[Melbo Apartaments] Lipsă totală de amabilitate și servicii ce lasă de dorit

TIPĂREȘTE

Au trecut aproape 10 luni de la această cazare iar cu toată asta supărarea și indignarea încă nu mi-au fost lecuite.

Posibil și pentru că ne întorceam în țară dintr-un spațiu foarte civilizat în mai toate domeniile, printre care, evident, și turismul. Veneam din Islanda și Norvegia pentru a da nas în nas cu bagabonțeala practicată pe litoral.

Întrucât autoturismul se afla în Otopeni iar la Marea Neagră nu am mai fost din vara dinaintea căsătoriei noastre, Adriana și-a exprimat dorința de a da o fugă pe litoralul românesc. Intenționam să luăm și două nepoțele cu noi, așa că a căutat și rezervat pentru 3 nopți un apartament cu două camere la Melbo Apartments în Mamaia.

De la primul contact ceva nu mirosea a bine. Plata prin vouchere de vacanță este acceptată, însă trebuia să le trimiți cu scrisoare recomandată, înaintea sosirii tale acolo. Ceva în genul plăților făcute la stabilimentele cu felinare roșii. În plus, am fost sfătuiți să anulăm rezervarea făcută prin Booking pentru a ne încasa voucherele, semn clar de eludare a serviciilor intermediarului care i-a adus clienți.

Trecem peste asta. Suma ce o aveam de achitat dă cu virgulă, adică nu se divide cu 50, valoarea unui voucher. Iar omul nu îți dă rest, ți-o spune răspicat din capul locului.

Așa suntem unii dintre noi făcuți - din păcate - să înghițim cu noduri de rușinea și neobrăzarea personajelor fără scrupule.

Ajunși din nord, fetele nu au cum să ne însoțească până la urmă, așa că mergem singuri.

Sunăm de pe Autostrada Soarelui să ne anunțăm sosirea și suntem lăsați pentru cazare pe mâna portarului. Apartamentul e situat într-un bloc de câteva etaje, construit destul de recent cu destinația clară de a fi închiriat pe perioada verii.

Intrăm și îl găsim destul de spațios, numai bun pentru o familie cu doi copii. Adică un mic colț cu o bucătărioară, o sufragerie cu o canapea și un dormitor.

Baia ne provoacă prima decepție. Pare curată la prima ochire, însă în afară de prosop și baterii la chiuvetă și duș, nu ai nimic din cele trebuincioase. Noroc că s-a inventat telefonul. Tastăm numărul celui care ne-a trimis adresa de expediat banii și pe care l-am anunțat de venirea noastră pentru a-i face cunoscute lipsurile din dotarea imobilului pe care îl păstorește.

Rămânem stupefiați de răspunsul său: ”să vi le fi adus de acasă” sună o voce nesimțită în receptor. De veneam de la Mediaș poate că le puneam, preventiv...

Nu ne lăsăm nici noi, de data asta luăm atitudinea cuvenită, și îi solicităm să le avem la dispoziție în cât mai scurt timp.

În jurul orei 22.30 auzim bătăi în ușă. Deschid și un fante de Constanța - ăsta e termenul ce mi-a venit atunci în minte - intră pe lângă mine, se duce în baie și ne trântește de-a dreptul duș gelul și hârtia igienică pe chiuvetă, apoi schimbă bateriile pentru telecomanda televizorului și individul iese...

Fără a scoate nici măcar un sunet! În aceste condiții vă dați seama că nici nu ne-a salutat. Și nu am cum uita că oriunde ajungeam la oameni acasă în cele două săptămâni anterioare petrecute în nord, primele două întrebări erau - fără excepție - referitoare la starea noastră fizică și florile din care să fie făcut ceaiul.

Și se mai spune de nordici că sunt persoane reci.

Nici acum nu îmi pot explica lipsea mea de reacție din atunci în fața unui așa comportament. Care m-a năucit, pur și simplu...

Felul în care se prezenta apartamentul nici nu a mai contat, dar vi-l prezint totuși.

Se specifica faptul că ai toate cele necesare pentru a prepara hrana de vei voi să îți etalezi talentele culinare și în concediu. Aveai cele necesare doar în ce privește aparatura. Sare, piper, ulei și altele au fost pe acolo ceva timp dacă e să ne luăm după ambalajele goale. Nu că ar fi costat cine știe avere, însă primisem asigurări că aceste ingrediente sunt la discreție.

Apartamentul este destul de gălăgios de ai neșansa să prinzi partea spre bulevardul pe care circulă vitezomanii români ca la noi acasă și destul de departe de plajă. Ai loc de parcare gratuit, însă noi am ajuns acolo în 19 iunie, în perioada ce urma cam greu vei mai găsi.

Prin diverse locuri erau expuse hârtiuțe cu regulile casei, lipite pe pereți și pe ușa de la intrare.

Balconul este lung, găsești acolo o măsuță, două fotolii de ratan și un uscător de haine.

Încă din prima seară am remarcat în baie fire de păr, probabil ale predecesorilor noștri din moment ce nu aveau lungimea și culoarea podoabei noastre capilare.

În sufrageria cromată în tonuri de mov închis, pe lângă canapeaua extensibilă amintită, se mai aflau două fotolii comode pentru citit sau privit la televizor. Un televizor era și în dormitor.

La geam puteau fi trase draperiile groase și rulourile, elemente de confort foarte indicate după 12 nopți în care nu văzusem întunericul.

Bucătăria cuprindea în lista de dotări un frigider încăpător cu congelator, cuptor de gătit electric și un altul cu microunde, plită, mașină de spălat.

În afara blocului, pe malul lacului, oaspeții aveau posibilitatea să facă baie în piscina privată și plajă pe șezlongurile din jurul acesteia.

Nota scăzută acordată apartamentului reflectă atât comportamentul gazdei cât și valoarea designerului de interior, cel care nu a reușit - în opinia mea - să transmită un aer cald, primitor încăperilor. Nu te simți în vacanță în acest apartament, totul e rece.

Și trebuie să-l părăsești înainte de ora 10, asta e una din regulile casei afișate pe pereți.

Drept să vă spun, am cam așteptat să-l părăsesc...

Nu atașez nici poze, asta e revolta mea. Acum, tardivă ce-i drept, dar merită băiatul ăla care nu merită a i se spune ”gazdă”. Și care merită evitat...

---

VIZUALIZĂRI: 465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI