Castelul si Parcul Masino

TIPĂREȘTE

Adresa: Via del Castello, 1,10010 Masino TO, provincia Piemont, la 55 km. de Torino

Deschis zilnic de la 10,00 la 18,00 Pret bilet: fara ghid 11 euro, cu ghid 16 euro

Stiti ca in Italia exista peste 3100 de castele? Mai mari sau mai mici, simple resedinte de vara sau locuinte permanente, fortificate sau nu, bine intretinute sau doar ruine a ceea ce a fost candva o viata de nobil sau de razboinic. Unele au fost abandonate, altele continua sa fie locuite, unele au fost transformate in muzee altele in hoteluri. Din acest punct de vedere Italia este extem de bogata, este incredibil cum o tara atat de mica (ma refer la suprafata) poate avea atata bogatie culturala si arhitecturala. Si daca tot exista oferta de vizitat si daca tot imi plac atat de mult, am mai vizitat unul.

Castelul Masino a fost timp de aproape o mie de ani resedinta principala a contelui de Valperga de Masino si a urmasilor sai. In perioada renasterii, a cunoscut o majora restructurare cand, unele turnuri de aparare au fost demolate si in locul lor au fost amenajate gradini.

La ora deschideri, adica la zece dimineata, eram si noi la portile castelului. Prima impresie a fost buna. Parcarea destul de spatioasa este chiar langa zidurile castelului. Am platit biletele (11 euro/pers in varianta fara ghid) si am urcat cele cateva trepte ce fac trecerea de la nivelul parcarii pana la prima gradina ce imprejmuieste zidurile. De pe aceste scari am privit cateva momente una din gradini si am decis sa vizitem intai castelul si apoi sa facem turul gradinilor. De la casa de bilete am luat si cateva pliante, iar odata ajunsi sus am foat intampinati de tineri voluntari FAI - Fondul italian pentru mediu (FAI – Fondo Ambiente Italiano - actualii proprietari ai castelului) ce ofera orice informatie vizitatorilor si care pot fi intalniti peste tot in castel si in gradini.

Primul popas l-am facut pe platoul din fata intrarii. O combinatie austera de alei pavate cu pietre de rau care fac dificila plimbarea (deci atentie cu ce va incaltati) si zona cu gazon. De jur imprejur zona este marginita de o balustrada din ciment, caci la margine este un zid abrupt.

Intrarea in castel este cat se poate de simpla: cu o poarta din lemn ce nu sugera cu nimic frumusetea si bogatia decoratiunilor si mobilierului ce urma sa le gasim in inauntru.

Am intrat, am trecut pe langa receptia unde alte doamne amabile ne-au intrebat daca avem nevoie de ajutor (dupa ce au vazut ce tip de tur am ales – neghidat) si am intrat in prima sala. Ca dimensiuni cred ca are cam o suta de metri patrati si a fost prima mica surpriza. Peretii pastreza inca fresce medievale, cu steme si alte insemne ale familiei ce au stapanit castelul in urma cu sute de ani, plus cateva piese de mobilier: o masa imensa in mijloc si servante pe langa pereti.

Dar inainte de a trece mai departe sa va spun cateva repere istorice.

Castelul a fost construit in sec XI de familia de Valperga, descendenti ai Regelui Arduino din Ivrea. Este ridicat pe un deal abrupt in milocul campiei Ivrea, nu departe de lacul Viverone, ce poate fi vazut din castel. Cum pozitia sa strategiga in zona Canavese era ravnita de familiile rivale, castelul si imprjurimile au fost de multe ori scena de lupta. Acel prim castel a rezistat pana in sec XVI cand a fost complet demolat si reconstruit. Functia sa de castel de aparare a fost luata de cea de resedinta nobiliara. Dupa 1700 a fost decorat in stil neoclasic. In 1988 domnul Luigi Valperga de Masino, cand a mostenit castelul dupa moartea mamei sale, l-a cedat organizatiei FAI care l-a inclus in circuitul turistic. In grajdurile castelului a fost amenajat un muzeu al trasurilor, pe care noi l-am gasit inchis pentru renovare si reamenajare.

Din prima sala vizitata, se deschide o mica loja din care stapanii casei participau la slujbele religioase din mica capela aflata la un nivel inferior. Am trecut apoi printr-un coridor lung plin cu fotolii, canapele, comode si mai ales cu gravuri inramate si am ajuns intr-un balcon de unde se poate vedea valea ce inconjoara castelul, in toata splendoarea ei.

Apoi ne-am continuat vizita. Fiecare sala este o mica sau mare surpriza. Am trecut prin camera ambasadorilor Spaniei, care era in acelasi timp si dormitor si camera de zi pentru acestia. Apoi am vizitat camera ambasadorilor Austriei la fel de bine mobilata si bine conservata. In ambele camere sunt paturi cu baldachin, mese, birouri de lucru, comode scaune, lampadare din sticla de murano, oglinzi si alte obiecte decorative. Pe pereti, in tot castelul de altfel, este tapetul vechi de sute de ani, incredibil de bine pastrat.

Una din cele mai bogate si interesante sali este cea numita „ apartamentul Reginei” (a fost construite in 1670 de contele Carlo Francesco I de Masino pentru sotia regelui Vittorio Emanuele I de Savoia). Acesta este un dormitor mic, dar foarte bogat decorat. Piesa principala este un pat cu baldachin din catifea (toate paturile pe care le-am vazut in castel sunt cu baldachin) cu pereti acoperiti cu tapet din matase, cu tablouri si multe obiecte de toaleta si decoratiuni pretioase si unice.

Am trecut si prin biblioteca in care este si un mic pian, prin camera cu ferestre bogat decorata cu fresce si prin budoarul decorat discret, prin dormitorul contelui, prin camera viceregelui Carlo Francesco al II-lea din Valperga, Conte de Masino (1727-1811) politician si diplomat italian care, dupa ce a detinut postul de ambasador al Regatului Sardiniei in Franta, Portugalia si Spania, a fost vicerege al Sardiniei intre 1780 - 1783)

Frumoasa si mare este si sala de bal. O incapere aproximativ rotunda, cu doua pianine vechi in mijlocul careia este un mare candelabru cu zeci de piese din sticla de Murano. De jur imprejur sunt bancile capitonate relativ simplu unde doamnele si domnisoarele se odihneau intre doua dansuri. Exista si o sala de biliard, cu tot ce trebuie: masade joc, lampi specifice verzi, comode cu bauturi si pahare, scaune si alte mese pentru jocuri de societate: table, sah si carti.

La etaj pe un culoar lung, lat si bine luminat pe o parte cu ferestre mari, este acum locul unde sunt expuse statuete, o colectie de monede vechi medievale, vesela, pistoale vechi, sigilii si alte piese valoaroase din epoca renascentista. Pe pereti sunt fresce ce ii infatiseaza pe marii scriitori si filozofi italieni din perioada renasterii. La loc de cinste este infatisata Vittoria Colonna (poeta ce a scris in amintirea sotului sau o multime de poeme, intr-o vreme in care putine femei se remarcau in literatura), Dante Alighieri (cel mai mare filozof si scriitor European din evul mediu), Petrarca si multi altii.

O sala imensa care era in curs de renovare dar in care pot fi vazute o multime de tablouri este salonul familiei de Savoia amenajat pentru Victor Amadeus I de Savoia – marchiz de Saluzzo, duce de Monferrato, Principe de Piemont, conte de Moriana, conte de Nissa, rege al Sardeniei si al Siciliei. Pe mina va spun drept ma ia ameteala cand aud de atatea titluri nobiliare atribuine unui singur om.

Am trecut apoi pe terasa deschisa de la etaj, numita „terasa lamailor”. Si acum sunt cateva ghivece mari cu lamai iar in mijloc o arie patrata cu gazon. De acolo am intrat intr-un turn, numit „ turnul vanturilor”., Pe tavanul lui este o fresca cu roza vanturilor si cu o sageata din fier actionata mecanic ce indica directia vantului.

Dupa vizitarea castelului care ne-a incantat prin bogatia obiectelor de arta vazute, am facut o pauza de cafea in micuta si relativ modesta terasa de langa magazinul de suveniruri si de langa parcare.

Apoi am plecat sa descoprim gradinile castelului, caci trebuie sa mentionez ca de jur imprejurul zidurilor totul este amenajat. Gradini relativ simple, fara prea multe flori, dar cu o multime de maslini, chiparosi palmieri si copaci seculari, ce fac ca zonele insorite sa alterneze placut cu cele umbrite. Hectare intregi de gradini, in care cine vrea poate sta pe paturica la un picnic. Interesanti mi s-au parut macii. Maci colorati in nuante de galben si de portocaliu – nici macar unul rosu. In una din gradini este asa zisul labirint. Nu mare, nu sa te pierzi in el, mic de inaltime, dar bine ingrijit. Exista si o zona special amenajata pentru copii, la care noi nu am fost, nefiind cu noi piticii familiei.

Va recomand cu drag sa vizitati acest castel. Putine se pot lauda ca au apartinut aceleasi familii aproape o mie de ani. Asta spune multe.

---

VIZUALIZĂRI: 293 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI