Perfect pentru o escapadă de relaxare la mare

TIPĂREȘTE

Am trecut pragul noului an purtând în cârcă multe restanțe (de tot felul) din trecut, așa că azi o să încerc să mai scutur un pic sacul, să văd ce iese la suprafață!... Aaa... Ce drăguț! O poveste de vară, cu soare, plajă și mare! Ce ziceți?! Poate o să ne încălzească puțin ziua asta de iarnă înghețată!...

În ultimii ani, vacanțele noastre au devenit din ce în ce mai active. Cred că e normal așa; pe măsură ce înaintezi în vârstă și constați că încă te poți baza pe propriile-ți picioare, încerci să le exploatezi la maxim! Din când în când însă, chiar și noi simțim nevoia unei ruperi de ritm, așa că o lăsăm mai moale... Și unde poți trage o fugă de 2-3 zile, în care să stai doar cu burta la soare și să nu faci nimic?! La mare, desigur!

Cu litoralul românesc eu mi-am cam încheiat deocamdată socotelile, dar am descoperit câteva locuri pe cel bulgăresc, capabile să ne ofere liniștea și relaxarea dorită, fără să ne strecoare prea adânc mâna în buzunarul turistic. V-am povestit cu alte ocazii despre mini-vacanțele noastre petrecute la Villa Alegra din Kavarna sau la Villa White Dove din Chaika... Vara trecută i-a venit rândul Lagunei Albe. Pe numele ei bulgăresc Ikantalaka, aceasta este o mică stațiune estivală situată pe un mic promontoriu, la poalele dealului pe care se află satul Topola; cu alte cuvinte, cam la jumătatea distanței dintre Kavarna și Balcic. Am descoperit-o inițial pe GoogleMaps, apoi pe diverse site-uri turistice (inclusiv pe AFA) și ne-am abătut un pic cu vreo două veri în urmă, pe drumul de întoarcere de la Chaika, să vedem care-i treaba. Ne-au plăcut golfulețele cu apă caldă și puțin adâncă din fața hotelului Royal Bay (chiar aduceau cu o lagună „albă”, exotică) și atmosfera încremenită în timp a mini-stațiunii; perfect pentru noi, ne vom întoarce!

Am rezervat pe booking un apartament echipat pentru maxim 4 persoane în Sea Paradise Apartment Complex, pentru 4 nopți, în plin sezon (27-31 iulie), la prețul total de 240 euro, pe care aveam să-l plătim direct la proprietate, rezervarea beneficiind de anulare gratuită până cu vreo 2-3 zile înaintea începerii sejurului. Am ales această variantă din mai multe considerente: nu știam sigur dacă ai noștri copii vor dori să ne însoțească (lasă, să fie acolo!); nota excelentă (9,5), susținută de cele peste 200 de comentarii ale turiștilor ce fuseseră cazați anterior aici; parcare gratuită; vecinătatea unui restaurant cu referințe rezonabile.

La puțină vreme după ce am făcut rezervarea, am primit un mail cuprinzător din partea administratorului Barry, ce cuprindea o sumedenie de recomandări de ordin practic, cu promisiunea că va reveni totuși cu câteva zile înainte de debutul propriu-zis al vacanței, pentru a stabili ultimile detalii. Așa s-a și petrecut, am transmis ora aproximativă a sosirii, iar Barry ne-a spus că va fi prin zonă, dar ne-a pus la dispoziție și un număr de telefon, just in case.

Am plecat vineri după-amiază, după serviciu - eu, Tati și fata noastră, Milena. Am ales, pentru prima dată în viața noastră, să trecem pe la vama de la Negru Vodă, de teama posibilei aglomerații peste care am fi putut da la cea din Vama Veche. Nu știu dacă mai țineți minte, dar aia a fost o perioadă în care ploua în fiecare zi, scurt și eficient, ca la tropice; în ziua aceea, ploaia a venit ceva mai târziu, ne-a prins chiar după ce am coborât de pe autostradă și am cotit-o spre Negru Vodă, pe un drum într-adevăr foarte puțin circulat, dar extrem de virajat. În Bulgaria am pătruns pe când se înnopta, dar până la destinație n-am mai avut decât vreo 50 km, pe care i-am parcurs pe o șosea de-a dreptul pustie, dar bună, luminată spectaculos de luna plină! Ne-am lăsat conduși de GPS, așa că din Gheneral Toșevo, am virat stânga spre Prisad-Kremena-Țaricino, iar în apropierea Balcicului am intrat în cunoscutul E87, pe care ne-am întors câțiva km până la intrarea spre Topola. De aici n-aveți cum greși, drumul (destul de desfundat) coboară accentuat spre mare, din loc în loc fiind plantate indicatoare ce vă îndrumă spre principalele spații de cazare.

Așa că n-a fost greu să descoperim complexul nostru, l-am zărit de departe, știam cum arată din pozele de pe net și oricum era inscripționat corespunzător. Am depistat și parcarea împrejmuită de un gard, dar am lăsat deocamdată mașina la intrare și am pornit să dăm de Barry. Fix când îl sunam, a apărut și el de undeva, din celălalt corp (unde își are un fel de birou improvizat și unde urma să plătesc toată distracția la final). Un tip brunețel, mărunțel, volubil - cu care aveam să interacționăm de mai multe ori în zilele următoare; foarte politicos și foarte harnic, l-am întâlnit alergând în sus și-n jos prin complex, făcând diverse treburi și de fiecare dată ne saluta și ne întreba dacă-i totul în regulă!...

Cheia o avea pregătită și ne-a condus rapid în primul corp, cel în fața căruia opriserăm, la etajul al doilea, unde ne-a descuiat ușa apartamentului A34. Am remarcat pe parcurs scările spațioase, gresia perfect întreținută cu care erau acoperite, la fel și culoarele mărginite de ferestre mari, rotunjite în partea superioară. Ne-a prezentat pe scurt facilitățile apartamentului, de pe balcon ne-a arătat restaurantul Laguna și plaja, ne-a explicat unde sunt micul supermarket și bancomatul. Ne-a urat vacanță frumoasă, menționând că putem să-l sunăm oricând, pentru orice; n-avea să fie cazul.

Mi-a plăcut mult apartamentul ăsta - spațios, curat și frumos finisat. Ca împărțire, aveam un hol, din care se intra, radial, într-un dormitor de o persoană, în baie, în dormitorul mare și în living. Pe holișorul dinspre baie am mai descoperit la un moment dat o ușă și în spatele ei, o încăpere mică, unde era mașina de spălat rufe, fierul de călcat, uscătorul de păr și alte accesorii destinate curățeniei. Ca idee, aveai cam de toate aici, puteai să te și muți, dacă doreai. Dar haideți s-o luăm pe rând.

Holul de la intrare - un corp de mobilier din pal deschis la culoare (toată mobila era din astfel de pal), cu un cuier, oglindă și un dulap-soldat.

Baia - spațioasă, decorată în tonuri calde de bej. Vas de toaletă, coș de inox cu capac, chiuvetă încastrată într-un blat, cu spații de depozitare dedesubt și oglindă generoasă deasupra, cabină de duș. Drept consumabile - hârtie igienică (a fost suplimentată în cantități suficiente), săpunele ambalate și flaconașe cu șampon/gel de duș (nu le-am folosit, ne-am adus de acasă cosmeticalele noastre). N-au fost probleme cu apa caldă sau cu scurgerea dușului, doar un pic de miros de canalizare din când în când, nimic prea deranjant însă.

Livingul - imens. Două canapele și un fotoliu dispuse în formă de L formau un spațiu de socializare/relaxare destul de generos, îndreptat spre măsuța pe care era așezat TV-ul cu ecran plat. În imediata apropiere, o masă cu blat de sticlă, înconjurată de 4 scaune. Tapițeria scaunelor și a canapelelor, de un galben-auriu, contrasta frumos cu draperiile bleumarin ce acopereau ferestrele.

În spatele zonei de relaxare, o parte a încăperii funcționa drept bucătărioară. Mobilierul era tot din pal, dar o combinație de alb cu gri-albăstriu și se desfășura pe 2 pereți. Am avut aragaz cu cuptor și plită prin inducție, hotă, cuptor cu microunde, cană de fiert apa, prăjitor de pâine. Desigur, chiuvetă și frigider cu congelator, un model de mărime medie; am apreciat pet-ul de apă rece care ne aștepta în frigider, din partea casei, mi s-a părut un plus de grijă și de ospitalitate. Prin dulapuri și pe rafturi, tot felul de chestii utile, mult mai multe decât ne-au fost de trebuință - veselă, tacâmuri, oale și ulcele (vorba vine). Pliculețe de ness, ceai și zahăr într-un coșuleț, cârpă de bucătărie, burete de vase și detergent, coș de gunoi.

Dormitorul mare e dotat cu două paturi twin alăturate, acoperite cu saltele de calitate și cu lenjerie de bumbac, spălată și călcată. Am avut câte o pilotă subțire pentru învelit și - chestie pe care eu mereu o apreciez - câte 2 perne de căciulă! Prosoape bleumarin, asortate cu draperiile și contrastând cu imprimeul vesel al lenjeriei; pe cele mari le-am găsit aranjate în formă de lebede, iar pe cele mici - de fundițe. Mai era un rând de prosoape, modelul cel mai mic, pentru față, pe blatul chiuvetei de la baie. Deci fiecare a beneficiat de câte 3 prosoape, care ne erau schimbate ori de câte ori le lăsam pe podeaua din baie. O singură noptieră cu veioză, cred că a doua n-a mai avut loc, dar m-am descurcat, am adus un scaun din sufragerie. În dormitor am avut și un dulap destul de încăpător, cu rafturi și zonă pentru umerașe. Înăuntru mai erau perne, pături și prosoape de rezervă.

Dormitorul mic era mic de tot însă, la limita cu claustrofobia! :) (Pe Tati nu l-a deranjat, a pus stăpânire pe el de cum l-a văzut, bucuros că nimeni n-o să-l înghiontească atunci când o să sforăie!) Un pat o persoană și un dulăpior puse pe lung, cam atât. A, ba nu, văd în poze și o noptieră, pe care era o veioză și un mic ventilator (livingul și celălalt dormitor fiind asigurate cu câte un aparat de aer condiționat).

Din sufragerie se iese pe un balconaș, n-am insistat la ora târzie când am ajuns (mai ales că eram foarte curioși să testăm serviciile restaurantului vecin), dar aveam să petrecem acolo multe clipe relaxante - fie la primele ore ale dimineții, în compania unei cești de cafea, fie seara, cu un pahar de bere sau vin, fie chiar la prânz, urmărind rostogolirea norilor pe cer; căci da, am avut parte în general de vreme bună, dar totuși a plouat în fiecare zi! Indiferent de câte stele străluciseră pe cer în noaptea precedentă sau de cât de senină și proaspătă se ivea dimineața, cum se apropia ora 12, ziceai că se sunase adunarea norilor! :) Ploua cu spume o oră-două-trei, apoi încet, încet norii se risipeau și până seara cerul era din nou senin. După-amiaza nu prea mai era practicabilă plaja, dar am făcut lungi plimbări pe jos prin împrejurimi.

A propos de asta, Ikantalaka nu-i cine știe ce lux, ba din contră aș zice; sunt câteva hotelașe și mici resorturi modeste, cel mai bengos pare să fie Hotelul White Lagoon, de 4*, ce funcționează în regim AI - destul de controversat, inclusiv pe site-ul nostru. (Totuși, mi-ar plăcea să mă cazez cândva în White Coast Beach Apartments, cel puțin pe dinafară mi-au plăcut foarte mult, cu balcoanele lor de lemn și cu florile lor colorate și parfumate!) În rest, Royal Bay 3* se pare că-i destul de bine cotat și are o piscină drăguță chiar în față, cu vedere frumoasă la mare. Asfaltul aleilor e destul de măcinat, spațiile verzi pe alocuri neîngrijite, anumite hoteluri dezafectate sau arătând vai-mama-lor. În capătul celălalt al stațiunii se află un camping (St. George), iar plaja care pornește de aici e foarte frumoasă - lungă de vreun km, nu prea lată, adăpostită sub un versant vertical; o parte din plaja asta deservește resortul Topola Skies, dacă nu mă înșel... Oricum, nimeni nu te împiedică să te vânturi pe-acolo cât vrei și chiar e un loc foarte bun pentru plimbarea de seară...

Pentru facilități de bălăceală și prăjit la soare, noi însă am folosit plaja din apropierea complexului nostru, a cărei stare o puteam supraveghea chiar de la balconaș. Poate nu-i cea mai grozavă plajă din lume, dar noi ne-am făcut treaba cu ea. Are forma aproximativă a unui triunghi isoscel, cu baza spre mare, desigur, măsurând cam 200 m. Grosimea stratului de nisip e ok în apropierea mării (pe fundul căreia continuă cu generozitate, făcând plaja pretabilă familiilor cu copilași), dar se diluează considerabil în sensul opus. E organizată cu mai multe rânduri de șezlonguri și umbrele de stuf; dacă vrei doar umbrelă, la umbra căreia să-ți așezi prosopul, te costă 7 leva; dacă optezi și pentru o pereche de șezlonguri, e musai să scoți din buzunar 20 de leva. Am văzut și 3-4 baldachine, nu știu cât costă. Există și un mic bar pe plajă, cu muzică (la un volum rezonabil), de unde poți să-ți iei la prețuri ok o băutură, o înghețată sau un snack; noi am luat bere de la restaurant în prima zi, apoi de la magazin. Într-un capăt al plajei se varsă un izvor cu apă termală; oamenii au pus câteva pietre drept stăvilar și s-au creat 2 mici vane, în care poți să stai frumușel la murat (asta dacă le nimerești neocupate).

Magazinul e la vreo 5 minute de mers, pe șoseaua ce coboară din Topola și oferă produse basic, la prețuri modeste. Noi de aici ne-am făcut aprovizionarea cu soluțiile de hidratare de toată ziua, precum și pentru a încropi micul dejun în cameră (pâine, fructe, roșii, brânză, mezeluri, măsline, conserve de pește etc.). Singurul bancomat se află la intrarea în hotelul Royal Bay.

Restaurante sunt două în stațiune, asta dacă nu luăm în calcul terasa din camping, despre care n-am citit chestii bune. Noi am mâncat exclusiv la vecina noastră Laguna, despre care voi detalia cât de curând și care ne-a satisfăcut cu brio toate mofturile; ne-a plăcut mâncarea, dar și atmosfera. Am încercat o singură dată s-o trădăm pentru Restaurantul Șatra, pe care l-am găsit în capătul celălalt al stațiunii, înainte de aleea ce coboară spre camping, dar ne-a gonit zăpușeala din interior (e suspendat cumva deasupra mării și are o terasă micuță, închisă complet cu geamuri). Pe GoogleMaps mai e trecut și Restaurantul Perla, l-am identificat pe teren, dar l-am găsit nefuncțional. Deci e simplu, nu trebuie să vă pierdeți timpul să alegeți, opțiuni n-aveți decât una și bună: Restaurantul Laguna. Recomand. A, sunt și ceva bărulețe, dintre care unul foarte drăguț, pe malul mării, chiar în fața apartamentelor cu balcoane de lemn.

Ne-am simțit excelent la Sea Paradise și, în general, micuța Ikantalaka și-a îndeplinit cu brio rolul de maestru maseor pentru neuronii noștri zdruncinați. Chiar ne-a părut rău când a trebuit să ne luăm rămas bun de la Barry, mai ales că se anunța prima zi fără ploaie! Am plătit cu cardul (am fi putut și cash, în euro sau leva) și ne-am îndepărtat agale... De data asta, fiind într-o marți, ne-am gândit că putem risca s-o luăm către Vama Veche, ocazie cu care am mai scotocit un pic prin zonă (căutarăm El Balcon del Mundo, un restaurant despre care citisem; îl găsirăm închis și p-ăsta, din păcate) și am poposit câteva minute pe plaja Kavarnei; cât pe ce să n-o mai recunoaștem!... Am mâncat de prânz pe plaiurile mioritice până la urmă, undeva în Mamaia Nord; poate o să vă povestesc și despre experiența asta, că acuș vine vara și-i musai să știți cum vă aranjați ploile:)...

---

VIZUALIZĂRI: 1925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI