Încă de acasă, din luna mai a. c., am rezervat bilete pentru a vizita   (și) Palatul Güell, în iulie, când am fost la Barcelona, palat despre care am să povestesc câte ceva în acest articol, însă nu înainte de a preciza că, din anul 1984 este inclus pe lista patrimoniul mondial UNESCO. La începutul lunii mai am plătit pe ambele bilete 20,16 euro, (aprox. 100 lei) cu drept de anulare cu trei zile înainte de vizită. Acum, în noiembrie, două bilete costă  24,00 euro (aprox. [...] — citește

Deși menționasem anterior că nu eram foarte interesat de Barcelona din punct de vedere turistic,  Montserrat era o idee care mă zgândărea de câțiva ani. Și asta, din cauza Madonei Negre, un simbol și generator al atracției către acest loc. Știam că în întreaga lume există 30 de madone negre, dar cea de la Montserrat pare a fi cea mai renumită. Eu văzusem 3 dintre acestea. Prima a fost în Polonia, la Mănăstirea Jasna Gora din Czestochowa. A doua am văzut-o în Marea [...] — citește

După ce ne învârtim puțin prin Plaça d'Espanyaîn căutarea stației de capăt a autobuzului nr. 150, o găsim în dreptul clădirii ce adăpostește „Fira de Barcelona” , o mare companie organizatoare de târguri. Autobuzul parcă ne aștepta pe noi și pornește imediat după ce ne urcăm. Mergem cam jumătate de oră până la celălalt capăt de linie, la stația Castell de Montjuïc. Traseul trece pe lângă Palatul Național, care adăpostește Muzeul Național de Artă [...] — citește

După cum am povestit în articolul precedent, am fost la Barcelona pentru 7 zile, în luna iulie a anului curent. Prima noastră vizită din ziua a doua, a fost la  Casa Milà (Barcelonezii o mai numesc și „La Pedrera” , care înseamnă cariera de piatră în limba catalană, deoarece fațada prezintă anumite ondulări). Este ultima reședință privată proiectată de Gaudi. Am ajuns acolo destul de bine, deoarece Mihai a întocmit de acasă traseul cu transportul de la hotelul unde [...] — citește

Auzisem de Parcul Güell, . dar nu știam prea multe despre el. Pe AFA s-a scris destul de puțin (sau nu am identificat eu articolele respective), iar fotografiile publicate nu m-au lămurit prea mult. Așa că, așteptam cu nerăbdare să văd ce poate face un arhitect, să-i zic, „neconvențional” într-un parc. Așa că, programând vizita după Sagrada Familia, am cumpărat bilete la începutul lunii mai (7 euro de persoană) și am căutat conexiunile între cele două obiective. [...] — citește