No, am petrecut noi românește la Alba?!

TIPĂREȘTE

“Nu ne amintim zilele, ne amintim momentele” citeam pe undeva, cândva. Așa este, azi încă mai știm că au fost minunate două din zilele lui martie 2018, peste ani ne vom aminti cu plăcere, cu dor, cât de frumos a fost în anul centenarului Unirii sărbătorit la deceniul AFA, în cetatea Alba Carolina. Vor rămâne în sufletele noastre toate momentele unice, frumoase.

Când s-o împlinit sorocul să venim la Alba, am plecat de acasă pe o zi frumoasă și cam așa a fost tot drumul până în cetate. Conduși de înțeleapta Sophia, am ajuns joi în fața hotelului Parc, am tras chiar în dreptul intrării și tocmai când ne întrebam de avem voie sau nu să parcăm acolo, apare pe scări, în spatele unei mustăți deja știute, cea mai veche cunoștință a noastră de pe AFA, Dragoș (pe Dragoș, eu și soțul meu îl știm de mulți ani, de fapt nu pe el personal ci mustața lui care atrăgea toate privirile în cartierul unde am stat. A fost surpriză să-l recunosc pe filmul altor întâlniri AFA, când îmi făceam curaj să merg la Cinciș). Schimbăm câteva cuvinte cu Dragoș, apoi recepție, luat cardul, întrebat de taxa oraș????????, întrebăm dacă avem voie să parcăm acolo și primim o. k. -iul, bucuroși de liftul bun urcăm în cameră unde totul a fost după așteptări, ne răcorim cu ceva din minibar și hai la colindat. Trecem prin restaurant să-l salutăm pe Cornel, constatăm cât de mare a crescut Alexandru și din cauza asta ratăm zâmbetul Anei. În parcul din fața hotelului Zâna se relaxa, era fericită, a ajuns la Alba, se întâlnește cu prietenii și Ioana74 o invită să intre în sinagogă! Colindăm puțin prin zonă, pupici cu Ioana74 care încă robotea la locul de muncă, soțul vrea brusc o ciorbă acră (în Ardeal?!) și uite așa alegem restaurantul Transilvania unde am mâncat neașteptat de bine.

Mergem spre sinagogă, așteptând afară grupul nostru, ne agață pur și simplu un localnic care începe a ne povesti istoria de-a fir a păr a comunității evreiești din Alba Iulia. Cum m-o fi nimerit tocmai pe mine nu știu dar mi-a dat aproape mură-n gură un articol pe care-l voi scrie după ce scrie Zâna, doar ea a fost răspândacul invitației Ioanei74 (strigați toți să scrie de sinagogă, a intrat prima dată în astfel de lăcaș așa că...).

După ce ne revedem cu grupul, ei rămân la concert la sinagogă, noi plecăm spre cetate la Catedrală, vedem, venim leșinați la hotel, somn.

Vineri dimineață zic să apuc și eu 2-3 ore prin cetate că după prânz vine lumea AFA și trebuiesc date ecusoane, pupături, cunoștințe noi, îmbrățișări, strânși bani pt Tara Vinului, etc., etc. Păi sună Zoazore (nu era Zână în momentul ăla ????), zice hai repede la hotel că eu plec la Transilvania, trebuie să dai ecusoane, să iei tombole (aici am zis pass că nu umblu cu atâtea valori până vine Roth). După ce-mi revin, preiau comanda grupului meu de 2 persoane, redevin instant șefa soțului meu și-i zic să răspundă înainte de a-l întreba, adică merge la hotel cu mine sau rămâne singurel prin cetate. Normal că alege să scape de nevastă, eu sar într-un taxi și la Parc șofer!

Intru furtunos în holul recepției și surprize, surprize, Roth și Mishu deja roboteau la făcut sacoșele cu ce oferise administrația locală. Se umple treptat holul, apar primele necazuri, grupul de turiști de joi au plecat care, cum, la ce oră au dorit, nu după reguli, au lăsat unii și camerele ca după vortex după cum vorbeau cameristele, așa că ai noștri au avut de așteptat până să primească paturile.

După o pauză scurtă - oare a fost pauză ori doar am visat? - hai la colțul cu degustări! Păi ce a fost acolo e demn de un film lung metraj. Muntenii s-au agitat cel mai mult, toată după amiaza au aranjat, au plănuit, au păzit, și-au admirat singuri opera, și-au expus roadele institutului local de cercetări agricole - bananele, soiul buzoian ????- și de la atâta admirație pentru ei am uitat iar să gust pleșcoii!! Moldovenii hop și ei, cu muzică, cu master chef Ovidiu, soțul Alinei53, cu cap de zimbru, sarmale, cozonaci (Mihaela, săru mâna pentru ofertă dar de data asta am gustat cozonac, buuun de la voi), bragă, socată și …. lapte acru ca în poveștile lui Creangă! Dacă aduceau și putinica cu borș, luam și eu niște huște să le înmulțesc acasă! Poate anul viitor. Și printre toate sarsanalele și recipientele cu lichide ce credeți că tropăiau? Normal,

opincile moldovenilor, ale lui Kelyboy chiar mi-au luat ochiii! Și nu în ultimul rând, Lumina dedicată Mariei v-a protejat dragii mei!!

Bănățenii calmi, retrași într-un colț, modești și adânci sufletește în costumele lor frumoase, unul slovăcesc, corectați-mă dacă greșesc, păcat că a fost timpul atât de scurt dar vă spun acum, ați fost una din frunți, felicitări (ștrudel cu dovleac mai aveți să-mi trimiteți aroma prin telefon, că tare bun a fost?).

Păi disputa ecourilor noastre de dinainte de Întâlnire, colțul Bucureștenilor. Vesel, colorat, tricolor peste poate, puțin austriac???? deși Bucureștiul e mai mult turcesc, oameni frumoși și ei, nu v-am gustat nimic, regret. Oricum meniul lor de bază erau "fetițele dulci", eu sunt de modă veche! De fapt pentru mine o astfel de acțiune gastronomică ar trebui să înceapă măcar la prânz pentru a-mi face o impresie la fiecare stand și să nu trăiesc nici cu regrete culinare a la long!! Sau dacă cineva știe formula magică, să-mi dea 32 km înapoi din vârstă!!!

Colțul Ardealului, cornul abundenței conform diplomei!! Oameni tăcuți și harnici, au pus, în afara unei mese deosebit de îmbelșugate, mult din sufletul lor încercat de veacuri, fiecare produs adus de ardelenii locului, a avut amprenta unei comunități care n-a pierit, nu va pieri indiferent de unde bate vântul. Produsele ardelenilor, mai ales cele lichide aurii, au dispărut rapid, a doua zi deja erau întrebări dacă mai sunt, pe unde, cum, cică doar ca medicament ar fi fost dorite! VasileS, știu că ai fost unul din atleții lui Cornel pentru această întâlnire, ai fost peste așteptări și la colțul Ardealului, mulțumirile mele și ale soțului meu pentru tot efortul depus. (trimite-mi te rog prin fb niște popoaie, abia acum am timp să le savurez!). Ioana74, falnica ardeleancă care a trudit și ea din greu în culisele acestei întâlniri, a avut atâtea de rezolvat, s-a pliat pe toate dorințele noastre că mă și mir cum a mai putut dansa la concurs. Dar cu așa soț alături, totul a fost mai ușor. Ardelenii nu se dezmint!!

Marika, mă bucur enorm că am îndrăznit să te învit și nu pot să nu spun că, deși am zis să te gândești 1-2 zile, ai zis prezent în grupul Ardealului în doar câteva minute! Ai fost o prezență plăcută și harnică alături de soțul tău, mi-a plăcut costumul tău unguresc și sper că anul viitor să reușim să ne vedem din nou. Și mi-ai amintit de copilăria mea teleormăneană unde se făceau prăjituri de mălai! Marinescu Ion și soția, au completat echipa și cu multe glume. Nu uitați, anul viitor aveți o misiune clară dar secretă încă! Dan&Ema, bun paharnic de palinci, a adus mâncare autentică de puteam să mai stăm 1-2 zile pe la Alba, s-a ținut serios de treabă și a lăcrimat probabil (pe el a căzut greul curățării cepei roșii ????)

Grupul Ardealul a avut drept căpitan cum a zis Cornel, o mândră și fercheșă ardeleancă, pe Extracrisina, care a cohnărit cornulețe sănătoase, a aranjat pe blide cărnații, slana, călbajul (caltaboș), a făcut peretarul cu icoana, a adus un preș pentru musafirii noștri mai friguroși și a robotit îndelung la portretul Mariei în costum popular ardelenesc și credeți-mă ca asta i-a luat ceva timp și răbdare până a ieșit cum trebuie. Maria în costum popular ardelenesc, opera Extracrisinei, este azi acolo unde îi e locul, acasă la Eve și Marinuș. Doamna căpitan Extracrisina, draga mea nouă prietenă de suflet, mulțumiri și la mai mare-n grad! Și să-i urăm doar de bine căpitănesei noastre, peste 2 zile serbează niște ani frumoși. La mulți ani frumoși Cristina!! La fel, mulțumiri ardeleanului consort, tăcut și inimos ca orice transilvan autentic.

Nu vorbim de premii aici, toți am câștigat, indiferent de unde și cu ce am venit la mesele noastre, a fost frumos, s-a pus mult suflet și sperăm să nu se uite acest ingredient de bază!

Tombola, un alt moment așteptat de mulți cu sufletul la gură. Eu, deși cu rodajul făcut la acest obicei frumos, tot am șocat asistența cu acel “eu ce trebuie să fac”? Păi gândul și ochii mei erau prin sală, după bani, ai voștri, normal, pentru Tara Vinului!!! Roth, acum mă amuză mirarea din ochii tăi! Ce am primit la tombolă? Păi nici nu vă puteți închipui, Mihaelab a dăruit un cadou minunat, foarte valoros și acesta a ajuns la mine. Nici nu știți ce reacție am avut în cameră când am deschis cadoul, veți vedea în poze și vă asigur că sunt valoroase. Mulțumesc Mihaelab, inimă mare.

Sâmbătă, excursiile. Noi Țara Vinului, cu micile bâlbe inerente oricărei acțiuni de acest fel, a fost o reușită datorită lui Cornel, cred că și VasileS are aici merite, am eu așa o părere în urma unui PM mai vechi. E momentul ca cine știe să spună adevărul, a fost o excursie greu de realizat, un proiect pilot, un loc extrem de greu de obținut, Jidvei! Bucurați-vă că l-ați vizitat, uitați neplăcerile. Voi avea cândva, curând, un articol dedicat doar acestei excursii, Țara Vinului.

Premierea scriitorilor și cârcotașilor AFA, un moment emoționant care ne va rămâne în inimi mult timp. Pe lângă multe lacrimi a avut și părți haioase, de neuitat. Cornel, dacă sunt harnică anul ăsta, în 2019 îmi iau remorcă la mașină, păi 4 cupe am căpătat de m-a întrebat și bărbatul și feciorul unde le voi pune, eventual să-mi cumpere vitrină separat. Mulțumesc mult Cornel, premiul meu AFA este în suflet și va fi acolo mereu. Doar că eu am uitat aparatul foto în cameră în iureșul provocat de cartelită, soțul era la duș așa că n-am poze cu Cornel, Andox și voi cei premiați tocmai în acele momente când munca v-a fost răsplătită.

Seara de sâmbătă, regalul Întâlnirii. Păi cum altfel, Crai Nou ne-a dăruit mult, ne-au îmbogățit sufletele și pentru noi ce simțim românește, inimile băteau cu putere. Felicitări Crai Nou, mulțumim din suflet Cornel că ne-ai dat prilejul să-i ascultăm. Acum dragă Cornel, după Alba Iulia, îți va fi și mai greu să faci o întâlnire anul viitor dar vom fi mulți care te vor ajuta (a zis Ghișor că sunt soacră doar pe site, ei bine nu puteam să-l las să mintă ????‍).

Ziua lui Ovidiu, deja în programul întâlnirilor, la mulți ani frumoși Ovidiu! Anul acesta au mai fost doi colegi sărbătoriți, la mulți ani și lor!

Licitații și acțiuni caritabile în programul serii, vă povestește curând organizatoarea, Roth, Inima inimii AFA.

Despre petrecerea de sâmbătă seara îi rog să povestească pe cei care au venit prima dată, noi, veteranii, deja i-am dat nota maximă. A depășit toate așteptările, a fost în Ardeal, a reunit o parte din comunitatea AFA, a fost o mare sărbătoare românească care merită să fie amintită aici. Am petrecut cu adevărat românește. Deci dragi boboci, curaj, aveți cuvântul!

Partea tristă a întâlnirii, duminică dimineața, plecarea spre casele noastre! De data asta eu eram cea grăbită, veștile meteo nu erau deloc bune. Soțul meu însă trăgea de timp, poza de grup, obligatoriu mi-a zis el, șoferul!! Multumesc dragule, mă revanșez și plimb eu mini monstrul, pe Piciu, o singură dată!

Vă spun, ca și la articolul din 2017, cortina a căzut, luminile s-au stins dar mă repet fără teamă, diamantele AFA au strălucit și anul acesta, mult mai mult, fațetele lor au adunat toată lumina sufletelor noastre și strălucesc cu putere. Mulțumesc Domnule Cornel și tuturor celor ce te-au ajutat.

Vă spuneam cumva că cineva acolo sus ne iubește și veghează. Am avut noroc chiar cu vremea, dacă întâlnirea noastră ar fi fost în săptămâna asta, cert pentru mulți erau ceva probleme de ajuns la Alba Iulia. Mulțumim Înger Păzitor.

La mulți ani frumoși Amfostacolo.ro!

Vă rog atașați youtube Așa beau oamenii buni / N. Furdui Iancu. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI