Parfumul mâncării din Mozambique

TIPĂREȘTE

Subira (răbdare), noua mea ghidă, specializată în turism și gastronomie, mă va prelua în jurul orei 8 dimineața din holul luminos al Hotelului Girassol Bahaia, unde mă silesc să nu pierd ultimele picături din ceaiul red bush (sau Rooibos) de care auzisem în Kenya. Pe lângă aromele sălbatice, dulci-amărui, pe care nu le găsești decât în Africa, fata de la bar, Salama (pace), îmi confirmă că red bush (tufișul roșu) are o droaie de binefaceri pentru sănătate. La prepararea ceaiului se folosește doar frunza, fără îndulcitori și se recomandă atleților sau celor care călătoresc și fac mare efort fizic. Dar este excelent, așa cum mi-a confirmat și documentarea instantă de pe net, și pentru boli de inimă colici renali, prevenirea cancerului, întărirea oaselor, tensiune, și nu conține cofeină. Gândul mă duce la mirajul pe care trebuie să-l fi trăit Dr. Livingstone, atunci când va fi descoperit că doar câteva grămezi de plante din sălbăticia pustietăților africane pot echivala cu o întreagă farmacie europeană. Poate să fi fost unul din motivele hotărârii lui inițiale de a nu se mai întoarce în Anglia.

-Is Mr. Radu here, please? aud vocea cu accent arabic a ghidei, bucurându-mă că mi se pronunță corect numele. Pe lângă statura minionă, Subira surprinde prin istețimea ochilor, zâmbetul cald și dantura perfectă, toate încadrate într-un bustardas negru ce-i lasă la vedere o față de copil.

Dăm mâna și pornim la drum.

-Am înțeles că doriți să știți mai multe despre gastronomia mozambicană. Ei bine, o să vă ofer câteva experiențe de neuitat, pentru că vom trece pe la câteva restaurante mai speciale care fac parte din traseele noastre turistice.

Aflu curând că Subira provine din tribul Shilluks, după care Juok, Creatorul Suprem, a cutreierat spațiul modelând din argilă nisipoasă figurine reprezentând forme de relief și oameni, cărora le-a dăruit viață printr-o simplă suflare iar oamenii au dobândit culori diferite, după culoarea argilei, aceștia atingând și perfecțiunea inițială... Jouk, la rândul său, ar fi trăit printre oameni dar vrajbele și focurile făcute de aceștia l-ar fi determinat să se înalțe în Împărăția Cerului.

Chiar dacă este ora opt dimineața, cerul de deasupra cartierului Baixa este acoperit de câțiva nori negri iar luciul de cerneala al oceanului încă nu este risipit. Multe localuri au trecut deja la somnul de zi, firmele luminoase odată stinse nu mai atrag ca un magnet petrecăreții din toiul nopții și doar câteva terase invită trecătorii la o cafea de dimineață și la un mic dejun.

-Populația noastră, își începe Subira de la volan povestea mâncării, fiind în majoritate săracă, își folosește la maximum imaginația și creativitatea atunci când vine vorba de mâncare. Prin urmare, la noi se spune că nu este bine să alegi doar ciocolata dintr-o prăjitură și că, atunci când apare huzurul, dispare imaginația. Valurile de emigranți arabi și indieni sosite peste băștinașii majoritari din Cultura Bushimană, apoi religia islamică, musulmană și creștină, au adus un mixaj culinar ce face din Mozambique un centru gastronomic unic în Africa. Portughezii au venit cu vestitul piri-piri, un amestec de ardei iute, au introdus maniocul (cassava), un ingredient important, iar supa a devenit felul principal și conține un amestec de porumb, păstaie de fasole și suc de fructe. Salatele se servesc împreună cu felul principal, dar fără pâine. Tot ca meniu principal al mesei se servește matata, un ghiveci de alune cu hrană marină, cu nuci caju sau lapte de nucă de cocos. Deserturile constau în produse de patiserie, salate de fructe budinci și vestitul vin de Dedeira. Este important să știi că la noi nu se stă pe covor la masă ci se folosesc scaune normale.

-Cam toată lumea arată supla în Maputo.

-Da, cu excepția șefilor de localuri și a oamenilor foarte bogați, care se izolează de restul lumii.

-Cum este piața și de unde își procură oamenii mâncarea?

- În Mozambic, cea mai ieftină și mai bună mâncare nu se cumpără de la piață ci de pe la tarabele din marginea drumului, populare în toată țara. Acolo găsești foarte căutata carne de pui, cea de vită, fructe, orez, pește, caracatiță, cartofi, homar, mirodenii și cam orice. Tot de acolo se aprovizionează și micile localuri aflate doar la câțiva metri de tarabe, dar și cihoșcuri mult mai mici, unde se poate mânca ieftin și rapid sandwich-uri prăjite cu brânză, cartofi pai cu pește, o porție de orez acoperită cu ghiveci picant, fructe proaspete umplute cu nuci caju prăjite, rac de râu servit cu orez sau cartofi pai. Ce mai, o mie și una de combinații la care nici nu te aștepți.

-Se pare că în toată lumea oamenii devin foarte practici, atunci când este vorba de o mâncare bună și rapidă.

-Da, așa este, dar pe aici omul este cu adevărat fericit atunci când mănâncă la el acasă, cu propria sa lingură. Se mai spune că mâncarea este bună dar digestia este divină.

Deci, poate fi vorba de o adevărată știință a mâncatului pe care sper să o putem descoperi și în restaurante

- Dacă mănânci puțin, poți mânca mult, dacă mănânci mult, poți mânca puțin, îmi întinde Sabira o șaradă.

---

VIZUALIZĂRI: 716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI