam fix acolo, drept în fața pizzeriei. În spatele ei, dar nu la parter! , se ițea, ce-i drept, un bloc înalt, despre care fusesem convinsă că dă într-altă stradă, așa că nu-i acordasem atenție. Greșisem, era chiar blocul nostru.

Am lăsat mașina acolo unde era (și nu aveam s-o mișcăm din loc până a doua zi, la plecare) și am purces în recunoaștere, dând ocol pizzeriei și pătrunzând într-o alee cam dubioasă, unde, în fața unui spațiu comercial intitulat pompos „Grand Agro - totul pentru agricultură”, își făceau veacul (judecând după numărul de sticle de bere goale) niște inși cu mutre suspecte, de care ne-am îndepărtat în grabă. Am ochit un gang, l-am parcurs și am dat într-o parcare delimitată de un zid coșcovit, în care se odihneau câteva mașini. Iar în fața lor se afla scara „noastră”.

Am identificat-o după înscrisul de pe fațadă și, ușurați, i-am transmis un mesaj gazdei, anunțându-l că aveam să îl așteptăm pe terasa de la pizzeria Mamma mia, căci între timp se făcuse aproape ora 4 și, cum săriserăm peste masa de prânz, ne era foame.

Despre pizzerie cred că nu are rost să scriu, locul e total peste mână pentru un turist care nu are treabă în zonă. De ajuns să spun că ne-am pus bine burțile la cale, serviciul a fost bun, mâncarea suficient de gustoasă și prețul decent. Recomand dacă ajungeți pe acolo.

Puțin după ora 5 a sosit și găzdoiul. Tânăr, amabil, drăguț. Ne-am luat bulendrele din mașină, pe care Adrian nu a vrut să o mute în locul de parcare din fața blocului, și l-am urmat. Și intrând în bloc, m-a izbit instantaneu un miros de varză... Dar ce să-i faci, eram într-un bloc de locuințe, oamenii mai și gătesc, așa că asta e!

Pe dinafară blocul nu arată prea grozav, și nici pe dinăuntru, având mare nevoie de un „refresh”. Bine măcar că liftul funcționa și ne-a urcat mintenaș la etajul 5, unde, după un scurt instructaj referitor la parola de internet și folosirea telecomenzilor pentru TV și AC, proprietarul ne-a înmânat cheile (pe care i le-am lăsat la plecare pe blatul de bucătărie) și dus a fost.

Am studiat apoi apartamentul.

Are două camere și înclin să cred că cei 45 mp menționați pe booking sunt corecți. Din vestibulul dotat cu un cuier se intră în bucătăria cu mobilier nou, aragaz, frigider mare și cam toate ustensilele necesare gătitului, inclusiv burete, șervete de hârtie și detergent de vase.

În stânga se află livingul, unde te întâmpină o canapea extensibilă cu o măsuță în față iar vizavi, pe o etajeră scundă, un televizor cu ecran lat pe care chiar l-am folosit la întoarcerea din plimbare. Pe o altă latură a camerei sunt dispuse alte etajere. Decorul e în nuanțe de bej și maro și e înveselit de căni de ceramică pictate foarte simpatice.

Din living se pătrunde într-un hol îngust care se deschide în dreaptă spre baie iar în față spre dormitor și balcon.

Dormitorul cuprinde un pat matrimonial de dimensiuni bune și cu saltea și lenjerie de calitate, un șifonier mare cu oglindă, o comodă de care m-am împiedicat și două noptiere, dar fără veioze. Balconul servea mai mult drept spațiu de depozitare pentru două mașini de spălat. Baia avea cadă și drept consumabile am găsit hârtie igienică și un gel de duș. Ușa necesita reparații.

Internetul l-am folosit și mergea bine. În schimb, de aparatul de aerul condiționat, montat în living deasupra canapelei, nu am avut nevoie. Mai precizez că am găsit curățenie, că în cele două camere podeaua era din parchet laminat și că geamurile prevăzute cu plase de țânțari aveau jaluzele.

Și dacă tot veni vorba de geamuri, priveliștea era total neinteresantă. Ne-am bucurat mai degrabă de apropierea de un supermarket (din care ne-am aprovizionat cu cele necesare pentru micul dejun din ziua următoare), ca și de vecinătatea cu șoseaua E79, pe care ne-am înscris la plecare fără a mai fi nevoiți să străbatem orașul.

Încă o mențiune referitoare la distanțe și la poziția „centrală” a apartamentului: față de Piața Unirii, cu obiectivele sale (despre care voi povesti în reviewul următor), acesta se află cam la 2 km, după mintea mea. Mult mai aproape este Cetatea, pe care însă nu am reușit s-o vizităm, dar asta din vina mea: fraiera de mine, am scăpat din vedere că ne aflam la Oradea într-o zi de luni, când era închisă.

Și acum concluziile.

După părerea mea, comentariile entuziaste, scorul și cele trei stele de pe booking sunt nemeritate: chiar dacă apartamentul în sine ar întruni în materie de dotări condițiile unei asemenea evaluări, criteriile de amplasament, împrejurimi și stare a imobilului nu corespund. Nu poți acorda asemenea punctaje unui bloc cu tencuiala coșcovită, dunind a varză și cu intrare printr-un gang întunecat, chiar dacă nici unul din aceste neajunsuri nu poate fi imputat direct proprietarului.

Eu am mai stat în apartamente de bloc în călătoriile mele. De pildă, la Perugia, ori la Atena, la Sète în Franța și la Sevilla. Păi se compară? Sigur, veți zice că Italia e Italia, Grecia e Grecia ș. a. m. d., iar România e România, așa că la ce mă puteam aștepta? Și vă voi răspunde că nu m-am așteptat la mai mult decât ce am primit, dar nu și la un scor excepțional de 9,3 pe un site serios precum booking. Eu i-am acordat 8,3.

Cât despre dotările apartamentului, presupunerea mea e aceea că, deși mobilat cu destul gust și echipat cu mai toate ustensilele și electrocasnicele necesare, acest apartament se pretează mai degrabă închirierii pe term lung, nu în regim hotelier. Poate că și așa a fost gândit inițial, n-am cum să știu.

De ce spun asta? Pentru că, în mod normal, n-ai ce să faci ca turist cu atâtea corpuri de mobilier de bucătărie (care, apropo, erau goale), cu un șifonier imens și o comodă așijderea în dormitor. Și nici cu două mașini de spălat (deși aici e vorba de neglijență) pe balcon. Se vede treaba că mobila de bucătărie și cea din dormitor au fost cumpărate ca seturi, fără o gândire clară asupra eficienței folosirii spațiului.

Pe de altă parte, n-am cum să nu remarc comportamentul proprietarului, promptitudinea cu care mi-a răspuns de fiecare dată, amabilitatea și disponibilitatea. Așa că recomand acest apartament, dar numai ca soluție de tranzit: de acum încolo voi exclude din start ideea unui sejur oriunde în România într-un bloc de locuințe. Restul îl las la judecata voastră.

---

VIZUALIZĂRI: 610 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI