All inclusiv Colţea Hospitaller review

TIPĂREȘTE

Intâmplarea a făcut ca analizele anuale de care beneficiem gratuit să releve o anemie pronunţată care l-a pus pe gânduri pe medicul de familie. Acesta m-a trimis la anlize suplimentare, controale, investigaţii imagistice etc. care au dus la concluzia că ceva trebuie operat şi îndepărtat.

Citisem de curând, cam neatent, despre Colţea ceva în legătură cu monumentele istorice ale Bucureştilor şi "operaţiunea" ce urma s-o suport mi s-a părut o bună ocazie ca să aflu mai multe despre subiect. Aşa că pentru rezolvarea problemei de sănătate, am optat pentru un sejur all inclusiv Colţea Hospitaller.

De la început, stabilimentul se remarcă prin poziţionare centrală la kilometrul zero al Bucureştilor, în zona old city center. Este renovat de curând, cu toate dotările în standard, foarte curat, deservit de un staff competent, profesionist şi dedicat, la toate nivelurile. Saloanele, cam prea mari, unele până la 15 locuri, au băi proprii. Băile, curăţate de două ori pe zi, sunt dotate cu instalaţiile obişnuite, inclusiv ventilaţie, care funcţionează în parametrii, dar lipsa consumabilelor strict necesare şi duşul fără perdea care te obligă la folosirea mopului mă face să le încadrez în categoria "o stea". Nu există aer condiţionat în saloane pare-se pentru a nu se recircula în tot spitalul o eventuală atmosferă posibil viciată. Masa se serveşte la pat în veselă termoizolantă de unică folosinţă tip catering, dar n-are sare, n-are zahăr, n-are nici un gust!

Holul de intrare, pe lângă recepţie, este dotat cu un chioşc alimentar şi automate de cafea, automate care se găsesc şi pe holurile şi culoarele de la etaj. Cum e şi corect să fie, se poate fuma doar în curte, în două zone verzi cu bazin, arteziene şi bănci. In curte s-a dat de curând în funcţiune un parcaj propriu, destul de încăpător la prima vedere. Dar punctul forte al stabilimentului, amintirea cea mai plăcută, a fost salonul de terapie intensivă; stăteam lungit pe spate, o asistentă îşi făcea de lucru pe o venă din mâna mea dreapta, iar pe partea stângă, anestezistul mă întreba de una de alta. Era un moment de totală relaxare şi… mi s-a rupt filmul. Când s-a reluat după câteva ore, timp în care s-a fost scos ce trebuia scos, eram tot lungit pe spate dar în altă încăpere, echipată cât să-ţi dea siguranţa că nimic rău nu ţi se poate întâmpla, pe un pat incredibil de comod, cu comenzi pentru reglarea înclinării acestuia la cap şi/sau la picioare, plus saltea cu apă prin care trecea din când în când un val pentru ca să nu faci escare între timp! Care timp, în cazul meu, a fost prea scurt din păcate - începeam convalescenţa şi pentru asta am revenit în slonul dormitor, la comun.

In saloane, nu există televizor, radio sau alt tip de divertisment, dar venisem cu laptopul plin de muzică şi în primele zile de după operaţiune când era musai să stau în pat, cu căştile în urechi am navigat de colo colo pe internetul wireless şi-am reuşit să descopar legătura Colţei cu monumentele istorice. Legătură pe care am verificat-o trei zile mai târziu când m-am externat şi AmFostAcolo ca să vizitez monumentul,

Pe la începuturile secolului al XVIII-lea familia Cantacuzino prin spătarul Mihail Cantacuzino a construit Mănăstirea Colţea. În incinta acesteia, spătarul a ridicat în 1704 un spital cu 24 de paturi. Construit în spirit creştin de ajutorare a celor nevoiaşi, spitalul, având mai mult rol de azil, era format din spiţerie cu felurite leacuri şi felurite buruieni tămăduitoare, locuinţa chirurgului, o şcoală, odăi pentru dascăli, aşezămintele în care erau trataţi pacienţii şi alte acareturi pe care nepotul său Stefan Cantacuzino le-a împrejmuit cu un zid care includea şi turnul clopotniţă. Ruinat de cutremure, spitalul a fost demolat şi reconstruit în 1880 sub forma actuală.

Din mânăstire s-a păstrat doar biserica, biserică de piatră cu hramul Trei Iererhi, ridicată pe locul unei biserici de lemn. Construita în stil brâncovenesc, îmbină şi elemente de stil bizantin şi baroc italian. Ulterior a fost construit turnul clopotniţă, structură îndrăzneaţă pentru acele vremuri. Pisania montată deasupra intrării boltite a turnului (se poate vedea la Muzeul de Istorie Bucureşti), inscripţiona următorul text:

"Această înconjurare de zid, cu toată coprinderea din temelie, s-au zidit de dumnealui jupân Mihai Spătarul Cantacuzino, carele fiind coprins de dumnezeiască râvnă, toate acestea foarte înfrumuseţate a făcut precum se vede, pentru mărirea şi slava lui Dumnezeu şi pentru veşnica pomenire a dumnealui şi a tot neamul dumnealui şi s-au săvârşit în zilele luminatului Domn a toată Tara Românească, Io Stefan Vodă Cantacuzino, fiind Arhiereu - Mitropolit prea sfinţitul părinte Antim în anul 1715".

Turnul a rezistat până la primul cutremur despre care Dionisie Ecleziarhul, călugăr cronicar al vremii, scria: “În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din Bucureşti şi clopotniţa cea vestită Turnul Colţei, care era podoaba oraşului, cu ceasornic au căzut şi s-au sfărâmat, şi era atunci mare frică”.

Restaurat, turnul clopotniţei a fost folosit şi ca foişor de foc, fiind pe atunci cea mai înaltă construcţie deasupra Bucureştilor. Dar au mai urmat alte avarii datorate cutremurelor şi în 1888 a fost demolat pentru lărgirea uliţei Colţei şi înlocuit cu un foişor de 45m. Bombardamentele din 1944 au afectat şi biserica, iar lucrările de refacere şi de consolidare din anii '50 au reconstituit turnul – clopotniţă peste pronaos. Biserica Colţei este astăzi cel mai vechi edificiu bucureştean funcţional aflat încă în picioare şi are statut de monument istoric.

Aş recomanda un sejur la All inclusiv Colţea Hospitaller? Dacă e nevoie, dacă trebuie, sigur că da. Pentru că beneficiază de vecinătatea unui monument istoric, arată bine şi funcţionează bine sub protecţia divină a celor Trei Ierarhi ai bisericii Colţea. Eu aşa cred, aşa simt, aşa sper!

---

VIZUALIZĂRI: 1615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI