Recenzia unei alte întâlniri AFA reuşite... La Mulţi Ani Romania! La Mulţi Ani români! La Mulţi AFA!

TIPĂREȘTE

Anul acesta aşteptarea anunţării întâlnirii AFA s-a lăsat aşteptată destul de mult, agonizant chiar. În cele din urmă, pe 31 ianuarie, Admin a făcut in sfârşit anunţul: întâlnirea va avea loc la Alba Iulia, întâlnirea de " 10 ani de Am Fost Acolo" se va desfăşura în anul centenarului în oraşul Marii Uniri, imediat au început înscrierile, ecourile au început să curgă cu puterea unui râu umflat de zăpezile topite de căldura primăverii, un fluviu chiar dacă e să ne luăm după cele aproape 2000 de ecouri din 67 de pagini...

Râul, ramul au început să freamăte, se preconiza o desfăşurare de forţe impresionantă, un efort din partea organizatorilor enorm, concretizat prin sute de telefoane date, un munte de email-uri, îmnpăcarea nemulţumiţilor, ţinerea la zi a mai multe liste, cererea şi primirea de propuneri, analize, nervi, timp pierdut, nopţi nedormite, răspunsuri la ecouri, solicitări către restaurant, muzicanţi, ghizi, crame, autocare, microbuze, pregătire diplomelor, a cupelor şi machetelor, cocarde, alocarea camerelor, discuţii cu managerii hotelurilor şi multe, multe altele... Un efort ce nu poate fi răsplătit pe deplin, poate doar prin bucuria lucrului împlinit, mulţumirea sufletească la vederea rezultatului acestei munci sisifice... Nu ştiu dacă pot vorbi şi în numele altora, dar eu unul scot cuşma din cap în semn de respect pentru toţi cei ce au contribuit la ducerea cu succes câtre sfârşit a acestei acţiuni...

Încă de anul trecut, pe la colţuri se tot şuşotea ceva de costume populare pentru întâlnirea de anul acesta, iniţial se auzea că întâlnirea va avea loc la Timişoara, oraşul de baştină a lui Cornel, aşa că am luat-o din timp cu pregătirea garderobei pentru această întâlnire, neştiind dacă acest lucru se va concretiza sau nu... am luat opinci, cuşmă şi ciorapi de lână de la un meşter popular din zona noastră, apoi iţarii şi cămeşa, originale, cu o vechime de circa 100 de ani, le-am procurat din timp, încet, încet costumul popular începea să se încropească, la fel am procedat şi cu fota, ia şi celelalte parţi componente a ţinutei soaţei şi a juniorului, toate acestea pe durata a aproximativ 5-6 luni... după anunţul cu locaţia şi programul întâlnirii, ne-am înscris la excursia de la cetate, la concursul de dans, la cel de degustări.

A urmat concretizarea echipelor ce urmau să participe la concursul gastronomic, pe zone istorice, creerea de grupuri pe WhatsApp, Facebook, email, punerea la punct de liste de produse, strategii, marketing, faptul că totul avea să ducă la fonduri ce urma a fi donate unor cauze umanitare ar fi trebuit să tempereze avântul unor participanţi, dar acest lucru nu s-a întâmplat, spre norocul "degustătorilor", multitudinea de produse mai mult sau mai puţin lichide ducând până la urmă la mulţumirea papilelor gustative cu produse mai mult sau mai puţin reprezentative unei anumite zone şi potolirea setei cu licori care mai decare mai pe placul zeilor. Până la urmă s-a dovedit a fi o acţiune reuşită ce mai mult ca sigur, pe viitor, va deveni tradiţie!

Această acţiune a fost principala activitate a zilei de vineri, 16 martie. Toate echipele au câştigat într-un fel sau altul, în bine cunoscutul spirit olimpic, până la urmă a contat participarea... Tot vineri a fost şi licitaţia organizată în acelaşi scop caritabil, o altă iniţiativă lăudabilă a lui Cornel! Iar pentru ca noapte să se încheie apoteotic, a urmat mini-petrecerea de la piscină, urmată de dansul halatelor de baie, prietenii ştiu de ce! :)

Ziua de sâmbătă, 17 martie, se anunţa a fi una plină pentru majoritatea participanţilor la întâlnire, activităţile prognozate iniţial erau multe şi urmau să ocupe toată ziua, conform unui program prestabilit, destul de concentrat. Foarte solicitată a fost "excursia în Ţara Vinurilor", activitate lăudată de majoritatea participanţilor.

Pentru ceilalţi, printre care ne număram şi noi, turul Cetăţii Alba Carolina a fost o adevărată lecţie de istorie, o întoarcere în timp până la romanii ce aproape acum 2000 de ani păzeau aici hotarele Imperilui Roman. Vizita a inclus Traseul celor Trei Fortificaţii, Sala Marii Uniri, Catedrala catolică Sfântul Mihail, Catedrala Arhiepiscopală Ortodoxă a Reintregirii Neamului, vizitarea unei părţi din celelalte obiective din cetate, inclusiv a celebrei toalete publice de un milion de euro, voi încerca să-mi fac timp pentru a scrie un rewiev separat despre această excursie.

Am avut chiar parte de o surpriză din partea ghizilor, o degustare de vin la Crama Preciosa din incinta cetăţii, recent deschisă, asta aşa, să nu ne pară prea rău că nu am participat la excursia din Ţara Vinurilor...

Vizita la cetate s-a terminat undeva în jurul orei 14, numai bine pentru a avea timp pentru masa de prânz şi suficient timp după accea pentru a ne pregăti pentru restul programului.

A urmat premierea membrilor "AFA - merituoșii, remarcații anului 2017", activitate ce a tins să ocupe mai mult timp decât cel alocat iniţial. Aici ţin şi eu să-i felicit pe toţi cei ce anul trecut şi-au rupt din timpul liber ce în mod normal ar fi fost alocat familiei sau altor activităţi, şi au reuşit să completeze site-ul AFA cu informaţii şi impresii din concedii şi/ sau călătorii, informaţii împărtăşite comunităţii, şi nu numai, date ce sunt de atâta valoare pentru atâţia oameni…!

Iniţial poza de grup a fost programată a fi fost făcută în sala de conferinţe a hotelului Parc, unde s-a desfăşurat şi festivitatea de premiere, dar datorită numărului mare de participanţi, s-a renunţat la acest plan, urmând ca aceasta să fie făcută a doua zi la recepţie sau în faţa hotelului, în funcţie de vreme sau de numărul celor prezenţi…

De aici încolo, seara s-a dovedit a fi una de excepţie, distracţia şi voia bună au fost cuvinte de ordine, pentru cei ce nu au participat recomand vizualizarea filmuleţelor de pe youtube, chiar şi aşa, nu ştiu dacă se poate transmite în cuvinte sentimentele pe care prieteni din toate colţurile ţării interpretau la unison prinşi în horă cântece precum "Ardealul, Noi suntem Români! , Oastea lui Iancu, " etc. Petrecerea a continuat până târziu în noapte, sau mai bine zis, până aproape în dimineaţa zilei de duminică…

Nu doresc să încep să fiu plictisitor, s-ar putea scrie pagini întregi despre această minunată întâlnire, fară a fi sigur că s-a spus tot ce era de spus. Lucrul cel mai de preţ cu care noi am rămas în urma acestei întâlniri, şi sper că nu doar noi, sunt amintirile petrecerii unor clipe minunate şi, nu în ultimul rând, bucuria reîntâlnirii unor prieteni vechi, iar mai presus de acestea, cunoaşterea altor oameni minunaţi, de toată isprava, oameni, sau mai bine zis, prieteni, în compania cărora ne-am simnţit minunat! Deja ne gândim la următoarea întâlnire, până atunci ne consolăm cu gândul că timpul trece fără să băgăm de seamă şi ca mâine iar ne întâlnim!

Alegeri înţelepte şi vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI