Orasul St. Gallen - Impletire perfecta intre vechi si nou

TIPĂREȘTE

Nota WM: detalii despre circuitul Austria-Germania-Elvetia-Italia puteti citi aici.

- -

Dupa ce ne-am plimbat pe taramul fermecat si in lumea minunata a basmelor la cele doua castele bavareze, Linderhof si Neuschwanstein, am luat calea spre granita Germaniei. Trebuia sa ajungem undeva in Elvetia, aproape de Zurich, pentru cazarea de o noapte.

Dar pana acolo, in drumul nostru extrem de spectaculos si de interesant, am facut un scurt popas la Lacul Konstantz, situat, deocamdata, in sud-vestul Germaniei, pe teritoriul careia inca eram. Acolo este locul in care maretul Rin se revarsa in lac si apoi il paraseste avand debitul crescut considerabil.

Lacul Konstantz este o mare intindere de ape extrem de placuta la vedere, cel putin cat am reusit noi sa vedem. Am avut un traseu cam “fatait”, Germania-Austria-Elvetia, ca sa surprindem cat mai mult din splendoarea lui. Lacul Konstantz este socotit “lacul celor 3 tari”, intrucat apele sale atat de generoase uda malurile acestor tari. Excelenta pozitionare a lacului, intre cele 3 tari, fiind tare rasfatat, nu credeti?!... Si uite cum 3 tari ale vestului european (cum as zice eu, 3 vanatori au impuscat un iepure si se bucura toti 3 de el in pace si armonie… :)) au o alta frumusete naturala (de parca ar fi dus lipsa), lacul Konstantz. Acesta este atat de bine “asezonat” pe malurile sale cu cladiri care mai de care mai incantatoare, cu hoteluri moderne dar si mai clasice, cu cafenele si terase atat de bine aranjate, de-ti vine sa te pierzi acolo pret de…hai sa zic, doar o viata…. nu importa pe care mal sau in care tara. In acel moment, pentru mine cel mai important lucru a fost doar ca si eu, vizitatoare-calatoare, am fost acolo; cand pe-o parte cand pe alta a malurilor sale. Am vazut si ceva barci si vaporase de agrement care, cu siguranta erau “full” de turisti ceva mai norocosi decat noi; ei aveau avantajul de a fi in mijlocul lacului, la o promenada acvatica, noi, doar pe mal…Ce sa-i faci?! Iar zic, nu le putem avea pe toate. Sa ne multumim intotdeauna cu ce avem fiecare. Si uite asa, m-am multumit si eu privind la mica insulita de pe intinderea lacului, ne-am plimbat pe podul ce leaga doua parti ale sale, am reusit sa fac ceva poze si apoi la drum spre Elvetia, caci aveam de vizitat un loc despre care, poate spre rusinea mea, de abia atunci am aflat: orasul St. Gallen.

Nu mai repet drumul mai mult decat spectaculos prin Elvetia, l-am descris la impresiile mele cu circuitul pe larg. Voi trece direct la plimbarea noastra prin acest oras care mi-a dezvaluit o lume noua, frumoasa si extrem de interesanta, turistic vorbind.

Chiar daca nu am poposit prea mult aici, am reusit sa-mi fac o imagine de ansamblu asupra orasului St. Gallen.

Orasul St. Gallen este capitala cantonului cu acelasi nume. Este situat in nord-estul Elvetiei. Il puteti gasi scris si Saint Gall sau Saint Gallen, dar cea mai uzuala forma este St. Gallen.

Orasul mi s-a aratat ca o asezare extrem de placuta, foarte curata si linistita. Isi are radacinile undeva pe la inceputul sec. 7, anul 612, cand un calugar irlandez pe numele sau Gallus a inaltat aici o sihastrie. Aceasta s-a dezvoltat ulterior intr-una dintre cele mai mari manastiri benedictine din Europa, denumindu-se St. Gall. Pret de mai multe secole, staretul acestui locas sfant a fost conducatorul atat al manastirii dar si al orasului, care si-a tras seva din aceasta manastire si s-a dezvoltat si el foarte mult. Orasul si-a castigat independenta fata de manastire in anii 1415. Pe la mijlocul sec. 15, atat abatia cat si orasul au devenit “locuri asociate” ale Confederatiei Elvetiene. In anul 1803, Cantonul St. Gallen a aderat la Confederatie ca membru cu drepturi egale. Iar orasul a devenit treptat orasul pe care il si noi atunci, la ceas de o dupa-amiaza frumoasa si linistita de august fierbinte aveam sa-l cunoastem…

Orasul se afla intr-o vale incercuita de doua lanturi deluroase. Pentru ca el s-a construit in mai multe etape pe aceste dealuri, a fost poreclit “orasul celor 1000 de pasi”.

Isi merita pe deplin aceasta denumire si nu consider deloc o porecla ci un adevar. Orasul este o bijuterie arhitecturala, cu cladiri niciuna la fel dar toate au in comun eleganta, rafinament, frumusete si in multe locuri, chiar desavarsire. Mie mi-a placut fiecare cladire si am incercat sa surprind cat mai multe in aparatul meu foto. …

St. Gallen este cel mai important centru economic din estul Elvetiei, avand la baza industria textila, in special pt. broderii, care si-au castigat din timpuri vechi un important renume mondial.

De asemenea, orasul este si un nod feroviar deosebit de important din partea de est a Elvetiei. Am inteles ca are legaturi cu aeroporturile din orasele cele mai mari, cu Zurich, Berna si Geneva dar si cu Valea Rinului si cu Lacul Konstantz. Are un aeroport mic, Altenrhein, situat la granita cu Austria.

In St. Gallen s-a dezvoltat inca de pe vremea abatiei un centru important de cultura si educatie, intrucat manastirea avea deja o vasta biblioteca. Aceasta este si astazi o comoara culturala de mare valoare, adapostind printre alte scrieri din epoca medievala si unele manuscrise extrem de vechi, chiar din sec. 9. Biblioteca din orasul St. Gallen, impreuna cu manastirea, sunt inscrise din anul 1983 pe lista UNESCO, a patrimoniului cultural mondial.

Din relatarile ghidului nostru am inteles ca St. Gallen are un important centru universitar, universitatea de aici fiind infiintata spre sfarsitul sec. 19, ca o “academie de comert”, specializata in afaceri, stiinte economice si sociale si drept. Universitatea din St. Gallen este considerata una dintre universitatile de frunte din Europa in ceea ce priveste specializarea in economie.

In St. Gallen a fost infiintata si prima banca din Elvetia, Wegelin Bank, spre mijlocul sec. 18 dar si prima baie publica deschisa la inceputul sec. 19.

Luand la pas strazile linistite si extrem de curate, cu acele case frumos modelate atat arhitectural cat si ca decoratiuni exterioare, St. Gallen mi-a aparut ca un oras al contrastelor. Este o extrem de reusita combinatie dintre vechi si nou, de rustic si modern dar in unele locuri si de o eleganta debordanta si in acelasi timp discreta. Stilurile cladirilor imbina in cel mai placut mod stilul baroc dar si cel medieval. Este un oras rafinat, cosmopolit dar si linistit. Pe mine m-a inspirat la o relaxare atat de binefacatoare, ca m-as fi oprit sa ma odihnesc pe pajistea aceea perfecta de un verde deja bine stiut de mine (eu ii zic “verde de vest”) din fata Manastirii benedictine. Dar nu aveam timp de nicio odihna. Aceasta manastire monopolizeaza de fapt intreaga piata, incepand din Gallusstrasse si incercuind-o aproape in intregime. Acolo este piata mare a orasului vechi, istoric.

Aceasta este inconjurata numai de frumuseti arhitectonice cu totul deosebite, pe langa corpurile de cladiri ale abatiei. Cred ca am facut poze la toate casele de acolo si le voi atasa impresiilor mele ca sa va bucurati si voi de aceste locuri superbe dintr-un oras elvetian, cred eu, mai putin stiut. Sper doar sa va placa si voua…

Am avut timp suficient sa patrundem si in interiorul manastirii si nu mica mi-a fost din nou placerea sa vad o alta minune dumnezeiasca, opera a Omului, cladita intr-un loc sfant.

Manastirea sau Marea Catedrala a Sfintilor Gallus si Otmar poate fi zarita de departe din oras, datorita celor 2 turnuri foarte inalte de la intrare. Cladirea este mai mult lunga decat inalta, cu multe ferestre in stilul caracteristic baroc si cu statui deosebite la fiecare poarta de intrare. Odata patrunsa in interior, am ramas cu ochii pironiti sus, pe bolta bisericii; aici sunt picturi de o frumusete aproape ireala, multa stucatura, peretii si stalpii bisericii sunt imbracati in marmura alba, cu alte statui si multe alte fresce pictate pe peretii sfinti. Cuvintele mele nu pot reda intocmai ceea ce fiecare vede cu proprii sai ochi. Dar poate ca pozele pe care le voi atasa, vor spune povestea asa cum este ea aevea.

Dupa aceasta vizita spirituala, am pornit la adevarata plimbare prin oras, ba pe Marktgasse, ba pe Turngasee sau pe Bruhlgasee…si pe multe alte strazi. Peste tot am vazut case ale localnicilor, fiecare cu frumusetea ei distincta; balcoane cu totul deosebite, unul cu o lucratura sculptata in intregime in lemn, ce n-a putut trece neobservata de obiectivul foto, alta cu balconul pictat si cu mici sculpturi, chiar si o lebada, stand pe un suport din lemn la fel de superb lucrat. Alte case au picturi exterioare, adevarate opere de arta…Of…stiu ca tot repet aceleasi si aceleasi cuvinte, dar nu gasesc altele…poate ca nici nu sunt. Totul se poate rezuma doar la multa frumusete, arta la inalt foarte nivel, maiestrie, eleganta, ordine, curatenie absoluta…deci cam se apropie de un fel de perfectiune care, s-ar zice ca plictiseste. Pe mine aici, in St. Gallen nu m-a plictisit nimic… Dincolo de istorie, orasul respira liber aerul tineretii, cu cladiri moderne, hoteluri si birouri, reprezentante de banci, cu niste fantani ornate cu sculpturi, unde am gasit o apa foarte rece si buna rau din care ne-am infruptat cu totii. Am vazut si un parc tare frumos si ingrijit. Oriunde am intors privirea, ochii mei au intalnit doar adevarate tablouri vii, bune de pus in rame miscatoare si prezentate la expozitia vietii turistice dar si artistice.

Cu toate ca era duminica dupa-amiaza, am zarit putina lume pe strazile batatorite de noi. Dar am vazut peste tot multe restaurante, terase, patiserii si febletea mea…ciocolaterii, mmm, o bunatate dulce si cu mult “vino-ncoa”.

De asemenea, am dat de multe magazine de lux, unde doar la lumina vitrinelor am reusit sa vad eleganta si bunul gust, obrazul foarte subtire al orasului, dar cu buzunarul foarte gros, doldora de franci elvetieni (si nu numai, merge si euro) cu branduri arhicunoscute si cu marfa pe masura. Din nefericire, fiind duminica dupa-amiaza tarziu, n-am gasit un magazin deschis, macar sa imi fi cumparat un suvenir, ceva. Am doar pozele si amintirea de nesters a unui loc, primul in care am inceput sa cunosc Elvetia la pas. E mare lucru si asta, nu?!

Prin oras se intalneste peste tot arta urbana moderna care se imbina armonios cu casele medievale, asa cum erau ele odinioara dar foarte bine conservate si intretinute iar impreuna fac un tot unitar de-a dreptul fermecator. Mergeti si va convingeti sau sa ma contraziceti, daca nu am dreptate. Abia astept sa citesc si alte opinii.

La ferestre sau la balcoanele acelea de care pomeneam mai inainte, ele insasi adevarate opere de arta, vezi acele jardiniere care fac atata placere nu numai iubitorului de flori multicolore, dar si celor care pretuiesc frumusetea naturala intr-un cadru atat de natural, de normal. Poate noua ni se pare ceva de vis un asemenea oras, asa cum am vazut toata aceasta parte de vest a Europei. Dar nu este un vis. In aceste locuri traiesc oameni ca si noi…sau nu chiar ca noi…Si iar nu pot sa nu-mi amintesc de senzatia aceea de strangere a inimii pe care am avut-o si acolo, ca noi, romanii, cu o tara atat de frumoasa si binecuvantata de atata pitoresc, cu atata potential natural daruit de Dumnezeu, noi chiar nu putem sa facem ceva asemanator? sau nu vrem?! …nu stiu, dar si noi avem frumusetile noastre dar nu stim ce sa facem cu ele…Altii cum de stiu? Cu siguranta ei VOR!!! Mai mult, no comment…

In timp ce ne-am plimbat pe unele stradute inguste, am gasit si cateva florarii tare pastelate iar la un moment dat, dintr-o casa au razbatut usor sunetele unor acorduri de muzica simfonica. Superb!

Pe acei putini oameni intalniti in oras i-am vazut linistiti, pasnici, vorbind intre ei foarte usor, nimeni nu vorbea tare, nimic nu parea sa-i deranjeze, totul decurgea firesc. Orasul in ansamblul sau mi-a starnit pe langa linistea interioara si relaxarea mult dorita, si o energie binefacatoare, care m-a remontat din marea oboseala dupa acea zi extenuanta de atatea excursii. Orasul are un spirit relaxat, el insusi vibreaza de o energie pozitiva, pe care, cred eu, o impartaseste tuturor din jur si te face si pe tine partas la acea energie. Este o senzatie strasnica, fara nicio exagerare!

Plina de aceasta energie pozitiva, (si cred ca si alti turisti au simtit ca mine, discutand apoi cu ei in autocar), m-am imbarcat si am plecat cu totii fuguta in alt loc. Se insera rapid si mai aveam de bifat un obiectiv turistic pe acea zi.

Eu va recomand sa popositi pret si de cateva ore in acest oras elvetian, St. Gallen, daca aveti drum prin zona sau chiar sa vi-l faceti voit. Veti avea cu prisosinta ce face. Deci niciun moment de plictiseala in St. Gallen!

Si v-am povestit cate ceva despre orasul St. Gallen, doar pentru ca, precum, poate multi altii, si eu AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 6721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI