ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.10.2019
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 19.06.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2019
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperind Armenia

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Plimbare reușită, inedită de la Yerevan la Goris

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

În review-ul vezi impresii povesteam cum am mers de la Bien Hotel din Yerevan la Goris cu autoturismul, fiind ghidați de Google Maps, pe drum oprind în mai multe locuri deosebite, poate cele mai frumoase din Armenia.

Era o zi însorită, luminoasă și călduroasă atât cât trebuie, fiind însoțiți aproape permanent de Muntele Ararat cu vârful albit de zăpadă, frumos drum, frumoase peisaje….

Am ieșit la Drumul European E117 pe care am mers circa 41 de kilometri până la Pokr Vedi, de unde am continuat pe Drumul H11 circa 4 kilometri, două șosele bune, mai late și nu prea răsucite, o continuă și ușoară coborâre, până la Khor Virap, prima noastră destinație din acea zi, în traducere Temniță Adâncă, cea mai sacră mănăstire armenească, situată în câmpia Ararat.

Aici, spune povestea, în groapa de temniță adâncă, regele Tridat al III-lea l-a aruncat pe Grigorie pentru practicarea creștinismului și pentru sfidarea religiei păgâne din Armenia acelei vremi. Era lăsat să moară, dar a fost ținut în viață de o femeie creștină care i-a aruncat în groapă, timp de treisprezece ani, pâine proaspăt coaptă.

Regele s-a îmbolnăvit, iar sora lui, în urma unui vis profetic, l-a convins să-l elibereze pe Grigorie și, în urma rugăciunilor acestuia, regele s-a vindecat. Atunci regele s-a convertit la creștinism, Armenia a devenit prima țară creștină din lume, în timp ce Grigorie a devenit veneratul Sfânt Grigorie Luminătorul. Era anul 301 d. Hr. .

Ca mai toate bisericile din Armenia și Georgia, și Biserica Khor Virap este așezată împreună cu Biserica Sf. Astvatsatsin pe un deal, în curtea fortăreței împrejmuită cu zid și turnuri, acum restaurate. Erau foarte mulți turiști deși era dimineață. Din parcarea aproape plină se poate urca pe scări sau se poate merge pe o alee asfaltată, cum am mers și noi.

Se intră printr-o poartă frumos amenajată în curtea celor două biserici și am mers direct la biserica mai mică dar foarte importantă, Biserica Khor Virap pentru că citisem despre groapa gen temniță. Am intrat și, lângă ușă în dreapta, am coborât 4 – 5 metri într-o mică încăpere în care se afla o raclă. Nu scria nimic și am crezut că sunt moaștele Sfântului, câteva poze apoi am urcat și am pozat în partea din față a încăperii micul altar cu icoana Maica Domnului cu Pruncul. În lateral am văzut icoana cu Sf. Grigore Luminătorul și ce era mai important adevăratul loc pentru coborârea în temnița unde stătuse acesta. Lume curioasă, mulți doar priveau, mai puțini se încumentau să coboare, alții renunțau. Am coborât și noi în groapa destul de mare pentru o temniță, oare regele intuia ce va urma??, azi împodobită cu icoana Sfântului și cu câteva cruci armenești.

Coborârea a fost foarte dificilă, pe o gaură prin care putea trece doar un om, o scară metalică abruptă și lungă, verticală, destul de întunecată, are 27 de trepte și vreo 10 metri. Am mers cu atenție, soțul era înaintea mea și am căpătat curaj, un excursionist mai agil era să mă lovească cu picioarele, apoi a înțeles că este de coborât serios și s-a repliat…. Am fost “inspirată” că am coborât mai întâi în camera mai puțin adâncă, căpătasem puțină experiență!?!? Am fost singurii tomnatici cu tupeu care au coborât acolo. Mi-am adus aminte de cuvintele băiatului meu, “Mamă, este imposibil să nu faceți voi ceva!!”, dar pozele vor vorbi mai bine decât mine...

Am mers apoi la cealaltă biserică, Biserică Sfânta Astvatsatsin, construită în secolul 7, biserică simplă, dar cu un design deosebit. Nu ratați plimbarea pe dealul de lângă biserică, erau și aici destui turiști, pentru a poza minunea, biserica și muntele Ararat, muntele sfânt al armenilor, acum în aflat în Turcia….

Complexul se vede de departe, străjuit de Muntele Ararat, am oprit cum făceau și alte mașini la câteva sute de metri de el, într-o zonă cu podgorii, este una din cele mai frumoase priveliști armenești…. Ziua abia începea, vom mai vedea și alte locuri la fel de spectaculoase!!...

Am plecat spre Areni, un mic sat cunoscut pentru vinul său și pentru câteva “cele mai vechi … din lume” descoperite în peșterile sale.

Am mers circa 75 de kilometri, mai întâi pe Drumul H11 apoi pe Drumul H10, drum îngust dar bine întreținut, drum sinuos ce urcă și coboară, ne-am întâlnit cu puține mașini, apoi am reintrat în drumul european E117, agitație mai mare. Mi-a plăcut peisajul deluros cu munții în depărtare, vegetația aridă ce contrasta cu verdele satelor întâlnite, risipite ici, colo.

Ne-am oprit la Vinăria Areni, una din cele mai vechi și mai bune vinării din zonă, poate fi vizitată între orele 9:00 și 21:00.

Am mers mai întâi în Sala de Degustare unde trei tineri și mai multe sticle cu vin așteptau musafirii amatori să deguste gratuit un vin bun. Am degustat și eu, era bun, cam aspru cred, a degustat și șoferul meu, a respectat principiul “puțin și bun”, deși cred că prefera “mult și bun”…, când Am Fost Acolo era și un grup de nemți trecuți bine de prima tinerețe, cu tur ghidat, din care mulți aplicaseră din plin acest principiu, am pozat apoi cele două fetițe îmbrăcate în costumele lor armenești, erau așa frumoase… Am urcat la etaj unde era un restaurant, mi-a plăcut cum pereții erau scriși de cei ce fuseseră acolo, am văzut un tânăr ce se chinuia să-și scrie numele pe tavan…

Am ajuns și în Pivnița unde vinul îmbătrânește în butoaie masive de stejar sau se odihnește în sticle, am văzut și “qvevri”, amforele de lut unse cu ceară de albine pe interior, îngropate în pământ, în care mustul fermentează împreună cu coji, semințe și chiar cu mici codițe din ciorchine. Ceva asemănător se întâmplă și cu vinurile din Georgia…

Am trecut prin Magazin, avea suveniruri, cadouri, vinuri și am plecat spre Peștera Areni-1, una dintre cele mai mari peșteri din Armenia, numită și Peștera păsărilor datorită numeroaselor cuiburi de păsări ce-i acoperă tavanul.

Am ajuns, este pe drumul ce duce la Noravank, am achitat taxa de intrare, 1.000 drami de persoană, și am urcat treptele ce duc la intrarea propriu-zisă începând plimbarea prin peștera cu câteva “cele mai vechi... din lume”; vinăria, fusta de paie și creierul uman ce au în jur de 6.000 de ani și pantoful, confecționat dintr-o singură bucată de piele, ce are vreo 5.500 de ani, îl văzusem la Muzeul Național de Istorie din Yerevan. Am văzut și alte relicve, ce arată că această peșteră a fost folosită cândva de locuitorii zonei.

Interesantă această peșteră, m-a impresionat și mi-a plăcut plimbarea prin ea, a fost deconectantă, cele văzute acolo sunt unice, dar, ... am plecat pe Drumul Mănăstirii Novarank pe care am mers vreo 10 kilometri până la Noravank, un complex monahal așezat într-un defileu al Râului Amaghu, deosebit și pitoresc prin stâncile sale înalte și abrupte, roșii, strălucitoare.

Complexul se vede și din șosea așezat sus pe stânci, am oprit mașina pentru a-l poza din depărtare. Se urcă în mica parcare, erau mașini înșirate de-a lungul șoselei. Am intrat în interiorul complexului, în dreapta este un magazin și un mic muzeu dedicat arhitectului, sculptorului și miniaturistului Momik. Am pozat harta care prezintă foarte bine situl.

Am admirat frumoasa și valoroasa Biserica Sf. Astvatsatsin pentru noi Sfânta Maică a Domnului, o clădire magnifică cu parter, demisol și etaj ce se ridică pe o temelie puternică, înaltă, care îi conferă un aer maiestuos, monumental. Am intrat, de fapt am coborât la demisolul bisericii, interior auster pe al cărui tavan am pozat patru mici basoreliefuri, deosebite. Soțul a urcat la etaj, cu aparatul de fotografiat, scările erau abrupte și înguste, prea înguste, fără balustrade, aveau pentru susținere doar un cablu. Mi-a plăcut mult aceasă biserică, forma ei, modul cum a fost înfrumusețată de Momik prin basoreliefurile de desupra intrărilor, prin forma ancadramentelor, prin finețea acestora, parcă ar fi filigranate, prin culoarea sa ce devine roz spre asfințit….

Am admirat următoarea biserică construită, practic lipită de ruinele unei vechi biserici datând din secolul 9, Biserica Sf. Stepanos Nakhaveka al cărui Gavit este specific bisericilor armenești vechi, asemănător pronaosului, este frumos împodobit la intrare. Are fațada decorată cu o reprezentare în relief, uimitoare, unică, a lui Dumnezeu Tatăl cu capul mare și barbă, cu ochi mari migdalați, cu mâna dreaptă binecuvântează Crucifixul, în cea stângă ține capul Sfântului Ioan Botezătorul cu un porumbel, Duhul Sfânt, deasupra lui. În interior Gavitul are podeaua plină de vechi morminte, acesta era și rolul său în vechime, de necropolă.

Dacă nu ești atent la hartă, poți rata Capela Sfântul Grigorie, cea mai mică, este o construcție modestă lipită de biserică, în partea stângă, puțin mai în spatele ei. Adăpostește mai multe morminte ale familiei fondatoare, unul având un splendid leu sculptat pe piatra de mormânt.

De aici am plecat să privim complexul de sus, de la înălțime, erau câteva persoane cocoțate pe acolo. Am mers pe aleea străjuită de vechile khachkar, frumos lucrate, artă veche armenească, cruci pe fundal de flori, fructe și viță de vie. Am urcat cât mai mult atât în partea dreaptă și mai apoi în stânga pentru că pozele încadrează diferit mănăstirea. Mi-a plăcut totul, stâncile de culori și forme diferite alternând cu verdele de la baza lor sau presărat din loc în loc, de culoarea roșie ce să mai spun…

La întoarcere am stat circa 30 de minute, turiștii se cam răriseră, pentru a găsi pe cineva dispus a ne poza acolo sus la etajul Bisericii Sf. Astvatsatsin, am urcat și eu acolo, coborârea făcând-o cu fața, mult mai ușor. Efortul mi-a fost răsplătit…

Mănăstirea Novorank a fost declarată, în anul 2002, Patrimoniu UNESCO.

Am plecat pe drumul pe care venisem și am mers până la E117, Drumul European cunoscut de acum, continuând plimbarea prin Syunik cea mai sudică provincie din Armenia circa 135 kilometri până la Mira Hotel, cazarea noastră din Goris.

A fost o plimbare plăcută, am văzut multe locuri și lucruri frumoase, create de natură sau ridicate de om, monumente deosebite, care m-au încântat, pe care eu le-aș revedea oricând cu plăcere, pe care să le vedeți cât mai mulți!

Au fost și câteva lucruri unice, coborârea și urcarea pe scară la Khor Virap, apoi urcarea și coborârea la intrarea în biserica de la etaj din Noravank, fără falsă modestie, spun doar că am fost printre puținii seniori ce au experimentat așa ceva și iar ajung la vorba băiatului meu…

Am încercat să povestesc cât mai bine cele văzute și trăite în acea plimbare, m-am bucurat ca un copil care a reușit ceva, m-am simțit liberă ca natura înconjurătoare, mi-am umplut sufletul și inima de locurile pline de spiritualitate..... Includeți-o neapărat în program, o plimbare acolo vă va arăta adevărata lor valoare și frumusețe!!

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de mprofeanu in 10.10.19 18:32:06
Validat / Publicat: 11.10.19 08:01:36
VIZUALIZĂRI: 435INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în CAUCAZ.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 66300 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

webmasterX [11.10.19 08:01:16] »

Mutat în rubrica "Descoperind Armenia, #EXCURSII și CĂLĂTORII" (nou-creată pe sait)

webmaster [11.10.19 11:47:04] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

mprofeanu [11.10.19 12:03:18] »

@webmaster: Mulțumesc frumos!

Yolanda [11.10.19 12:36:27] »

@mprofeanu: o calatorie deosebita, P28 imi place mult, muntele cu caciula de zapada si jos cultura cu vita de vie, fetitele in frumoase costume populare, si bijuteria de biserica Sf. Astvatsatsin... Armenia e o tara interesanta.

mprofeanu [11.10.19 17:05:35] »

@Yolanda: Mulțumesc frumos pentru vizită și ecou! Cu drag

webmaster13 [13.10.19 09:25:48] »

Fondul muzical ataşat se poate şterge sau se poate schimba!

mprofeanu [13.10.19 15:48:39] »

@webmaster13: Mulțumesc frumos pentru că te-ai gândit și ai ales o melodie! Îmi place!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
mprofeanu, Yolanda
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.0825250148773 sec
ecranul dvs: 1 x 1