O zi de neuitat, Chalicounas Beach

TIPĂREȘTE

Zilele astea ma pregatesc sa plec in vacanta in Zakynthos. Abia imi mai gasesc locul, parca nu se mai scurg zilele, ma tot tem sa nu se intample ceva care sa ma impiedice sa plec. Pe picior de plecare am sa incerc sa impartasesc cateva amintiri din vacanta de acum un an, petrecuta in Corfu, pentru ca impresiile de anul acesta sa nu se amestece.

Am stat mult in cumpana, m-am intrebat daca are rost sa mai povestesc si eu inca o data despre locuri indelung descrise, vizitate de toata lumea, dar pana la urma, de ce nu?

Despre primele doua zile am povestit intr-un alt review (vezi impresii), despre hotelul unde am fost cazati. Asadar, cam in a treia zi de vacanta, sfatuiti de gazda noastra, Spyros, un grec simpatic si foarte amabil, am plecat spre Halicounas, o plaja situata pe partea de vest, sud-vest a insulei. Din Benitzes, unde am fost cazati, sunt, pe scurtaturi care traverseaza insula, vreo zece kilometri.

Am ajuns in jur de ora 9.30. Pustietate, o plaja lunga, de nisip, intinsa pe cativa kilometri,Halicounas (Chalicounas) este o portiune de uscat situata intre lacul Corision si mare. N-am mai vazut in Corfu o plaja atat de mare. Nu sunt pietre, nici pe plaja, nici in apa. Undeva, la cateva zeci de metri spre larg ies din apa niste stanci de care se sparg valurile. Pe tarm exista un Beach bar, era inchis cand am ajuns. Se numeste Tayo Beach Bar. Au deschis pe la 10.30-11.

Incet-incet au inceput sa soseasca turistii, nemti, englezi. S-au strans cativa, sa zicem cateva zeci. Ce mi s-a parut extraordinar e ca multi dintre ei citeau.

La pranz am lasat bagajele pe plaja si ne-am intors cativa kilometri la o taverna care ne placuse la venire. O taverna intr-o curte, mese cu scaune albastre sub bolta de vie. Rodieri, maslini, mandarini, trandafiri, busuioc. Si pisici. Multe.

Fiind un grup numeros ne-au unit repede cateva mese. Pe patron il cheama, culmea, Spyros. Un grec mititel si chel, plin de viata, cu niste ochisori ageri. Ne-a povestit toata viata lui, ca a lucrat in constructii, ca a fost marinar, pescar. A baut cu noi vin, despre care ne-a spus ca e facut chiar de el. Ne-a dat o sticla din licoare cadou, la plecare. Mancarea buna, mousaka, caracatita, souvlaki, pastisada, stifado, tzatziki, bineinteles.

Am plecat tare bine dispusi inapoi la plaja. Acolo, surpriza, plin de lume. La barul de pe plaja mare animatie, lume multa, muzica reggae, preferata mea.

S-a intamplat ceva magic acolo, la Chalicounas, in acea dupa-amiaza. Nu stiu ce Dumnezeu era in aer, in apa sau poate in nisipurile parjolite de soare, dar toti cei prezenti pe plaja eram cuprinsi de o mare veselie, ne jucam cu totii prin apa atat de limpede si calda, copiii alergau fericiti, chiar si un caine mare, alb, alerga bezmetic, latrand jucaus.

La asfintit lumea dansa reggae langa bar, sau chiar pe terasa. Era acolo o adevarata atmosfera de vacanta, pe care n-am mai vazut-o decat demult, in Costinesti, cand era cu adevarat statiunea tineretului. Am plecat cu mare parere de rau, as fi vrut ca timpul sa stea in loc.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit la o crama, printre livezi, am degustat vinurile locului si am cumparat ulei de masline. O curte plina de busuioc (erau niste tufe mari, in vase de lut, legate cu funde rosii). Si aici era plin de pisici.

Poate ca zona nu e spectaculoasa ca Paleokastritza, nu are Canal D'amour, ca Sidari, dar pentru mine ziua petrecuta la Chalicounas ramane de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 4421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI