Fac o mica pauza de prezent si ma intorc cu cativa ani in urma si asta deoarece Elvira a pomenit in acest articol despre pat cu baldachin iar eu am spus in ecou ca nu le suport si am explicat de ce. M-am gandit in final ca poate totusi va va interesa vreodata acest hotel daca veti ajune in Taipei si sa fiti pusi putin in garda. Am stat in acest hotel 3 nopti la sfarsit de octombrie 2014. Am ajuns acolo seara, dupa un drum obositor parcurs astfel, am luat trenul din Nanchang (08:14) pana in [...] — citește

Astăzi, la un mijloc de august torid, trebuie să mă întâlnesc cu un taiwanez sau cu o taiwaneză autentică, alături de care voi petrece cel puțin șase ore. Ard de nerăbdare să văd cum vom drămui vorbele și cum impactul manierelor româno-taiwaneze va crea un vehicul pe care va trebui să navigăm împreună, cu unități de măsură și timp atât de diferite. Aștept de câteva minute în holul Hotelului Cyclo, timp în care cei de la recepție mă copleșesc cu atenție ca și [...] — citește

Atunci când încerci să explorezi de unul singur un oraș ca Taipei-ul, străbați distanțe și locuri care, la fiecare pas, îți pregătesc câte o capcană, auzi multe voci suprapuse într-o partitură haotică, plină de tonalități stranii ce te obligă să te oprești pentru a-ți mai trage sufletul și pentru a schița o hartă a locului, apoi, un mic exercițiu de reflecție. Dacă se întâmplă să porți harta în mână, numele străzilor îți luminează drumul până la un loc [...] — citește

După consumarea momentului Fur Elise, mă las purtat de valurile trepidante ale mulțimii ce se îndreaptă spre faimosul cartier Wanhua, unde bucătăria veche, tradițională, concentrată pe specialități de rozătoare, insecte și reptile amestecate în supe și în melanjuri de orez condimentat, te atrage ca o ispită interzisă, care încă nu ți-a fost oferită pe tava meniurilor vieții. Deodată, mirosul inconfundabil de mahala, praf și mâncăruri prăjite în uleiuri arse, te [...] — citește

Văzut mai de-aproape, Taiwanul îți apare ca o insulă de mandarini chinezi cu gusturi mai rafinate și cu un număr mare de transfugi politici, miliardari și oameni de cultură, pentru care Marele Zid a devenit prea apăsător. Pentru aceștia, o reîntoarcere la locurile de baștină ar fi o adevărată strămutare în timp, motiv pentru care orice tendință autoritaristă venită dinspre Bejing le creează fiori. Sunt în plin centrul unei metropole ce vuiește ca un vulcan în plină [...] — citește