Cina cea de taina - cea mai trista opera de arta din lume

TIPĂREȘTE

Dintre toate locurile vizitate in Milano, pot spune cu mana pe inima: cel mai mult m-a impresionat Domul! Poate datorita maretiei sale, dintotdeauna firea umana a fost atrasa spre lucruri marete, care la prima vedere par imposibil de realizat. Insa, pentru ca intotdeauna mai exista un “dar”, un sentiment aparte, unic, poate aproape imposibil de transpus in cuvinte l-am avut atunci cand, pe o bancuta, intr-o incapere semiobscura, m-am aflat fata in fata cu celebra, cunoscuta in lumea intreaga Cina cea de taina, pictata de catre Geniul Renasterii – Leonardo Da Vinci!

Ii multumesc din inima userului Lumi (vezi impresii Cina cea de Taina) care m-a indrumat cum sa procur rezervarile. Pictura nu se poate vizita fara o programare. Eu am facut-o pe acest site: vivaticket.it/?op=cenacoloVinciano.

A costat 8 euro de persoana. Nu primesti rezervarea imediat, ci trebuie sa astepti cateva zile pana vei primi voucherele pe mail. Mie intr-o saptamanan nu mi-a venit nimic, le-am scris un mail si in max 10 min le-am primit! Cu voucherele veti merge la intrarea in Museo Cenacolo Vinciano- locul care adaposteste capodopera, si veti primi biletele de acces. Plata se face in momentul rezervarii, online, la ghiseu nu veti mai plati nimic. Noi am ajuns acolo cu aprox 20 de minute inainte de ora stabilita, am asteptat pe o bancuta din fata muzeului, ne-am stins setea de la o tasnitoare cu cap de leu din apropiere. Deja simteam fluturasi la stomac gandindu-ma la intalnirea cu… Da Vinci, nu?? Emotiile si nerabdarea mi-au fost rasplatite pe deplin.

Cina cea de Taina, pictata intre 1495-1497 pe peretele reflectoriului unei manastiri dominicane Santa Maria della Grazie, a fost inca de la inceput un punct de referinta pentru pictura renasterii, sursa de inspiratie pentru alti pictori inca din timpul vietii maestrului.

Cateva cuvinte despre biserica

Biserica Santa Maria della Grazie este impunatoare, superba, fiind de-a lungul secolelor adulata dar si repudiata. A fost construita intre 1465 si 1482 la comanda ducelui de Milano Francesco Sforza, in stilul gotic lombard, din care acum se mai pastreaza doar naosul. Incepand cu 1490 Ludovico Il Moro a impus transformari arhitecturale ample si a decis ca locasul sa fie mausoleul familiei sale. In acest sens, Il Moro a adunat la curtea sa pe cei mai de seama artisti ai vremii – Da Vinci, Bramante, sculptorul Cristoforo Solari. Leonardo a pictat La Ultima Cena, la comanda ducelui Ludovico Sforza, patronul Castelului Sforzesco. Ludovico si sotia sa Beatrice sunt inmormantati in biserica.

La sfarsitul secolului 18, Napoleon a suprimat congregatia religioasa, fratii au parasit manastirea si locul a fost transformat in depozit militar si baraci. Armatele lui Napoleon au folosit peretele pe post de tinta pentru exercitii de tras cu pusca! A fost declinul bazilicii. Abia in 1905, ea a fost din nou repopulata. În timpul celui de-al doilea război mondial, în noptile de 13 si 16 august 1943, atacurile englezilor si ale americanilor au distrus complet zidul de est si acoperisul cladirii care adaposteste pictura, peretele cu pictura ramand intact, dar prada intemperiilor timp de 3 ani! In zilele noastre in biserica au loc slujbe religioase, ea este deschisa vizitatorilor si credinciosilor, accesul fiind gratuit. Din pacate, la ora la care am fost noi programati pentru muzeu, era inchisa. Am putut sa o admiram doar pe dinafara si sa citim placutele informative aferente.

Cea mai trista opera de arta din lume

Pictura, supranumita “ cea mai trista opera de arta din lume” m-a impresionat enorm, mai presus de cuvinte. Surprinde momentul in care Iisus s-a adresat apostolilor: “ Adevar, adevar va spun ca unul dintre voi Ma va vinde. ”. Intre cei aflati la masa se isca rumoare. Gestica si mimica lor intrebatoare, uluita a fost imortalizata de Da Vinci. Toti apostolii sunt desi asezati la masa, surprinsi in miscare nedumerita, unul singur, Iuda, tradatorul, sta impasibil, putin retras inspre interiorul sau.

Asezata pe peretele de nord al cladirii, fresca este astfel realizata, incat peretii incaperii din pictura par a fi o continuare a peretilor salii in care intra vizitatorii. Chipul lui Iisus, aflat in centru imi pare expresie a dramatismului. De obicei, in picturile medievale, figurile divine apar inconjurate de o aureola…Da Vinci, a renuntat la aceasta aureola tipica, nimbul lui Iisus fiind insusi cerul! Fata de masa, paharele si tacamurile sunt similare cu cele folosite de calugari, lasand astfel impresia ca Iisus s-ar afla de fiecare data cu ei la masa. Desupra frescei este pictat blazonul familiei Sforza.

Imi amintesc cum, in urma cu cativa ani, citind "Codul lui Da Vinci" scris de D. Brown am alergat repede in bucatarie, unde aveam o “ Cina” incercand sa regasesc figura apostolui Ioan, despre care Da Vinci insusi ar fi spus ca este Maria Magdalena. Din pacate, eu nu aveam o reproducere dupa Da Vinci. Primul aspect pe care l-am privit a fost acesta, sa vad daca apostolul are fata de barbat sau de femeie…

Pe peretele de sud, opus Cinei, se afla fresca "Crucificarea” a lui Montofarno, pictata in 1495. Este imaginea durerii absolute, Iisus rastignit.

In reflectoriul bazilicii Santa Maria della Grazzie, se afla imortalizate inceputul si sfarsitul patimilor Mantuitorului.

Un lucru frapeaza si m-a dus cu gandul la firea ghidusa a lui Leonardo Da Vinci. Dupa ce "Crucificarea" a fost terminata, Leonardo a mai adaugat in partea dreapta jos doua siluete, cel al ducelui Ludovico – care apare ca un “ bambino” la picioarele impozantei sale sotii Beatrice.

Fresca a fost supranumita “ cea mai trista opera de arta din lume” atat datorita dramatismului momentului imortalizat, cat si datorita faptului ca a inceput sa se deterioreze inca inainte de a fi terminata. Leonardo a renuntat la stilul clasic de realizare al unei fresce si anume aplicarea culorii pe peretele umed, preferand sa aplica vopseau de ulei pe ghipsul semiumed.Din pacate acesta tehnica s-a dovedit putin rezistenta. In secolele 18,19 au avut loc o serie de retusuri prost executate. Ultima restaurare, cea din zilele noastre, a durat 21 de ani, redand culorile si detaliile originale. La iesire, pentru nevazatori este un basorelief care reproduce fidel detaliile capodoperei!

Cele 20 de minute pe care le-am petrecut pe o bancuta, in sala semiobscura, avand in fata ochilor imensa si trista pictura nu le voi putea uita vreodata! Sunt unice!

---

VIZUALIZĂRI: 10900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI