MAREA FUGAREALA (sau un cocktail turistic european minunat aromat si puternic condimentat)

TIPĂREȘTE

Tocmai m-am intors dintr-o superba si fascinanta “armata” turistica, ce a durat doar 10 zile, din nefericire… O astfel de armata in vacanta merita pe deplin, cu toata fugareala si oboseala acumulata repede, repede… cu fiecare zi in care am tot marsaluit din zor si pana tarziu in noapte… Dar cate locuri minunate, cu totul speciale si unice de pe batranul continent, le-am vazut “live” cu toate simturile trezite la maxim! Acum, cand privesc retrospectiv, zau de-mi mai pasa de vreo oboseala care ne-a cuprins nu numai pe noi, ci pe toti turistii. Sunt convinsa ca a fost cea mai dulce oboseala care ne-a recompensat pe toti pe deplin…

Asadar, am plecat din Bucuresti la ora 6.30, cu destinatia Ungaria, Gyor. Dupa drumul binecunoscut, am poposit dupa 16 ore de mers cu pauze cam multe, dupa parerea mea, pt. o noapte in acest frumos si cochet oras ungar, cu o cazare la un hotel bun, unde am mai stat si alta data.

Dimineata, dupa micul dejun, la ora 8 fix, am plecat spre Viena, pe care am revazut-o cu aceeasi mare placere si de fiecare data imi pare rau atunci cand o parasesc. Aici am facut turul bine stiut, cu autocarul prin oras si apoi o plimbare pe ringul vienez, dar si cu o scurta oprire la marele si impunatorul Stefandom. Acesta era in reconditionari ale fatadei dar interiorul ramane de neconfundat si impresionant.

De la Viena, am pornit spre Abatia Melk, pe care noi o mai vazusem iarna, dar care acum, ne-a incantat ochiul si pe vara, cu gradinile sale inflorite, ce imprejmuiesc cu frumusetea lor coloristica intregul locas sfant si impunator.

Am ajuns apoi la Salzburg, unde si aici ne-am delectat privind iarasi orasul lui Mozart, curat, elegant, plimbandu-ne atat pe strazi, cat si prin Gradinile Mirabell. Ca mereu cand ajungem acolo, am admirat de la distranta, de data aceasta, marea cetate din deal si eu cu fii-mea am reusit sa vizitam si o impunatoare catedrala, St. Andra, cat timp grupul a fost sa vada casa marelui Mozart. Noi o vazusem de 2 ori…

De aici am facut un scurt dar foarte interesant popas in St. Gilgen, unde am admirat privelistea ce se intinde de-a lungul lacului St. Wolfgang. Noi am mai fost in zona lacurilor alpine, dar iarna. Acum, vara, peisajele aproape ireal de superbe ce se tot desfasoara de-a lungul acestor lacuri, care imbratiseaza cu atata daruire si frumusete multe statiuni si orasele austriece, sunt de nedescris in putine cuvinte sau chiar deloc. Acestea toate trebuie doar vazute si simtite cu toata fiinta fiecaruia dintre noi…

De aici ne-am deplasat in Germania, pe autostrada spre Munchen, apoi pe traseul Miesbach-Bad Tolz-Penzberg si ne-am cazat la un hotel stil pensiune, foarte bun, in apropierea castelelor din Bavaria. A doua zi urma sa vizitam 2 dintre ele.

Ei, si de aici, a inceput noua noastra mare aventura din aceasta vacanta, ce s-a dovedit din plin imbogatita de locuri cu totul si cu totul speciale, prin frumusete, spectaculozitate, maretie si unicitate.

Dupa micul dejun, care s-a luat mai mereu pe fuga, am plecat sa vizitam Castelul Linderhof, o bijuterie arhitecturala si Castelul Neuschwanstein, decupat parca din fermecatoarele povesti ale copilariei. Pretul de intrare la castele a fost de 9 euro/pers. iar copiii pana in 18 ani au gratuitate.

Am facut un scurt dar condensat popas pe unul dintre malurile Lacului Konstantz, din sud-vestul Germaniei, acolo unde Rinul se revarsa in lac si apoi il paraseste cu un debit marit considerabil.

De aici, am parasit teritoriul Germaniei si am luat calea Elvetiei… un taram neinchipuit de frumos si de spectaculos. De fapt, scopul acestui circuit a fost vizitarea Elvetiei si Austriei.

Intrati in tara cantoanelor, a inceput practic “Marea fugareala” pe superbele si unicele carari ale Elvetiei, fie pe autostrazile impecabile ce strapung munte dupa munte, cu tunelurile sale luuungi (unul dintre ele are peste 15,5 km lungime… ), fie pe sosele ce strabat pasi impresionanti fie prin muntii bogat impaduriti, fie cu aspect pietros, de-a dreptul unic si spectaculos. Tot ce se desfasura prin fata ochilor mei dornici de a vedea, de a retine cat mai mult cu putinta a facut ca aceasta vacanta sa fie cu totul si cu totul deosebita. Am facut multe, multe poze, cu 2 aparate foto, doar doar sa pot cuprinde in obiectiv cat mai multe locuri de o frumusete si maretie a Naturii, caracteristice Elvetiei (dar si a Austriei…)

Am ajuns si in orasul St. Gallen, din nord-estul Elvetiei, capitala cantonului cu acelasi nume, pe care l-am vizitat intr-un scurt popas, si pe malul elvetian al Lacului Konstantz (Bondsee).

Spre seara, am ajuns in alt loc special: in zona Schaffhausen, acolo unde Rinul se pravaleste maret de la o distanta considerabila, formand celebra Cascada a Rinului. Am asistat la un spectacol grandios, foarte galagios dar si impresionant al apelor involburate ale marelui Rin. In final ne-am cazat undeva in Zurich la un hotel excelent de 4*.

Dimineata urmatoare, am vizitat in pas alert orasul Zurich vezi impresii. Noi mai fusesem acolo cu ceva ani in urma si ne-am bucurat de revederea lui. Dar acum, itinerariul ne-a dus si catre alte comori ale celui mai scump oras al Europei. Aici am vazut Wasserkirche (biserica apei), ne-am plimbat pe malul Canalului Limat, am vizitat Catedrala Grossmuster, am vazut cladirea impunatoarei Opere din Zurich, Biserica Fecioarei, Banca Nationala, Primaria, Muzeul National si multe alte cladiri ale orasului.

Apoi am dat un rond superb prin fermecatoarea capitala elvetiana, Berna vezi impresii, mai mult in orasul vechi. Am vazut Catedrala St. Vizenz, mareata cladire a Palatului Parlamentului, turnul cu ceas, care ne-a prezentat un mic show la ora exacta; am vazut orologiul astronomic si apoi ne-am plimbat pe strada principala, cu multe cladiri nici una la fel cu alta, cu multe fantani superbe, adevarate opere de arta.

Dupa Berna, a urmat statiunea Interlaken, cocheta, aerisita, unde am vazut pt. prima oara in acest circuit culmile inzapezite ale Alpilor elvetieni, de data acesta… Pentru ca aveam sa vedem alte culmi inzapezite in alte parti… cititi mai departe.

Apoi un scurt popas la Lausanne, unde pietonal am luat la fugareala strazile, vazand Piata Centrala, primaria, Fantana Justitiei si alte obiective turistice deosebite.

La Geneva am ajuns pe inserat, dar am reusit sa facem turul orasului, cu poze, atat pe ziua cat si pe noapte. A fost un alt vis frumos elvetian. Aici am trecut Podul Mont Blanc, ce l-am simtit cum trepideaza usor sub talpile noastre si am facut o incantatoare plimbare de-a lungul Lacului Geneva, o mare si intinsa frumusete pe ape, pe Promenade “Des Anglais”. Am facut un scurt popas la Sediul ONU (al doilea dupa cel din New York) si ne-a incantat la maxim jocul pe care-l face Marea fantana arteziana din mijlocul lacului, simbolul orasului Geneva, un spectacol inedit.

Apoi am patruns in orasul medieval, vizitand Catedrala St Pierre, Monumentul Reformei Religioase, dar si alte cladiri impunatoare, multe hoteluri luxoase, cu multe magazine de fite si nu numai, ce-si aprinsesera deja luminitele iar Geneva era de acum “ornata” in mii de culori vii, multicolore, o feerie nocturna.

Aproape de miezul noptii, am trecut repede granita in Franta, in orasul mic dar tare frumusel, Aix Les Bains, unde am avut urmatoarea cazare, la un hotel traditional frantuzesc.

In sfarsit a sosit ziua cea mai cea, de fapt principalul motiv pt. care am dorit atat de mult sa fac acest circuit. Ne-am imbarcat fuguta, fuguta in autocar, cu micul dejun in gat si am plecat la munte. Unde? La Chamonix, ca sa luam telecabina, pt. a urca pe acoperisul Europei: masivul Mont Blanc. Urcarea a fost optionala, dar pt. noi obligatorie, chiar daca ne-a costat o caruta de bani (42 euro/pers) si chiar daca ghidul ne-a cam speriat, cum ca telecabina poate crea disconfort sau chiar rau pt. persoanele cu rau de inaltime, cardiacii sau cei cu probleme de circulatie, altitudinea fiind la punctul final de 3842 m. Cu ceva teama, am pornit totusi la atacul si la cucerirea cel putin cu privirea si cu marea dorinta, chiar si pe cablul telecabinei a masivului Mont Blanc. Ce am simtit cand am urcat cu telecabina in prima parte unde sunt 3 piloni, cred ca va inchipuiti si stiti care sunt senzatiile tari la trecerea prin dreptul lor. Dar ce am simtit in partea a doua a drumului catre Acoperisul Europei, cand telecabina urca practic aproape pe verticala si unde nu exista niciun stalp si unde esti atat de aproape de stanci de zici ca acum ii atingi si vezi in jurul tau numai munti inzapeziti… am trait niste stari nemaisimtite de mine pana atunci. Mergeti si voi si doar atunci ma veti intelege, iar cei care au fost deja aici, cred ca inteleg ce incerc sa scriu acum.

Sus, deasupra lumii, in tinutul vesnic alb al zapezilor si gheturilor, m-am simtit cel mai aproape de cer; un cer perfect albastru, patat doar din cand in cand de ceva abur alb al norilor. Doar vantul puternic chicoteste acolo vesel prin cotloanele de stanca. Si multi turisti veniti ca noi, fie gura-casca sau unii temerari, i-am surprins urcand pe costisa alba din stanga versantului urias.

Jos in Chamonix, erau 28 de grade, iar sus la 3842 m, pe Aiguille du Midi, punctul terminus al telecabinei, temperatura arata 8 grade… Fac o paranteza si trebuie sa scriu ca am avut toate zilele senine, cu soare arzator si cu temperaturi caniculare ce au oscilat intre 28 si 38 grade, foarte mult, zic eu, pt. un circuit la munte, fie in Elvetia fie in Austria; deci totusi un mare disconfort, care, pe langa oboseala care s-a tot acumulat de-a lungul zilelor lungi de cate 17 ore turistice, ne-a dus pe toti in pragul extenuarii, pe langa fuga perpetua la obiectivele noastre turistice pe care le aveam de vizitat in pas cat mai alert. Dar dupa atatea si atatea vazute, zau de-mi mai pare rau de marea oboseala pe care o resimt si acum cand scriu. Toate trec, doar amintirile si pozele raman si acestea sunt cele mai importante si de neuitat cu adevarat, nu?!...

Tot la Chamonix am luat si un trenulet cu cremaliera, (pretul pt adult este de 25 euro si pt. copii pana in 16 ani, de 20 euro) care ne-a dus pe alte taramuri de munte, de data aceasta la Marea de Gheata. Am urcat pe celalalt versant, din ce-am observat eu; alta excursie de neuitat.

Seara ne-am intors la aceeasi cazare din micul oras francez.

Dimineata urmatoare, in drum spre Elvetia, am dat o scurta raita in oraselul Evian, frumusel, cu cladiri foarte ingrijite, cu un mare cazinou. Mi-a placut. Apoi ne-am deplasat in Elvetia, pe partea vestica (zona Thonon) a lacului Geneva si am vizitat Montreux, o statiune de mare lux, unde am vazut doar pe afara Castelul Chillon, situat pe o insulita a imensului lac Geneva, foarte aproape totusi de malul pietros. Am admirat si facut poze si de pe partea aceasta a lacului.

De aici am plecat la Tasch, de unde am luat un microbuz (pretul a fost de 13 euro/pers) care ne-a dus pana la intrarea in statiunea Zermatt. Aici nu este permisa urcarea cu niciun fel de masini, pt. a nu se polua aerul. Microbuzul lasa turistii la baza statiunii iar in interior am vazut doar calesti trase de cai sau biciclisti. Aici ne-au intampinat ceva nori, dar tot cald a fost. Nu am reusit sa vedem prea bine varful Matterhorn, inalt de 4478 m, acesta fiind partial acoperit de nor. Dar ceva poze tot am reusit sa facem. Aici in program a fost optional, urcarea cu telecabina pana sus, la un pret de 53 euro/pers. la prima urcare si mai sus nici ca m-a mai interesat vreun pret. Per total cred ca ar fi dus la vreo 90 euro de pers., mult, foarte mult, dupa umila mea parere. Din grupul nostru nu a mers nimeni, cu atat mai mult cu cat sus erau nori grosi si amenintatori de ploaie. Cativa au optat pt. o urcare iar cu trenuletul pana la un anumit nivel. Noi in schimb ne-am relaxat prin statiune, care ne-a placut mult, foarte animata, viu colorata, cu multe hoteluri, pensiuni, chiar si o frumoasa biserica, un muzeu cotemporan, ne-au facut sederea cat mai placuta. Iar peisajul montan este deosebit.

Zona mi s-a parut extrem de scumpa, cu preturi pe masura Elvetiei: am servit o masa la McDonald’s si ne-a scos la 15,90 CHF, cu 2 cheesburgari mai mari decat la noi in tara, 2 portii medii de cartofi prajiti (la noi aceasta portie este socotita portie mare), o Cola medie (la noi este mare) si o inghetata. Suvenirurile sunt foarte scumpe, de fapt in toate orasele din Elvetia nu prea te poti apropia, daca nu esti f. bine dotat cu multi bani. Dau exemplu: un magnet variaza intre 9 si 12 CHF si un tricou, intre 18 si 35 CHF. Ca sa nu mai zic de altele… Iar o vedere este in jur de 1-1,5 CHF. S-a putut cumpara si cu euro iar socoteala a fost cam la fel… avantajul lor.

Dupa-amiaza, cand am parasit statiunea Zermatt, am luat calea pe ruta Domodossola-Stresa, un traseu in munte mai mult decat superb. Soseaua serpuieste permanent in serpentine spectaculoase, unele mai largi iar altele in ac de par, extraordinar peisaj. Drumul trece prin pasul Simplon, dinspre Elvetia spre Italia, prin orasul Brig, apoi ajunge la Domodossola, la granita cu Italia, la o altitudine de 2050 m, in Bondo, dupa ce soseaua strapunge cateva tuneluri si trece prin cateva viaducte de toata frumusetea. Drumul este impresionant. Chiar in acele momente, discutam cu turistii din jurul meu despre modul cum aceasta tara ca si vecinii ei, de altfel, au putut construi asemenea drumuri si noi nu putem realiza in 20 de ani nici macar o amarata de autostrada. Nu mai comentez ca deja ma enervez…

Intrati in Italia, am facut o vizita nocturna la Lacul Maggiore, pe care, sincera sa fiu, atat eu cat si multi alti turisti, am fi dorit sa-l vedem pe lumina. Dar programul fiind prea incarcat, nu ne-a permis acest lucru si eu in concluzie socotesc acest obiectiv turistic, drept unul ratat. Poate o data viitoare, cine stie?!...

Tot in miezul noptii am ajuns la cazarea din Italia, la Varese, la un hotel bun si acesta. La cata oboseala acumulasem deja, eu cred ca am fi adormit si intr-o capita de fan sau pe iarba intr-un parc, la racoare ca tare fierbinti au fost toate serile in hoteluri cu toate ferestrele larg deschise!

La micul dejun, ne-am trezit ca grupul nostru mananca undeva la subsol, in sala de conferinte, transformata atunci ad hoc in salon pt. servit micul dejun grupul nostru de romani. Acesta este, probabil, respectul pe care il au italienii pt.romani. In sala restaurantului de la hotel erau alte grupuri, dar cu siguranta nu romani. Si felurile de mancare au diferit. In fine, iar nu mai comentez mai mult…

Dupa micul dejun fugitiv, am facut un popas la Lacul Como, situat in nordul Italiei, care gazduieste si orasul cu acelasi nume. Lacul este al treilea ca marime din Italia, dupa Garda si Maggiore si este incadrat intre munti puternic impaduriti si destul de inalti dar si de dealuri domoale si bogate in multa vegetatie mereu verde; este un peisaj tare frumos. Mi-a placut.

Autocarul a luat-o apoi pe autostrada si am traversat lacul Lugano, cu peisaje la fel de frumoase si am trecut iar in Elvetia pt. alte vizite din program: statiunile de lux St. Moritz si Davos, locul de intalnire al oamenilor importanti din lume.

Dar in drumul nostru, am luat-o iar pe carari de munte si am facut un mic ocol cu un scurt popas la ViaMala, aproape de izvoarele Rinului, acolo unde batranul fluviu abia isi face timid intrarea in lumea terestra, formand Rinul posterior. Este o vale deosebita, extrem de stancoasa si de ingusta, formand practic niste chei extrem de interesante si de spectaculoase ale Alpilor elvetieni.

De la Via Mala am trecut muntii prin pasul Julia, trecand prin vai spectaculoase, intalnind pitorestile orasele Tiefencastel si Silva Plana, aflate la o inaltime de 2200 m.

Apoi am ajuns la St. Moritz, cu o scurta vizita in partea centrala dupa care am patruns si mai mult in adevarata Elvetie la ea acasa; am reusit sa cunoastem Elvetia salbatica, naturala, asa cum a creat-o Dumnezeu, o splendoare unica pe pamant. Aici, Elvetia a inceput sa-si descopere adevaratul sau chip autentic, pur, de o frumusete unica.

Apoi am trecut prin cel mai spectaculos pas al Alpilor elvetieni, Pasul Fluella, (sau Fluella Pass), unde am intalnit la inaltimea de 2383 m, regiunea numita Parcul National. Aici este ca un fel de Parc national Retezat al nostru, cu un aer tare, puternic ozonat, dar cu sosele de vis frumos elvetian, cu serpentine de-a dreptul spectaculoase. Aici am intalnit un peisaj de-a dreptul selenar, cu munti stancosi, numai din piatra, cu vegetatie foarte putina din loc in loc. Si tot aici am gasit si un ochi destul de mare de apa, un lac albastru ca cerul de deasupra noastra, cu o apa cristalina si rece. Iar soseaua care serpuieste necontenit, este o adevarata opera de arta in domeniul constructiilor de drumuri, poduri si viaducte, dar si de tuneluri. A fost dupa parerea mea, cea mai frumoasa portiune din Elvetia salbatica. Am cunoscut-o in toata maretia si splendoarea ei. Fara multe cuvinte; numai vazand-o in “carne si oase” sau cel mai bine zis, in “muntii si vaile” sale unice si atat de fascinante, iti dai seama ca esti practic coplesit de atata minunatie si frumusete naturala, impletita cu drumurile perfecte, pot sa scriu fara nicio lauda. Omul si-a pus aici atat de bine amprenta sa creatoare si muncitoare, tocmai pt. a lasa atator calatori, placerea si interesul de a trece si de a vedea cat de frumoasa este adevarata Elvetie! Mergeti si convingeti-va. Am facut un scurt popas pt. a imortaliza in multe poze aceste peisaje unice.

Am ajuns si la Davos, pe care l-am trecut in memoria locurilor elvetiene ca unul dintre cele mai scumpe locuri. Hoteluri numai de 4 si 5* sunt aici in Davos; cazinouri multe si mai multe restaurante luxoase dar si magazine care iti ridica parul pe tine la vederea preturilor afisate pe produse. In rest, un oras de munte interesant, cosmopolit, rafinat. Aceeasi liniste, ordine si curatenie in orice loc. Partii de schii, acum verzi, dar cu cablurile pline de telecabine si telescaune care se vedeau functionand.

Ultima oprire pe acea zi a fost la Vaduz, capitala Liechtenstein-ului, situata pe cursul superior al Rinului. Mi-a atras atentia inca din autocar, un castel cocotat pe o creasta mult inverzita, Castelul Vaduz. Apoi vizitand pe repede inainte orasul, primaria este o cladire mai importanta, cu niste statui reprezentand 3 cai in diferite pozitii, deh, arta moderna. In rest, cateva hoteluri, magazine si terase. Si multa liniste, chiar daca erau ceva oameni pe strazi, ce-i drept, mai multi erau la terasele restaurantelor.

Tot in jur de orele 23 am trecut din nou granita, in Austria de data aceasta si ne-am cazat la un hotel excelent din Bludenz, aproape de frontiera cu Elvetia.

Ziua urmatoare am avut de vizitat zona Tirol, superba, cu peisaje autentic austriece. Am poposit mai mult in Innsbruck, care mi-a placut enorm si apoi iar in zona lacurilor alpine, in statiunile Kitzbuhel si Zell am See, superbe bijuterii ce atarna cu mare greutate, la gatul elegant al superbei si elegantei Austrii, ca statiuni binecunoscute pt. sporturile de iarna.

Am reusit de aceasta data sa ajungem la cazare mai pe lumina, in jurul orelor 21, undeva in inima Austriei salbatice, localitatea Langau, langa St. Michel, la o pensiune in mijlocul naturii. Aceasta cazare a fost modificata “ din mers” de catre agentie si unii turisti au fost cam nemultumiti. Dar noi, vazand peisajul inconjurator, n-am mai tinut cont de aceasta mica nemultumire. Am avut-o doar cand a trebuit sa urcam bagajele 2 etaje pe scari si cand am vazut baia minuscula. Dar pt. o noapte… merge.

Dimineata, dupa micul dejun, pe pajistea inverzita din imediata apropiere a pensiunii, am asistat la un show, de fapt o sedinta foto a catorva caprite si un micut tap, care pur si simplu stateau cocotate pe o piatra, pozand pt. noi turistii. Iar cand le-am chemat, doua au venit la mine, le-am mangaiat si chiar mi-au lins obiectivul aparatului foto. Am imortalizat pe loc tapul cu tacalia lui cea alba. :) O voi selecta pt. albumul foto AFA.

La drum cu noi in ultima zi turistica in Austria; vizitarea oraselor Klagenfurt si Graz, frumoase si stralucitoare perle austriece, in special Graz, fosta capitala imperiala a Austriei.

In final, noaptea am ajuns in Budapesta, dupa un drum luuung cu autocarul. Am facut traditionala croaziera by night pe Dunare dupa care ne-am cazat, bineinteles tot la miezul noptii, undeva mai la periferia Budapestei.

Urmatoarea zi aveam sa plecam spre tara si fiecare spre casele noastre. Dar ne-am intors in gand si in inima, cu atatea locuri deosebite si minunate pe care le-am vizitat, cu atatea emotii traite din plin si cu cate poze facute!

Concluzie: acest circuit Elvetia-Austria merita cu prisosinta toata oboseala si toti banii. Dar un sfat: ca orice circuit de acest fel, eu una, nu-l recomand pt. familiile cu copii mai mici de 12-14 ani, pt. ca este extrem de bogat in obiective turistice, care se viziteaza intr-un ritm foarte alert si pot fi copii si chiar persoane adulte care nu pot tine pasul cu grupul.

De asemenea, perioada de odihna pe fiecare zi este de aprox. 7 ore/noapte. Si asa cum a socotit fiica mea, noi am stat aprox. 17 ore pe zi in drumetii si autocar si la odihna restul de 7 ore, deci am fost pe picioarele noastre si pe rotile autocarului aprox. 170 ore in cele 10 zile ale circuitului.

De asemenea, in astfel de circuite, mesele de pranz si chiar cele de seara se iau fie pe “furate”, adica din mers, fie in timpul cand esti in autocar, fie deloc. Doar cand se mai fac scurte popasuri, sa zic, ca se poate manca la repezeala un sandwich ceva sau bea la minut o cafea sau un suc. Sau se poate renunta la anumite vizite si poposi la un restaurant pt. a servi in tihna masa.

Noi am reusit sa luam masa de pranz ceva mai normal de 3 ori, la lanturile de restaurante Landzeit si Rosenberg, dar tot la repezeala, unde se mananca foarte bine, dar nu prea ieftin, dupa parerea mea. Acum depinde si de buzunarul fiecaruia…

Marea concluzie: cu toate aceste aspecte mai neplacute, cu toata oboseala acumulata destul de repede si cu toata fugareala de colo colo, parerea mea este ca merita pe deplin un astfel de circuit. Se pot vedea multe locuri atat de frumoase, de speciale, cu totul deosebite si obiective turistice importante, fiecare cu frumusetea lor, din orasele si statiunile vazute. Deci merita pe deplin sa vizitati atat Elvetia cat si Austria.

Si in mod cu totul si cu totul deosebit, sa urcati cu tot entuziasmul, cu tot avantul si curajul pe masivul Mont Blanc, fie pe cablu cu telecabina, fie cum doriti voi, numai sa ajungeti acolo sus, deasupra lumii. Cu siguranta, veti ramane cu o amintire cu totul speciala, greu de descris in cuvinte, doar in simtiri! Eu am strigat din toata inima, cu toata bucuria si entuziasmul meu, atunci cand vantul din Mont Blanc mi-a smuls de pe cap, probabil ca “jertfa”, cea mai iubita sapca a mea, pe care am purtat-o cu mine in toate vacantele, incepand din vara lui 2005, cand mi-am cumparat-o de la Meteora; deci mi-am luat-o tot dintr-un loc atat de special si atat de aproape de cer. Sa fie o coincidenta ca muntele mi-a ”furat” sapca mea cea draga, luata de la Meteora?!... Iar acum, acest hotoman impresionant, m-a cucerit pt. totdeauna si acest taram fermecat si fascinant, vesnic alb, la granita dintre terestru si infinit, mi-a intrat pt. totdeauna atat in constiinta cat si in suflet, maretul si neintrecutul Mont Blanc!

Si v-am povestit rezumatul acestui minunat circuit, doar pt. ca si noi, precum multi altii, AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

PS. Sper ca timpul sa-mi ingaduie sa pot scrie mai pe larg despre anumite locuri care m-au incantat cel mai mult… sunt, ce-i drept, cam toate. :)

---

VIZUALIZĂRI: 8514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI