Transalpina sau Drumul Regelui - soseaua de la cota 2145

TIPĂREȘTE

A devenit un obiectiv turistic cautat – Transalpina sau cum era mai cunoscuta in trecut – Drumul Regelui! Soseaua care traverseaza maretul Parang. Pe numele ei si DN67C. Va propun o traversare nord – sud. In conditiile de astazi – cu masina.

Va recomand vizionarea filmuletul atasat, daca vreti sa vedeti cum se circula pe Transalpina inainte de controversata asfaltare prezentata in “Romania furata”.

Sebes Alba este punctul nordic de plecare spre Transalpina. Din DN7 sau DN1 sau de pe A1 care ocoleste orasul pe centura sunt indicatoare catre Transalpina. Acestea va dirijeaza corespunzator pentru a va incadra pe DN67C. La iesirea din Sebes va intampina satul Petresti. Aici soseaua face un S, dreapta, traverseaza raul Sebes si apoi stanga, indicatoarele fiind la locul potrivit, adica in intersectiile cu ramificatii. Soseaua inca la altitudine joasa incepe sa serpuiasca tot mai mult. Traversam satele Sebesel, Saciori, Laz, Capalna, Martinie si ajungem intr-o localitate mai mare Sugag.

Traseul este impanzit ici colo de pensiuni. Aici, in Sugag, se inteapa din stanga DJ106E, care vine din Saliste prin Jina si Dobra, o alta cale de a intra pe soseaua alpina, dinspre Marginimea Sibiului.

Dupa 45 km si ceva mai putin de o ora din Sebes ajungem la Tau Bistra. Un prim popas se cuvine, dar nu zaboviti prea mult ca mai avem ce poza. Si, uite asa, continuam inca 18 km si aproape jumatate de ora caci drumul e tot mai curbat, catre Barajul Lacului Oasa. Aici perspectiva frumoasa asupra lacului, merita inca o oprire si cateva fotografii. Se traverseaza pe baraj si astfel vom avea lacul de acumulare in dreapta, urmandu-i conturul cativa kilometri pe granita dintre judetele Alba si Sibiu.

Este o zona pitoreasca de padure si dupa ce am supus motorul masinii efortului de a urca, vine randul franelor sa actioneze repetat. Dupa alti 25 km si alta jumatate de ora de la Oasa soseaua intra intr-o rascruce in T. La stanga sau la dreapta?

Mai bine pauza. Suntem in intersectia de la Obarsia Lotrului, in dreptul vechii cabane de unde candva dupa o drumetie cu cortul m-am rugat de o ocazie spre civilizatie. Aici intersectam DN7A, care la stanga duce spre Brezoi, pe langa Lacul Vidra, prin Voineasa, in lungul Vaii Lotrului, catre Valea Oltului, in judetul Valcea, iar la dreapta peste munte catre Petrosani, in judetul Hunedoara, calitatea soselei variind in decursul timpului de la foarte proasta catre proaspat asfaltata si din nou praf, de multe ori acest sector de drum este inchis. Astfel Brezoi si Petrosani sunt cai de abordare a soselei Transalpina de la jumatate.

Noi urmam circa 1 km drumul la dreapta in lungul unui paraias superb, de unde Transalpina se ramifica brusc catre stanga, si de unde incepe cel mai spectaculos sector al soselei sectorul Obarsia Lotrului – Pasul Urdele – Ranca. Poate trebuia sa va spun de la inceput sa nu mergeti la drum fara rezerva de carburant?

Si urcam, abrupt si in serpentine, dar ce ace de par! Spectacol! Atentie! Lipsesc parapetii, soseaua are cate o banda pe sens dar nu este foarte lata, asa ca multa precautie la condus. Si putina dibacie sa nu va moara motorul in panta si curba stransa! Dupa ce trecem de cele mai solicitante serpentine ale urcusului ajungem pe un platou la granita dintre judetele Valcea si Gorj. Suntem in Pasul Urdele. Mai nou, aici au aparut dughene cu chestii de cumparat si mancat. Este locul de popas cel mai indragit de turistii auto, caci perspectiva este minunata, suntem la gol alpin, la 2118 metri altitudine. Sectorul dificil si ascendent se parcurge in 20 minute daca nu se face pauza. Multi considera ca acesta este punctul de cota maxima, poate si datorita platoului de aici si a “taberei” de care va scriam ca a aparut in acest punct de altitudine. NU este asa! Dar este punctul de belvedere cel mai bun de pe tot traseul, cu perspectiva cea mai larga catre cele 4 zari.

Parangul este maret, semet, puternic, dur, si ne ofera privirii piscurile sale, peisajul destul de pietros (pare un mix intre Fagaras si Retezat) si caldarile glaciare.

Dupa binemeritata pauza pentru bucuria ochilor, ne urcam din nou in masina si serpuim pe serpentinele asfaltate situate peste granita de altitudine de 2000 metri. Se trece de pe flancul unui munte pe altul, se traverseaza podete cu fire mici de apa care apoi deschid mai jos vai largi si adanci.

Mai exista un pit stop sau chiar si un posbil loc de popas provizoriu de jumatate de zi in apropierea unui indicator de drumetie montana care duce spre un lac superb, Lacul Galcescu (sau Calcescu dupa unele documentatii, un minunat loc de cort), sau spre alte obiective din creasta Parangului, care atinge cota maxima in Varful Parangul Mare (sau Mandra), la 2.519 metri, fiind al 5-lea in topul celor mai inalte piscuri din tara noastra. Dupa inca doua serpuiri, si o zona oarecum plana, masinile bifeaza punctul de altitudine maxima al soselei Transalpina, cota 2.145 metri. Este un sector unde nu este amenajat un loc sau o banda de parcare. Se poate opri masina, daca o tragi cat mai aproape de peretele de stanca pentru a cobori cateva minute, pentru a admira muntii, haurile din jur, imensii bolovani, verdele crud, sau si alte culori depinde in ce anotimp ajungeti aici si … ce conditii meteo prindeti. De la punctul de belvedere de la 2.118 pana la punctul de maxim de la 2.145 parcurgeti 10 minute cu masina.

O data ajunsi atat de sus, este evident ca de acum pornim numai la vale. Si vom cobori, nu gluma! Intram in scurt timp in statiunea Ranca (una din cele mai hidoase statiuni dezvoltate in ultimii ani, parerea mea, scuze fata de cei care iubesc aceasta localitate). Aici se practica sporturi de iarna, bineinteles iarna sau si catre primavara cat mai este zapada. Traversati cu atentie statiunea intrucat puteti intalni obstacole, fie ca este vorba de turisti care circula pe carosabil, de masini parcate pe carosabil, dar si canale si denivelari periculoase in calea rotilor si puntilor masinii. De la cota maxima si pana la iesirea din Ranca ati mai condus 15 minute.

Coborirea devine accentuata, se trece pe langa releu, frane, si iar frane, atentie daca este drumul alunecos (!), si destul de repede, in alte 15 minute ne trezim la poalele muntelui in Novaci, extremitatea sudica soselei Transalpina, la o intersectie de drumuri cu un panou mare care indica la stanga deviatia catre Baia de Fier si Polovragi pe DJ665, sau inainte pe acelasi DN67C catre Pociovalistea si Bengesti, unde intalnim DN67.

Alimentati cu suficient combustibil, ba luati in calcul si o rezerva, pe Transalpina nu exista statiii de alimentare, iar in pasajele de ascensiune vehiculul Dvs va consuma peste medie.

Nu plecati fara roata de rezerva, cric, pompa, triunghi reflectorizant, trusa medicala si accesoriile care oricum nu ar trebui sa lipseasca din dotarea masinii, dar aici in “pustiul” inaltimii si datorita dificultatii traseului s-ar putea sa va trebuiasca mai mult ca in situatiile comune.

Traseul nu este marginit de parapeti pe multe portiuni, asa ca atentie sporita cat de aproape conduceti de hau, mai ales cand va intersectati cu alte vehicule.

Mare atentie la motociclisti si biciclisti, este un traseu foarte frecventat de acestia.

Respectati limitarile de pe marcaje sau cele impuse uneori suplimentar de agentii de circulatie, care pot inchide traficul functie de starea drumului si conditiile meteo, nu ii ignorati, peste numai 1 km la altitudine poate fi zapada.

Intre orele 20 si 8 Transalpina este inchisa.

Nu goniti peste limita de viteza data de marcajele rutiere si in niciun caz peste cea in care va simtiti in siguranta.

Iarna sectorul Obarsia Lotrului – Ranca este impracticabil si in principiu inchis traficului rutier.

Nu ignorati ca vremea se schimba rapid la peste 2000 m altitudine, imbracati-va corespunzator si folositi anvelope de iarna daca temperaturile si conditiile de drum o cer. Interesati-va in prealabil in acest sens.

Transalpina poate oferi peisaje de vis si poate oferi la fiecare calatorie imagini noi, cadre unice. Zilele senine sunt cele mai dorite, dar nici alternanata de nori / senin nu este de lepadat. Sau ceata / senin. Spectacol de culori de vizbilitate de la 0 la 100%. Este mirific. Si daca ajungeti aici, savurati minutele petercute in natura, realizati ce a creat MAMA Natura si nu poluati (mai mult decat o fac oricum masinile), pastrati linistea si frumusetea locurilor.

Si nu uitati de filmuletul cu acest stravechi drum inainte de a arata precum astazi.

Las deschisa intrebarea: Asfaltat sau ca in trecut off-road dur?

Numai de bine!

@webmaster: Rog inserare: https://youtu.be/KuFiHRJlMVw

---

VIZUALIZĂRI: 6213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI