ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.10.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2018
DURATA: 8 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTA MEDIE REZULTATĂ
90.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Unde mâncăm? Taverne în Agios Georgios

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

De la bouzouki la pizza congelată

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Așa cum vă spuneam în reviewul precedent vezi impresii, în Agios Georgios Argyradon sunt multe localuri. La Limani Bar-Caffé ne-am delectat cu câte o bere (Adrian) și un frappé sau o înghețată (eu); idem la EverGreen și Kafesas. La Stamatis, unde presta un imitator al lui Elvis Presley, am renunțat tocmai din acest motiv, în schimb am poposit într-o seară la Panorama pentru un cocteil.

Cel mai mult mi-au trezit însă interesul serile grecești cu muzică live despre care citisem acasă și chiar mă minunasem, căci nu în multe stațiuni am sesizat că s-a păstrat frumosul obicei. Sinceră să fiu, acesta a fost și unul din argumentele care au cântărit serios în alegerea destinației noastre de vacanță. ;)

Eram destul de sceptică în această privință, dar chiar nu am avut de ce: mai multe localuri afișau la intrare câte un panou sau un afiș discret în care anunțau ziua sau zilele din săptămână când se desfășurau asemenea activități cultural-educative. :)

Și chiar în prima seară ne-am răsfățat cu un program folcloric autohton. Unde? La

Taverna Makis

Se află pe strada principală și se autorecomandă drept „Greek Specialities Restaurant. Steak House”. Nu e un local mare și nici nu dă pe dinafară în materie de imaginație decorativă; am observat totuși tărtăcuțele și funiile de usturoi și ardei iute atârnate de tavan care creau o atmosferă rustică, niște bucăți de cărămidă aparentă, câteva instrumente muzicale agățate pe perete, o compoziție cu un pescar trăgând cu zel de un pește mare (deși casca și... chiloțelul individului m-au trimis cu gândul la o scenă de prin Vietnam =)) ), precum și câteva fotografii cu oaspeți - de seamă, presupun, sau poate or fi fost niscai muzicieni care cântaseră acolo la un moment dat.

Plus un ventilator... care mi-a făcut zile (mă rog, ore) fripte :(, căci neavând rezervare, am fost surghiuniți în interior - unde se fuma, însă, fiți pe pace -, chiar în bătaia lui și în lateral-spate față de orchestră și dansatori. Așa încât, pentru a mă feri de răceală și totodată pentru a nu scăpa din ochi „acțiunea”, m-am tot fâțâit prin zona de terasă și chiar afară, de unde am pozat, și am tot pozat...

Citisem despre renumita gastronomie corfiotă că e un mix de influențe grecești și italienești (rezultat al secolelor de ocupație venețiană), cu ceva adaosuri din bucătăria englezească - pfffui, să fie la ei, acolo! Am zis așadar să o testăm și după ce am ciugulit din untul frecat cu ierburi și mirodenii cu care am fost cadorisiți și ne-am înfruptat din sardinele prăjite (5,50 euro), eu am comandat din specialitățile locale pastitsada - carne de vită cu paste în sos de vin roșu; 8,90 euro -, iar Adrian sofrito - carne de vită gătită în sos alb de usturoi; 8,50 euro.

Cărnurile au alunecat de minune pe gât cu vinul alb sec la carafă de 500 ml, îndoit cu trei sticluțe de soda water, din care cel puțin una am dat-o eu gata fără vin, de sete. Iar la final am primit din partea casei o farfurioară de iaurt cu gem de kumquat și nota de plată mâzgălită de mână pe o foaie ruptă dintr-un notes ;) - 37,90 euro, un preț rezonabil, după părerea mea.

Mai precizez că am fost serviți cu promptitudine și amabilitate de un el și o ea - persoane vârstnice despre care bănuiesc că sunt chiar proprietarii tavernei.

Evident, cireașa de pe tort a fost spectacolul muzical, cel pentru care venisem de fapt. El a început pe la ora 10 seara și a fost asigurat de un cântăreț la bouzouki și unul la orgă electronică. Bouzoukistul mi s-a părut fantastic, l-am urmărit absolut fascinată, mai ales că era stângaci și-și ținea instrumentul ”invers”. Tot el asigura și acompaniamentul vocal.

După o ”introducere” bazată în special pe muzică de tip café-concert, s-a trecut la ritmuri folclorice mai săltărețe și peste câteva minute pe mica scenă improvizată dintre mesele de pe terasă și-a făcut apariția perechea de dansatori, el în costum popular corfiot, ea în costum din Grecia continentală.

Explicația aceasta ne-a fost oferită în limba engleză chiar de dansator, și de la bun început mi-a fost clar că el era ”bossul”. Tânărul ne-a spus apoi că prima parte a spectacolului va consta din muzică populară din diverse regiuni ale țării, iar a doua din șlagăre internaționale, din care nu va lipsi sirtakiul. Înaintea melodiilor el preciza originea și denumirea acestora, pe care - evident - le-am uitat...

La fel de evident, clienții au fost invitați la un moment dat să se alăture celor doi dansatori. Atmosfera s-a încins, hora s-a mutat în stradă, au apărut și șervețelele aruncate în aer prin bunăvoința patronului, care le-a pus la dispoziție în cantități nelimitate, drept înlocuitori ai farfuriilor sparte, un obicei care nu se mai păstrează, dacă nu cumva a fost de-a dreptul interzis.

Chiar de la sosirea noastră, pe la 9 și jumătate, am remarcat că masa cea mai bună, cea din imediata apropiere a mini-orchestrei (de fapt două mese unite), era goală și am pariat cu Adrian că fusese rezervată de localnici. Și am avut dreptate - ca de obicei! ;)

Pe la 10 și jumătate acolo s-au așezat două fete și un bărbat, care au sorbit tacticos din frappéuri și Pepsi timp de circa o oră, ca să țină locul ocupat. ”Gașca” de greci a apărut, așa cum știam din experiențe anterioare că se va întâmpla, spre miezul nopții, când turiștii, obosiți după efortul de stat la soare și înotat :) , începeau să se retragă. Rețeta e aceeași, am recunoscut-o: localnicii așteaptă până ce restaurantul se mai golește de ”amatori” și abia după aceea se pornesc să cânte (știu versurile de la toate cântecele!) și să danseze în legea lor.

Dați naibii, grecii ăștia! :)

Noi am plecat pe la 12 și jumătate, când distracția era în toi. Dar înainte să ne luăm la revedere de la Makis, hai să vă mai spun una nostimă: într-o pauză a orchestrei am ieșit în stradă, unde m-am întreținut câteva minute cu tânărul dansator, care se refăcea trăgând de zor dintr-o țigară. L-am luat la întrebări: de unde e? , cine l-a învățat să danseze? , e dansator profesionist sau are și altă slujbă?

Și răspunsul la această ultimă întrebare m-a blocat: ”I make țips for the restaurants”. ”What do you make? ” am insistat eu nedumerită. ”Potato țips for the restaurants. ” ”Aha, potato chips”. ”Yes, yes, potato țips”. M-a bufnit râsul și, ca să nu-l fac să se simtă prost, am intrat repejor înăuntru fără a mai cere lămuriri cu privire la procesul de fabricație. Mereu m-au amuzat grecii cu vorbitul lor sâsâit-țâțâit! =))

Ne-am simțit bine, mâncarea a fost gustoasă, spectacolul cam comercial dar reușit, în mare parte datorită bouzoukistului, iar serviciul foarte bun.

Taverna Rouvelas

Restaurantul ăsta mi-a făcut cu ochiul cu firma sa: ”Greek and Modern European Couisine”. Da, ”couisine” în loc de ”cuisine”. :)

Hei, daʼ ce contează ce scrie? ;) Important este să aibă papa bună. Și a avut! Chiar mai bună decât la Makis. Drept dovadă..., aici am băut 2 (două) carafe de vin!

Rouvelas e tot pe strada principală, chiar pe țărm, numai că pe o bucată de stâncă neluminată, așa că deși ne-am așezat la o masă poziționată chiar spre apă, nu am avut parte de nicio altă priveliște decât cea a întunericului beznă.

Intrarea se face pintr-un culoar îngust, decorat tot cu tărtăcuțe și instrumente muzicale, iar în stânga e bucătăria deschisă. Localul e micuț, are vreo 10 mese, ocupate la acel moment în principal de englezi, și ambianța rustică de tavernă autentică e dată de combinația de piatră și lemn. Barul e și el la vedere și singurul ornament pe care l-am remarcat a fost un indicator de distanțe, din care am aflat că până la Atena ar fi 497 km. Or fi, n-or fi, habar n-am, dar iarăși, ce contează, hai să vedem mai bine meniul.

Nu-i nemaipomenit de bogat, dar suficient de diversificat ca să ai de unde alege. Și iată ce am ales: eu, brânză feta pané cu susan și miere (un deliciu :P - 4,50 euro) și kleftiko - 10,50 euro. Din nenumăratele rețete de kleftiko existente, aici se recursese la o variantă mai simplă, dar destul de gustoasă, adică miel la cuptor doar cu morcovi, ceapă, ardei gras și cartofi, fără brânză și fără crusta de pâine în care știam eu că se servește de obicei. Mielul era însă excelent făcut, carnea se desprindea singură de pe oase, semn că fusese lăsată la foc mic timp de câteva ore bune.

Adrian a comandat icre - taramosalata cu pita caldă (3,50 euro, excelente :P), pe care grecii le prepară cu puțin usturoi, lămâie și ulei de măsline, iar la felul principal kokinisto, carne de vită la cuptor în sos de vin roșu, cu ceapă, roșii, scorțișoară și diverse ierburi, servită cu spaghetti. A costat 8,50 euro, am gustat și eu și mi-a plăcut.

Serviciul era asigurat aici de doi bărbați și două femei și a fost prompt și eficient.

La final n-am primit nimic din partea casei, doar nota de plată - 42 euro. Un preț decent, având în vedere nu numai bunătățile din care ne înfruptaserăm, dar și litrul de vin consumat.

Taverna Malibu

Deși situată pe strada principală, în capătul sudic al stațiunii, foarte aproape de vila care ne-a găzduit, la această tavernă am ajuns oarecum întâmplător, după două încercări eșuate de a găsi un restaurant cu muzică live.

Cu o zi înainte, Adrian s-a dus la Golden Sands Hotel pentru a face rezervare. Numele i-a fost notat și a fost asigurat că totul era în regulă și că în seara următoare aveam să ne bucurăm de o cină pe cinste, agrementată cu muzică live și dansuri populare. Ajunși acolo pe la ora 10, am constatat cu mare mirare că în grădina hotelului se desfășura o chermeză cu băuturi și atât, pe care oaspeții le cumpărau de la bar. Pe urmă se așezau la mese pentru a urmări spectacolul, care tocmai începuse.

De unde știu că tocmai începuse? Pentru că unul din cei trei dansatori (doi bărbați și o femeie) era nimeni altul decât tânărul de la Makis, care recita, cuvânt cu cuvânt, aceeași ”poezie” ca la Makis, cu explicații despre melodiile care urmau. Nici vorbă de mâncare, în schimb muzica era... înregistrată. :(

Habar n-am de ce l-au păcălit pe Adrian cu promisiuni deșarte :-??, ce știu e că am făcut stânga împrejur și am pornit în căutarea unei alte taverne.

Și ne-a ieșit în drum Blue Sea Hotel, de unde răzbătea muzică. În grădină cânta o orchestră de trei oameni și formația de dansatori era compusă din două perechi. Grătarul fusese pus în funcțiune și emana mirosuri îmbietoare, dar din păcate, fiind destul de târziu, singura masă liberă pe care am găsit-o era chiar lângă orchestră și muzica bubuia atât de tare, încât n-am rezistat și am plecat.

Ne luaserăm gândul și tocmai scotoceam (cu mintea =)) ) prin frigiderul de acasă, în căutarea a ceva comestibil, când am trecut pe lângă taverna Malibu și am decis să luăm cina acolo. Era aproape 11 și localul se cam golise, dar am fost serviți prompt.

Nu știu de ce i-au zis Malibu :-?? - oare epuizaseră toate numele de zei și zeițe? dar, mă rog, fiecare cu ideile lui. Taverna e măricică, are două saloane deschise și câteva mese amplasate în stradă. Am admirat galantarul unde se lăfăiau peștii puși pe gheață, ca și decorul în alb și bleu, culorile steagului grecesc, și ne-am grăbit să dăm comanda: niște măsline și calamar la început (10 euro), apoi pizza eu (9 euro) iar Adrian papoutsaki - vinete umplute; 8 euro. Până să vină mâncarea am ciugulit din untul frecat cu mirodenii și am testat vinul casei la carafă îndoit cu soda water, căci ne era foame și sete.

Măslinele și calamarii au venit repede și au fost OK. Și tocmai când îmi frecam eu mâinile de nerăbdare, în așteptarea pizzei, am avut un șoc! Renumita specialitate italiană care mi-a fost servită era dintr-aceea gata făcută, gen dr. Oetker, și fusese încălzită la microunde...

Că în multe localuri, inclusiv în Grecia și inclusiv la Agios Georgios, unele feluri sunt preparate înainte și doar încălzite când se dă comanda, știam. Dar ca să mi se ofere o pizza cumpărată de la supermarket și să mi se ceară pe ea 9 euro era prea mult!

Am refuzat-o și la insistențele lui Adrian nu am făcut scandal, deși tare mă mai ardea limba. :(

Am renunțat să comand altceva, am împărțit frățește cu Adrian porția de papoutsaki (noroc că avea și cartofi prăjiți alături) și, de necaz ;) , am mai cerut o carafă de vin și o sticluță de soda water. Total consumație: 35 de euro.

Pățania mi-a lăsat - firesc - un gust amar. Păcălelile astea, care în urmă cu câțiva ani erau de neconceput în Grecia, s-au înmulțit în ultima vreme :(( , probabil într-un raport direct proporțional cu numărul tot mai mare de turiști, despre care unii așa-ziși oameni de afaceri locali cred că pot fi ușor de tras pe sfoară.

În fine, pe moment nu vreau să intru în alte amănunte, adaug doar că în Corfu am avut parte și de alte surprize neplăcute care mi-au întărit convingerea că cel mai bine ești tratat ca vizitator în locurile mai puțin ”contaminate” de turismul de tip comercial, agresiv.

Nenorocirea e că astfel de oaze neatinse de mizeria umană devin din ce în ce mai greu de dibuit... Trebuie însă să le cauți și, cu puțin noroc, poate că le găsești.

Nu sunt prea optimistă în privința viitorului, dar asta nu înseamnă că renunț la Grecia, o mare iubire de care refuz să mă despart, oricât de rău m-a mai dezamăgit uneori.

Așa că, până una-alta, să ne amintim de niște vremuri mai vechi, mai dure, mai simple și... infinit mai frumoase.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de Carmen Ion in 20.10.18 09:37:12
Validat / Publicat: 20.10.18 10:53:54
VIZUALIZĂRI: 854INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 54000 PMA (din 40 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    14 ecouri scrise, până acum

    webmaster45 [20.10.18 10:52:39] »

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [20.10.18 10:59:22] »

    @webmaster45: Mulțumesc.

    Dan&Ema [20.10.18 11:03:07] »

    @Carmen Ion:

    Start vot si pofta buna! 😁

    krisstinna [20.10.18 11:30:36] »

    @Carmen Ion:

    ceva adaosuri din bucătăria englezească - pfffui, să fie la ei, acolo!

    , nu mă pot opri din râs

    De-ai ști tu cu câte alimente pleacă fratele meu în Anglia când se întoarce din vacanță, de aici, din România... un portbagaj plin. Plus câte pachete îi trimitem noi, pe timp de iarnă.

    Foarte amuzant articol, din păcate ai dreptate. Și cu tavernele, cu pizza, cu notele de plată primite, cu locurile în care tradiționalul grecesc e doar de formă, unii sunt cu mintea doar la profit.

    Mi-ai făcut poftă de moluște și de miel , am terminat chiftelele de prăjit, mă mulțumesc cu ele

    Să vă fie de bine!

    Felicitări!

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [20.10.18 11:34:31] »

    @Dan&Ema: Mersi, Dan!

    Din păcate, în meniul de azi de acasă nu figurează NIMIC din bunătățile grecești descrise în review, așa că mă mulțumesc să înghit în sec...

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [20.10.18 11:42:49] »

    @krisstinna: Și eu voi mânca chiftele la prânz, dar am rămas cu gândul la calamari

    Sunt o anglofilă convinsă, însă față de gastronomia englezească am serioase rezerve, asta ca să mă exprim eufemistic.

    Mulțumesc pentru vizită și ecou... și poftă bună!

    doinafil [20.10.18 14:43:37] »

    @Carmen Ion: Turistul, cu ani în urmă, în Europa sau aiurea, era considerat un musafir pe care trebuie să-l tratezi cum e mai bine, să se simtă răsfățat și să revină.

    Din păcate azi, cel puțin pentru noi, majoritatea românilor, care n-am apucat să ieșim „afară” decât după „revoluție” (?!), acele vremuri s-au cam dus, iar turismul planetar, care a explodat - parcă - în ultima vreme, a făcut ca prestările de servicii, oferite de patronii cazărilor sau restaurantelor, să scadă mult față de ce-a fost odată!

    N-am să uit cât oi fi că, la Veneția, am mâncat cea mai proastă și cea mai scumpă pizza, de când mă știu!

    Pizza congelată?! - (nu mai spun de prețul „nesimțit” - de - 9 euro). Mai mare rușinea pentru ei!

    Noroc că nu-i peste tot așa - deocamdată!

    Felicitări și... noroc că v-ați „scos” cu mielul gustos!

    webmaster [20.10.18 14:45:24] »

    Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

    — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

    — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

    Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

    (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [20.10.18 17:25:17] »

    @doinafil: Ai dreptate, turiștii erau tratați pe vremuri cu mai mult respect. Și noi am avut probleme la Veneția la masă: am comandat lasagna (Adrian), respectiv pizza (eu). Lasagna a fost adusă imediat, doar o încălziseră, nu și pizza. Au fost așa mirați când le-am spus că ar fi trebuit să aștepte să se facă pizza și să ne aducă ambele mâncăruri odată...

    La Milano, în Piața Domului, ne-am așezat la o masă și am așteptat... și am așteptat o jumătate de oră să ne bage cineva în seamă, după care ne-am ridicat și am plecat. La fel am pățit în Thassos la Limenaria, la cea mai lăudată taverna de pe Tripadvisor.

    În zonele hiperturistice riști să ai parte de cele mai neplăcute experiențe.

    Muțumesc pentru vizită și comentariu.

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [20.10.18 17:27:26] »

    @webmaster: Mulțumesc mult.

    mishu [21.10.18 21:22:25] »

    @Carmen Ion: Am citit si am inghitit in sec la greu, mai putin la pizza. Sa va fie de bine, felicitari, votat cu mare drag.

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [21.10.18 21:47:20] »

    @mishu: Mersi, Mishu. Mâncarea a fost in general bună la tavernele din Agios Georgios, dar povestea cu pizza congelată m-a enervat la culme

    webmaster [23.10.18 17:34:28] »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [23.10.18 17:40:04] »

    @webmaster: Mulțumesc. Sunt onorată.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Carmen Ion, Dan&Ema, doinafil, mishu
    Alte impresii din această RUBRICĂ:

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.113549947739 sec
    ecranul dvs: 1 x 1