Berna, cea care m-a umplut de liniste si multa frumusete

TIPĂREȘTE

Vezi impresii Circuit Austria-Germania-Elvetia-Italia

Dupa plimbarea matinala in capitala financiara a lumii, Zurich, despre care am scris aici: vezi impresii, iata-ne in Berna, capitala Elvetiei si a cantonului cu acelasi nume. Ei, aici alti bani, alta distractie, cum se spune! Aici am facut cunostinta poate cu cel mai frumos si cel mai incantator oras al Elvetiei, o adevarata destinatie de vacanta si diferita din multe puncte de vedere fata de celelalte orase vazute de mine.

Datorita pozitiei sale geografice, situat intr-o regiune deluroasa, imprejmuit de numeroase paduri, cocotat pe o peninsula udata de raul Aare si cu frumusetea maiestoasa a Alpilor ce privesc de sus si nu prea departe, am cunoscut un oras ce iese din tiparul obisnuit, conferandu-i farmecul unui oras de poveste.

Berna ofera pur si simplu o cu totul alta lume, departe de civilizatia dezlantuita cotidiana, departe de aglomerarile urbane sufocante, cu care poate ne-am obisnuit noi pentru o capitala europeana. Aici totul decurge lin, calm, incet, nestresant si netulburat de nimeni si de nimic. La Berna, mi s-a parut ca si timpul are o alta dimensiune: acea dimensiune a unui trecut care parca sta in loc de secole, dar care totusi isi “mesteca” si “cerne” alene veacurile in modul cel mai pasnic si firesc posibil, pastrand pata de culoare a trecutului, ingemanandu-se natural si teribil de frumos pe paleta vie a prezentului. Astfel formeaza un tot unitar perfect, un oras ce merita cu prisosinta cunoscut.

Am vazut Berna in turul obisnuit cu autocarul si apoi mai mult pietonal, in special in orasul vechi si pot scrie ca aici am simtit mai mult decat in oricare dintre orasele elvetiene vizitate de mine in acest circuit, farmecul si frumusetea aparte a unei capitale europene extrem de importante in lume si care, surprinzator, nu numara mai mult de aprox. 130.000 de locuitori.

Am luat la picior strazile Bernei si astfel am vazut un oras cu doua fete intrepatrunse perfect, care se completeaza reciproc. Orasul nou este inzestrat cu cladiri elegante, cu hoteluri de prima mana, cu cazinouri si mall-uri, restaurante, strazi largi pe care circula masini, tramvaie, autobuze, pietoni, mult mai multi biciclisti decat in Zurich, deci un intreg “arsenal” care nu se incurca sau se incomodeaza intre ei, ci doar se accepta si mai ales se respecta intr-o deplina armonie si intelegere mutuala.

Pentru a ajunge in piata parlamentului, am luat calea pe artera pietonala a Bernei vechi, ce mi-a lasat o amintire cu totul deosebita si incantatoare. Aici este, dupa parerea mea universul si esenta intregului oras. Plimbarea pe aceasta strada larga, aerisita si frumoasa a incununat adevaratul deliciu al cunoasterii capitalei elvetiene.

Aceasta parte a Orasului Vechi, impreuna cu stradutele adiacente, este o zona in care linistea guverneaza, strazile sunt pietruite, cladirile in stil vechi parca de cand lumea dar pe nimeni nu deranjeaza asta. Toate cladirile sunt din piatra grea, mai toate de o culoare cenusie, care poate pe unii i-ar deprima la prima vedere…Dar nu este deloc asa, intrucat localnicii stiu sa-si puna in evidenta chiar si o floare. Si nu este doar una; sunt mii si mii, puse excelent si atat de placut la fiecare fereastra a acestor cladiri, incat nici nu mai sesizezi culoarea trista a peretilor reci de piatra, ci vezi doar veselia si viata buna ce razbat pana si din aranjamentul si coloritul florilor.

Pare ca nimic nu s-a schimbat in Berna ultimelor secole, dar cu toate acestea, peste tot am vazut magazine moderne, care-si poarta mandre semnele civilizatiei sec. 21, am vazut multe terase si cafenele insirate pe mijlocul strazii pietonale din centrul vechi al orasului.

Contrastand puternic cu Zurich si dupa ce vazusem acolo opulenta si bogatia in mediul lor natural, la Berna mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca acest orasel cu atmosfera aceea linistita de oras de provincie, aproape patriarhal, este capitala unei tari precum este Elvetia. Dar sincera sa fiu, mi-a fost si mai greu dar totodata si incantator si extrem de interesant sa vad ca in acest oras este locul unde se gaseste Parlamentul si in concluzie, centrul puterii federale.

Fara doar si poate Orasul Vechi este cea mai interesanta si fermecatoare parte a capitalei elvetiene. O plimbare fie ea si pe fuga reprezinta cu adevarat o experienta magica pentru oricine doreste sa descopere tainele si trecutul Bernei. Aceasta zona si-a pastrat intact aspectul medieval, dar in plus si-a imbogatit frumusetea si farmecul prin numeroase magazine, de la cele mai banale, in care se gasesc fie reviste, vederi, suveniruri de toate felurile si pentru toate buzunarele (daca ai noroc dar si timp sa le gasesti) pana la cele mai luxoase buticuri, cu produse originale, de branduri internationale. Aici am simtit cel mai bine cum se poate imbina excelent linistea cu stilul modern de viata dar si relaxarea cu bunastarea.

Am strabatut toata strada pietonala, unde m-au incantat la maxim cladirile cu arhitectura clasica, europeana, conservatoare, exemplar intretinute si dispuse cuminti pe ambele parti ale arterei largi, aerisite. La fiecare fereastra, localnicii si-au decorat in exterior casele cu flori multe si colorate, ca o paleta neingrijita a unui mare pictor. Acest lucru chiar iese mult in evidenta in toata Berna, nu doar in Orasul Vechi, dand intregii urbe acel aer relaxat, incantator si atat de frumos si special.

Restaurantele, precum Le Mazot sau Le Grote sau braserii precum Chez Edy sau pizzerii cu un aspect exterior placut si imbietor isi au terasele asezate pe mijlocul strazii, creand un cadru ambiant si mai placut si interesant, dand un suflu tineresc si viu intregii zone. Printre toate acestea, se strecoara cu binete si voiosie si florarii ce incununeaza si coloreaza totul intr-un tablou perfect, ce nu mai are nevoie de nimic, poate doar de un zambet al trecatorilor…

In plus, aici am vazut niste fantani, cu modele care mai de care mai deosebite si interesante. Un lucru unic pe care il are Berna; aveam sa vad o multitudine de fantani…Va scriu ca mi-a placut enorm plimbarea pe artera pietonala a Bernei vechi.

In capatul acestei largi si superbe strazi pietonale, am traversat o artera animata, un adevarat bulevard, unde circulau tramvaie si deodata am simtit cu adevarat pulsul frenetic al orasului, de altfel mai galagios si am ajuns intr-o mare piata. In fata ochilor mi-a aparut o cladire impresionanta, ale caror cupole verzi le vazusem ceva mai inainte de pe strada pietonala. Piata este incercuita de diverse cladiri cu arhitecturi distincte, ale unor importante sedii de banci elvetiene.

Cea mai mareata dintre toate este cladirea Bundeshaus sau Palatul parlamentului Federal al Elvetiei. Aici isi desfasoara activitatea atat parlamentul federal cat si consiliul federal. Cladirea mi s-a parut majestoasa, dupa parerea mea, cam greoaie si cu o umbra de sobrietate. Avand o arhitectura deosebita, aceasta cladire a fost construita in anii 1902, dupa planurile arhitectului Hans Auer. Edificiul poate fi vizitat de catre turisti, dar cum noi am fost mereu pe fuga, am admirat cladirea doar pe din afara si am facut poze. In schimb am aflat ca pt. vizitare trebuie rezervare facuta dinainte.

In mijlocul acestei intinse piete, chiar in fata parlamentului se afla o ampla fantana, formata din mai multe tisnitori ce-si arunca jetul de apa din asfalt la mare inaltime. Mi-a placut aceasta fantana arteziana, interesanta, imprima locului o nota calda si vesela si chiar am vazut ca este un loc de distractie. Erau cativa oameni mai curajosi, ca si copii care se hazardau facand slalom printre tasnitori, riscand sa fie udati de cate ori se dadea drumul la jeturi dar in fond, ce le-ar pasa?! Distractia merita mai mult. Nu?! Ulterior am mai vazut acest gen de fantana si la Geneva, in fata Sediului ONU. Sunt foarte decorative si infrumuseteaza orice loc.

Ne-am intors pe aceeasi strada pietonala pentru a vedea un foarte decorativ si emblematic obiectiv turistic cu care Berna se mandreste nespus. Il vazusem la ducere doar pe o parte a sa, dar acum urma sa-l vedem mai bine pe toate partile iar de acolo sa ne continuam plimbarea pe o alta strada importanta a orasului.

Acest obiectiv turistic de nelipsit din tolba groasa a Bernei este Turnul cu ceas care alaturi de legendarul urs al Bernei, reprezinta simbolul orasului. Turnul cu ceas are o arhitectura cu totul aparte si niste dimensiuni impresionante. Am observat ca la poalele lui era multa lume si am inteles ca acolo este locul de “rendez-vous” al multor localnici dar si turisti. Are in spate o istorie bogata si deloc linistita. Prima sa constructie a fost din lemn si a fost realizata undeva prin a doua decada a sec. 13. Este situat la poarta de apus a orasului. De-a lungul timpului a suferit mai multe modificari, fiind la un moment dat si pe post de inchisoare. A ars intr-un incendiu si dupa acest lucru a fost refacut din piatra si decorat cu un ceas mare. La un moment dat, un anume Brunner a proiectat si realizat un mecanism complicat ce a facut ca acest ceas sa functioneze fara oprire pana in zilele noastre, chiar daca au mai fost schimbate anumite piese intre timp. Important este, dupa parerea mea, ca elvetienii au excelat inca din timpuri vechi in mestesugitul ceasurilor.

Dupa ce am trecut pe sub poarta lui boltita, pentru a o lua pe o alta strada de exceptie din Berna, inspre partea de rasarit a orasului, ceasul are pe aceasta latura si un mecanism complicat, care mi-a amintit de Turnul cu ceas din Praga. Aici, pe langa ceasul vechi, acest mecanism are un alt ceas care arata cele 12 ore, pozitia soarelui in zodiac, ziua din saptamana, luna dar si fazele lunii si ale soarelui. Este o bijuterie tehnica ce fascineaza si astazi trecatorul, fie localnic dar mai ales pe turisti.

Avand norocul sa fim acolo aproape de miezul zilei, am asistat si noi la show-ul pe care acest mecanism complicat l-a dat la ora exacta. Astfel, ne-am oprit si noi cascand gura si lungindu-ne gaturile spre turn si cu aparatele foto la ochi. Si inainte cu cateva minute de a bate de 12, ne-am distrat cu ceasul acesta care si-a pus in miscare figurinele mecanice: un cocos, cativa ursuleti, Chronos cu clepsidra si un bufon care danseaza in dangatul prelung al clopotului. Un altfel de spectacol ni l-a daruit Berna. Daca aveam timp mai mult, puteam urca in turn pana in varf, de unde privelistea cred ca este ametitoare: Berna, cu vechiul si noul, imbratisata aproape in intregime de apele limpezi ale Aarei, in departare cu Alpii inverziti stralucind mareti in infinitul albastru. Ce poate fi mai frumos?!...

De la Turnul cu Ceas ne-am continuat periplul nostru perpedes la descoperirea altor comori ale Orasului Vechi. Am pornit din piata centrala, Marktgasse, locul unde se pot face infinite cumparaturi, dupa pofta inimii dar mai ales dupa buzunarul fiecaruia. Am luat la cercetat eleganta si unica Kramgasse, situata in inima orasului, strada perpendiculara pe marea strada pietonala.

In timpul cat ne-am plimbat de-a lungul intregii strazi, am vazut ca aici circula alene, fara nicio graba, autobuzul nr. 12, dar si alte autoturisme, care, spre marea noastra surpriza, ne-au lasat pe noi, turistii sa ne plimbam linistiti, fara stresul si agitatia cu care noi suntem obisnuiti dar si terorizati in tara noastra. Nu, pe aceasta strada pe care circulau totusi masini, (cu toate ca noi am crezut ca si aceasta strada este tot pietonala!), am reusit sa mergem fara teama, fara a fi claxonati sau chiar iinjurati de vreun sofer nevropat. Soferii elvetieni s-au dovedit a fi adevarati domni, noi multii turisti de toate felurile (am vazut ca era plin de asiatici peste tot prin Berna si de fapt peste tot pe unde am fost in acest circuit numai de fete galbene am dat!), fiind mai degraba cei care incurcam circulatia pe acea strada. Dar sunt convinsa ca elvetienii sunt obisnuiti cu atatia turisti. Pe strada aceasta pavata integral cu piatra dar usor de calcat in picioare, flancata pe ambele parti de cladiri tot din piatra, in stil arhitectonic baroc, nu mai inalte de 3 etaje si toate cu arcade ample la parter, gasesti tot felul de magazine elegante, cu preturi pe masura. Cladirile sunt foarte asemanatoare intre ele, dar impecabile, fara pata, cum se zice, cateva cu jaluzele verzi la ferestre si infrumusetate cu acele mult flori rosii sau roz, asezate in jardiniere. Si aceasta strada eu o consider esenta pura a orasului vechi. Aici am vazut Casa Memoriala Einstein, unde genialul fizician a locuit si lucrat o perioada din viata sa.

De asemenea, tot pe Kramgasse se gaseste si frumoasa cladire a Conservatorului de Muzica, o alta cladire inalta, cu arcade la parter, cu ferestre largi, cu flori si cu un grup statuar ce reprezinta dupa parerea mea, muza cu harpa, lipite pe fatada.

Dar aceasta strada isi dezvaluie si alte comori turistilor. Aici se insira mai mult decat spectaculos pot spune, cele mai multe fantani pe care le-am vazut vreodata, adunate toate intr-un spatiu atat de redus. Acestea sunt specifice Bernei. Toate sunt, dupa parerea mea, mici si foarte interesante opere de arta si acum, dupa ce le-am vazut si “live”, le-am si pozat, nu pot sa spun care mi-a placut mai mult.

Prima care rasare pe mijlocul strazii, cel mai aproape de Turnul cu Ceas, este fantana ce are ca ornament un urs in armura, ca un soldat, cu spada si scut, care poarta stindardul fondatorului orasului, Berchtold von Zahringen. Fantana ce dateaza de prin anii 1535, este decorata jos, de unde curge apa prin 4 locuri, cu multe flori, cred ca muscate, ce “invioreaza” alura statuii. Mi-a placut enorm. De fapt, toate fantanile pe care aveam sa le vad si sa le si pozez, au aceeasi caracteristica: pe langa apa extrem de buna si de rece, pe langa inghesuiala de a le capta in poze cat mai artistic cu putinta (foarte greu, dat fiind hoardele disperate de turisti), toate fantanile sunt decorate cu multe flori care, spre surprinderea noastra, culmea, nimeni nu le rupe…

La mica distanta de fantana aceasta, am intalnit-o pe a doua; aici statuia il infatiseaza pe Samson cu un leu aurit, la picioarele lui. Fantana lui Samson se gaseste in fata conservatorului.

Urmatoarea fantana este mult diferita de celelalte doua. Aceasta nu are niciun fel de statuie, fara ornamente colorate, este mai simpla si de data mai recenta, realizata prin 1779. Fantana aceasta este sub forma de obelisc in marmura alba-gri, cu o cupa in varf. Dupa parerea mea, inspira eleganta si rafinament.

Alt aspect ce mi-a iesit in evidenta sunt si alte statui, lipite pe fatada multor cladiri de pe aceasta strada cu totul speciala din Berna. Acestea sunt adunate spre capatul lui Kramgasse. Statuile montate pe niste piedestale impresionante, stau cocotate pe peretii cladirilor si reprezinta breslele traditionale ale mestesugarilor din Berna: maurul cu o sulita in mana ii reprezinta pe tesatori, maimuta roz, pe pietrari si pe zidari, iar tamplarul cu un topor, arata pasiunea locuitorilor pentru prelucrarea lemnului. Din mersul nostru grabit, am reusit totusi sa le fac poze si le voi atasa impresiilor.

Curand am ajuns pe o alta straduta, unde am dat de Rathaus sau primaria din Berna, una dintre cele mai importante cladiri ale orasului. Este situata pe Rathausgasse. Cladirea este veche, cam de la inceputul sec. 15 si a fost ulterior refacuta si adaugita. Dar cu toate acestea este un edificiu deosebit. Intrarea se poate face urcand niste scari deosebite care se deschid de pe ambele parti ale cladirii. Intrarea este acoperita cu 2 cupole arcuite, in parti cu statui si deasupra fiind un ceas mare de fatada.

Vis-à-vis de cladirea primariei este o alta fantana, care dateaza din 1542 si este impodobita cu o statuie ce reprezinta un purtator de steag invesmantat cu armura ce sade pe un piedestal dreptunghiular din marmura alb-gri.

Langa Rathaus am reusit sa vedem o frumoasa si foarte interesanta biserica, prin arhitectura ei mai speciala. Este Biserica Sf. Petru si Pavel, cladita in anii 1858, prima biserica catolica deschisa in oras de la Reforma.

Plimbarea noastra a continuat pe Gerechtigkeitsgasse. Pentru a-mi reaminti tot itinerariul, cred ca v-ati dat seama ca am urmat indeaproape pozele multe facute in Berna, caci sincer, n-aveam cum sa tin minte asemenea denumiri!!! :)) …

Si aceasta strada mi-a dezvaluit alte frumuseti ale Bernei, cu acelasi stil de cladiri cu care deja ma obisnuisem, cu alte statui cocotate sus pe fatadele caselor.

Drumul ne-a dus mai departe pe o alta strada din Berna, Postgasse. Aici la parterul caselor, ascunse parca printre acele arcade ample din piatra, am reusit sa vad multe librarii care aveau si anticariate, cu vitrine bogate in cultura veche dar si noua. Am vazut si cateva cafenele situate sub arcurile cladirilor, direct la strada, emanand aromele proaspete de cafea aburinda impletite cu tenta clasica dar si cu liniile modernismului sofisticat, fin, rafinat. Numai frumusete si culoare am vazut in Berna!

Dar capitala Elvetiei isi dezvaluie mandra dar si eleganta, impresionanta catedrala, al carui varf se poate vedea cam din orice loc al orasului. Aceasta este Catedrala St. Vincent sau Munster. Inconjurata de cladiri in stilul caracteristic baroc, ca mai toate constructiile, in Munsterplatz, Catedrala St. Vincenz iese clar in evidenta, fiind unul dintre cele mai frumoase locasuri de cult din Europa. Construita in stil gotic, are un turn impresionant, fiind socotit cel mai inalt din Elvetia. Constructia monumentului a fost inceputa odata cu faurirea orasului, pentru prima oara fiind mentionata undeva in anii 1224. Deci, ca si orasul, si munsterul are in spate o istorie foarte bogata si mareata dar si extrem de zbuciumata. In fata catedralei am vazut o statuie ce-l reprezinta pe Moise, sugerand porunca a doua. Pacat ca la vizita noastra in Berna, catedrala era inchisa iar turnul sau era in reconditionari masive, fiind in mare parte invelit in schele si prelate.

Aproape de gara centrala din Berna am vazut o constructie deosebit de frumoasa si moderna si am aflat ca acolo este Muzeul de Arte Frumoase. Pe langa alte comori de arta, fiind si gazda multor expozitii in domeniu, in acest muzeu se gaseste cea mai importanta colectie Paul Klee din lume, cu cele mai multe piese ale autorului. Dar pentru pasionati, aici se gasesc si opere ale lui Miro, Cezanne, Matisse si altii dar si lucrari ale artistilor contemporani, preferatii fiind cei elvetieni.

Alt muzeu deloc de neglijat pentru turistii care poposesc mai mult timp in Berna, este si Muzeul de Istorie din Berna. bSituat in Helvetiaplatz, in acest muzeu foarte mare, se gaseste o serie bogata de colectii de arta, de la expozitii de pictura, sculpturi originale aduse de la Munster, exponate foarte vechi cu tapiterii flamande medievale dar si o impresionanta macheta a orasului Berna a anilor 1800. De asemenea, aici mai sunt si colectii impresionante de monezi si de medalii, arme si armuri si steaguri foarte vechi.

Tot pe Helvetianplatz, aproape de Muzeul de Istorie se afla un muzeu pe care mi-ar fi placut enorm sa am timp sa-l vizitez pe indelete. Acesta este Muzeul Alpin Elvetian. Este un muzeu dedicat in intregime naturii si culturii Alpilor Elvetieni, prezentand toate aspectele vietii in munti, intr-un fel modernist, nou si inteligent. Si ce poate fi mai frumos si mai interesant decat un astfel de muzeu, situat intr-un oras de la poalele maretilor Alpi!...

Cea mai veche parte a orasului se afla in Nydegg. Ghidul ne-a povestit ca in aceasta zona fusese odinioara Castelul Nydegg, care a fost distrus pe la jumatatea sec. 13. Astazi au ramas doar cateva ruine. In apropiere este o biserica interesanta datorita unui amestec arhitectural de stiluri si elemente adaugate constructiei initiale, fiind frumoasa tocmai prin aceasta mixtura foarte reusita si inedita.

Tot cascand gura in stanga si in dreapta iata-ne ajunsi intr-un loc foarte vechi din Berna si cu rezonante binecunoscute. Pe malul estic al raului Aare se gaseste Barrengraben. Este o atractie turistica de o importanta aparte. Am aflat si de ce. Aici am vazut undeva jos, pe unul dintre malurile raului, un fel de habitat realizat special pentru ursi si am aflat ca acest loc se cheama Vagauna Ursilor, unde sunt crescuti cativa ursi – simbolul Bernei. Acest obicei se mentine inca din sec. 16, cu realizarea acestei mini-gradini zoo doar pentru “Mosi Martinii” elvetieni. Am reusit sa vad o ursoaica, ce era separata printr-un grilaj de cei 3 ursuleti ai ei; pe unul l-am vazut jucandu-se intr-un jgheab special amenajat, altul se zbenguia in apele raului dar separat, tot intr-un canal special facut iar altul se uita disperat dupa mama lui, ursoaica.

In afara acestui loc deosebit din Berna, am ramas impresionata de cartierul vechi ce se intinde pe cealalta parte a raului, cu case seculare, inghesuite si mai toate la fel, cu acoperisuri rosii. Iar raul Aare isi deseneaza singur si nestingherit de nimeni harta curgerii sale milenare, intr-o culoare de vis verde-albastru, udand serpuit cea mai mare parte din granitele orasului vechi al Bernei.

In imediata apropiere, dupa ce am trecut podul Nydegg peste Aare, am intalnit un complex, cu un restaurant dar si un mare si important centru de informare turistica. Tot in zona mai este si Rosengarten sau Gradina cu Trandafiri, care prezinta o flora bogata si foarte variata. Pacat ca nu am avut timp sa vedem si aceasta frumusete pentru ca ne astepta autocarul chiar acolo, la acel centru de informare turistica.

Am vizitat Berna cea noua si mai ales cea veche, cu centrul sau medieval pastrat ca o carte deschisa a istoriei ce priveste de veacuri peste timp pana in zilele noastre. Si am aflat ca aceasta parte a orasului este inscrisa pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Mondial. Aceasta include strazile vechi cu trotuarele lor acoperite de piatra, specificul arhitectural al cladirilor, cu arcadele lor ample si elegante dar si fantanile cele multe decorate cu felurite si superbe statui. Toate acestea dau orasului unicitatea si renumele binecunoscute.

In concluzie, Berna este dupa parerea mea, unul dintre cele mai frumoase si interesante orase europene. Este un amestec inedit de culori contemporane impletite cu tonuri medievale extrem de bine pastrate. O vizita aici, este categoric un “must see” pentru simtul vederii; dar pentru simtul trarilor interioare, Berna “must feel”…Va scriu sigur, va ramane undeva acolo, in interiorul fiecaruia pentru totdeauna, in special pentru iubitorii de frumos, de arta, de cultura si istorie.

Ne-am imbarcat cu totii in autocar, plecand mai departe, spre o alta tinta elvetiana unde aveam sa vedem pentru prima oara in acest circuit, culmile inzapezite ale Alpilor elvetieni. Dar asta este o alta poveste…

Sper ca impresiile mele sa va fi starnit curiozitatea la cat mai multi dintre voi sa vizitati Berna si eu va recomand cu toata placerea si caldura o plimbare prin capitala Elvetiei.

Si v-am povestit si eu cate ceva despre Berna doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFost Acolo!!!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 6035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI