Un apartament de 5 stele pe plaja La Patacona

TIPĂREȘTE

În cazul în care ar exista un concurs numit „Dormitoriile au talent”, iar eu și Tati ne-am număra printre jurați (că merităm, desigur), atunci cu siguranță amândoi ne-am fi bulucit să apăsăm butonul Golden Buzz pentru ApartUp Patacona Deluxe! Dacă despre cele 2 zile (mai mult nopți) petrecute în apartamentul de lângă Mercat Central se poate spune că au fost confortabile și liniștite, atunci despre celelalte 3 savurate la țărmul mării - răsfăț total!

Vă spuneam la un moment dat că excursia a fost proiectată inițial pentru 3 persoane: eu, Tati și Istețica. Prima cazare aleasă (cea din centru, de vă povestii) a fost un apartament modest ca suprafață, living plus dormitor. Al doilea, deși părea dimensionat pentru 4 sau chiar 6 persoane și era un pic mai scumpișor, mi-a căzut cu tronc în așa hal, încât am zis să facem o aroganță și să-l rezervăm, să încheiem apoteotic sezonul vacanțelor marine 2017! Fetița însă n-a mai putut veni cu noi din pricina unor obligații legate de școală, chestie pe care a realizat-o destul de târziu, când posibilitatea de anulare gratuită expirase deja. Și așa ne-am potcovit noi doi-porumbei cu ditamai apartamentul de... 164 mp! Păi ce să facem acum?! Dacă-i musai, cu plăcere!

Cam o oră am făcut cu autobuzul 19 din centru, de lângă primărie. Am coborât la capăt, pe Carrer de Cavitae, paralelă cu marea, am cotit-o la dreapta și am ajuns în câteva minute pe faleză, chiar acolo unde se termină Plaja Malvarrosa (plaja Valenciei) și începe La Patacona, corespunzătoare localității Alboraya (o suburbie a Valenciei). Ne-am orientat spre stânga, am traversat un mic pod peste canalul de irigații ce se varsă în mare și în alte 3-4 minute am ajuns... într-o adevărată stațiune estivală, lucru foarte ciudat, căci noi ne știam în city-break într-un oraș european, la final de octombrie!...

Mai precis, peisajul se prezenta astfel: un pâlc de palmieri cu umbră destul de rară, dincolo de ei, în stânga, un șir de terase care de care mai încântătoare și mai animată, în față faleza flancată de palmieri, care se continua cu... altă faleză, cât vedeai cu ochii, iar în dreapta plaja extrem de lată, cu un tiv subțire de mare albastră sub linia orizontului. Hmm, ce ziceți? Frumos, nu?

Convenisem cu Antonio sau Alberto - nu mai știu cum îl chema - să preluăm apartamentul la ora 14, aveam să ne întâlnim în fața intrării. Am avut timp suficient de mâncat la una din frumoasele terase, ba chiar și de inspectat un pic plaja și apa mării - caldă-călduță încă, abia așteptam să ne cazăm, să ne punem costumele de baie și să desfășurăm o ultimă (?) bălăceală pe sezonul în curs! Între timp reperaserăm și clădirea unde se afla apartamentul nostru: acolo unde se termină șirul de mâncătorii, începe unul de bloculețe cu 2 etaje, super-noi, cu o curte comună în față, pe partea dinspre mare, acoperită cu gazon artificial. Al nostru era chiar primul dintre ele.

La ora 13:55 ne-am înființat în fața intrării, pe partea opusă mării, pe Avinguda Mare Nostrum, la nr. 36. Și-am așteptat, și-am așteptat... Și-am așteptat, și din nou am așteptat... Ne-am priponit bagajele sub micuța copertină a casei scării și-am pornit a ne foi în sus și-n jos, privind cu speranță orice trecător ce părea a avea față de Antonio sau Alberto... După vreo juma' de oră i-am trimis și mesaj și ne-a răspuns după alte 15 minute că e în trafic, nu mai are mult... Măi, al naibii trafic, că de două zile îl tot studiam și ne minunaserăm cât de fluent poa' să fie, taman acum se găsi să-i facă șicane lui Antonio/Alberto! „Tati, să mă lași pe mine să le scriu review-ul pe booking!”

Într-un târziu apăru și 'mnealui, zâmbitor și nonșalant ca o zi senină de primăvară!... Nu-și ceru scuze pentru întârziere și ignoră săgețile din privirile mele, descuie ușa de la intrare și ne pofti înăuntru. (Înăuntru încercaserăm și noi să pătrundem mai devreme, când ușa se deschisese pentru că plecase cineva din bloc, dar portarul de la recepție nu ne-a primit, deși i-am arătat rezervarea printată de pe booking; aveam să-i sugerăm mai târziu lui Alberto/Antonio să transmită în avans la nenea portarul că vor avea oaspeți, să nu mai stea ăștia de papagali cu bagajele în mijlocul străzii! Mai ales că există un loc de socializare excelent acolo, la parter - canapele, fotolii, măsuțe, tablouri, perdele, aer condiționat...)

Bloculețele astea sunt de fapt două câte două, dispuse „în oglindă”, unite la mijloc printr-un hol comun. Noi am luat-o în dreapta și am urcat la etajul al doilea, unde, aproape de capătul coridorului, ne aștepta apartamentul nr. 16. Imediat ce i-am trecut pragul, iritarea pricinuită de întârzierea gazdei noastre avea să mi se estompeze încetul cu încetul, pe măsură ce descopeream acel spațiu larg, modern și confortabil. Alberto/Antonio ne-a prezentat pe repede înainte toate facilitățile; singurele explicații care ne-au interesat cu adevărat au fost cele referitoare la modul de manevrare a imenselor transperante de aluminiu de la ferestre. În rest, nici noi nu l-am încurajat să dezvolte, că ne grăbeam să ajungem la plajă. Ne-a dat să semnăm un contract cu agenția ApartUp, în care se menționa că am primit în păstrare 2 chei și că ne obligăm să nu stricăm, alea-alea... Am plătit cu cardul și, cu un zâmbet angelic, dar cu destul de multă sodă caustică în glas, l-am întrebat dacă n-ar fi cazul să ne amâne check-out-ul măcar cu durata întârzierii sale?! A zis că să vadă, dacă n-or să fie alte rezervări... dacă nu, atunci poate... dar dacă da, regretă, însă la ora 12 trebuie să ne evaporăm! „Bine, vezi cum faci, măi, Alberto/Antonio! Nu ți-ar strica o bilă albă pe booking, nu?!”

Cinci minute mai târziu, Tati se repedea la supermarketul din apropiere să cumpere câte ceva „pentru de dimineață”, că văzuse pe GoogleMaps că închide peste vreo oră, iar eu am rămas să fac inspecția și pozele de rigoare. Păi s-o luăm cu începutul, adică să ne întoarcem din nou la ușa de la intrare! Chiar în față este un hol nemobilat, doar o oglindă și o mică etajeră fixată în perete, numai bună să-ți lași cheile acolo, să nu le rătăcești apoi prin imensitatea aia de casă! În dreapta se află două uși - una spre dormitorul mic și alta spre baia aferentă acestuia; țineți minte unde am rămas, că ne vom întoarce aici mai târziu.

Holul nostru o cotește însă stânga deocamdată și din el se desprind alte ramificații: imediat în dreapta - bucătăria; în față - livingul și în stânga - dormitorul matrimonial cu baia lui proprie.

Livingul. Plăci mari de gresie de culoarea nisipului, ferestre imense pe doi pereți, de sus și până jos; una din ele are încorporată o ușă tot de sticlă, pe care se poate ieși pe terasă. Drept mobilier - o canapea bejulie chiar pe mijloc, în formă de L, extrem de comodă (cel puțin pe zona dinspre geam am petrecut minute bune citind sau admirând împrejurimile exterioare!). În față, o măsuță de cafea, iar pe peretele opus, un ansamblu destul de minimalist, ce încorporează un TV cu ecran plat. În zona dinspre bucătărie se află o masă dreptunghiulară, înconjurată de 6 scaune. Aspectul coloristic mi-a plăcut mult, mi s-a părut modern și potrivit ideii de plajă și mare: pereții bleu-ciel, doar cel dinspre bucătărie acoperit cu o imitație de lemn de cireș (bej-roșcat, o culoare foarte caldă), mobilierul din pal deschis la culoare, decorațiuni mai mult sau mai puțin abstracte, perdele și draperii asortate.

Fereastra fără ușă are vedere frontală la mare, o plăcere să stai pe canapea și să ai în fața ochilor priveliștea aia fabuloasă! Terasa se află deci în lateral, către o străduță ce se înfundă în faleză și unde este organizată o parcare destul de încăpătoare. Am găsit pe terasă o masă cu 2 scaune; aici am mâncat dimineața și seara, aici am petrecut multe momente plăcute, urmărind siluetele vapoarelor plutind la linia orizontului și 3 răsărituri de soare, unul mai grozav ca altul...

Dormitorul matrimonial mi-a smuls un sunet de uimire când am văzut cât era de mare! El și cu baia lui cred că fac cât apartamentul meu de acasă... Aceleași plăci mari de gresie pe podea, aceeași culoare neutră; pereții albi, mai puțin cel de la capul patului - acoperit cu un tapet grej (ceva între gri și bej). Patul king size, cuvertură de bumbac gri, lenjerie albă, saltea de saltea. Perne numai bune, nici moi, nici tari plus două pernuțe decorative dintr-un imprimeu alb-albastru. Noptiere de-o parte și de alta a patului, veioze încorporate în blatul de deasupra, prize și întrerupătoare în imediata vecinătate. Totul gândit în cel mai mic detaliu, modern și funcțional.

Pe peretele opus, o comodă cu sertare, televizor pe ea, încă o măsuță-birou alături. Deasupra, un element decorativ fixat pe perete. Pe aceeași linie cu patul, un dulap în 4 uși, compartimentat ideal pentru o familie numeroasă care, din acest punct de vedere, ar putea liniștită să se mute aici. Înăuntru am găsit tot felul de nimicuri, gen fier și masă de călcat, perne și pleduri de rezervă.

În baia principală se intră direct din dormitor. Foarte spațioasă și strălucitoare (la propriu). Faianță și gresie tot în tonuri de bej; un blat cât tot peretele din stânga, în care sunt încastrate două chiuvete, iar dedesubt spații de depozitare (am numărat nu mai puțin de 14 sertărașe și ușițe!). Fiecare chiuvetă cu oglinda ei, iar între ele un mic bol de sticlă cu flori roz (artificiale, dar de mare efect). Bideu și vas de toaletă, cabină de duș închisă, din plexiglas - toate de cea mai bună calitate. Drept consumabile: hârtie igienică (și rezerve suficiente), săpun lichid și gel de duș. Prosoapele albe, de bumbac, le-am găsit rulate pe pat, mai puțin cel pentru duș, care era în baie.

Am trecut mai apoi la bucătărie (cu mențiunea că până în ultima zi tot aveam să mai descoperim câte un sertăraș sau o ușiță neexplorate). Pe scurt - mobilier și ustensile de ultimă generație, nici acasă n-avem așa ceva. Aragazul și mașina de spălat vase sunt încorporate, ca și chiuveta, totul formează o unitate. Pardoseala e tot din plăci mari de gresie bejulie, faianța albă cu un brâu desenat, asortat fericit cu celelalte elemente de decor. Mobilierul - bej cu negru. Combina frigorifică e din aia bengoasă, ne dădea și gheață dacă vroiam! Am avut în bucătărie și o masă cu scaune, dar nu le-am folosit deloc.

Ce mi s-a părut foarte interesant a fost că din bucătărie se iese pe cea de-a doua terasă! Da, da, două terase cu vedere la mare, nu-i așa că asta-i pleonasm?! Pe ea este montat un blat în care se află înglobată o chiuvetă (adică dacă te-ar păli să bucătărești pe balcon, cum ar veni...), iar dedesubt - mașina de spălat rufe. Plus un uscător pliabil de rufe, plus materiale de curățenie.

Și revenim la al doilea dormitor... Mai mititel decât primul, dar elegant și drăguț și ăsta, cu două paturi twin (decorate identic cu celălalt, doar pernuțele sunt verzi), cu 3 tablouri colorate pe peretele de deasupra, cu mobilier minimalist (un dulăpior cu două rafturi deschise plus un dulap-soldat încastrat în perete). Fereastra dă tot spre parcare și asta e singura cameră fără terasă.

În schimb, beneficiază de o baie destul de încăpătoare, cu nimic mai prejos decât sora ei. Ba, din contră, aș zice: dușul e din cel cu hidromasaj; mi-am prins mereu urechile să-l folosesc! O altă diferență ar fi că baia asta nu are decât o singură chiuvetă, cu un dulăpior mai modest dedesubt, dar și aici am găsit un decor drăguț cu flori rozalii. Aceeași gresie bej, însă faianță formată din plăci mici-mici, ca un mozaic, în tonuri de bej, cu accente cărămizii. Foarte frumos!

Ce să mai zic?! Superb apartament, nu cred că mai pupăm noi prea curând așa ceva... Sau cine știe?! Oricum, dacă era să rezervăm doar pentru noi doi, n-am fi avut parte de el, e clar! Evident că-l recomand, mai ales dacă sunteți cel puțin 3-4 bucăți (maxim 6)! Zona unde este amplasat e foarte frumoasă și liniștită, noi am prins ceva aglomerație în prima zi, când am ajuns, fiind sâmbătă, apoi treburile s-au potolit încet, încet (ce-i drept, era cam extrasezon marin, v-am zis). Duminică dimineața, pe când plecam în expediție, am observat că se instala chiar în fața blocului nostru, pe faleză, o mică piață mobilă; când ne-am întors însă nu mai era. Există supermarket bine aprovizionat în apropiere, sunt câteva mâncătorii, după cum am menționat deja. Până în port sunt cam 3 km, aproape o oră de plimbare agale, pe frumoasa faleză largă, mărginită de palmieri; în sens opus noi am mai mers cam 1 km. Plaja e super-lată, acoperită cu nisip fin, dotată din loc în loc cu diverse dispozitive de consumat caloriile în exces, cu coșuri de gunoi și cu dușuri. Apa mării pare că se adâncește lent (n-am mai avut ocazia s-o testăm, din păcate).

Amicul Alberto/Antonio a fost neam prost până la capăt, ne-a trimis un mesaj cu o seară înainte de a ni se încheia sejurul că nu se poate să stăm peste ora 12, că vin alți turiști după noi. La 12 am eliberat ringul, n-a venit el, ci altcineva să preia cheile. Am stat o vreme cu bagajele pe plaja din față, că tot n-aveam ce face și am observat cum, la scurt timp după ce am plecat, toate storurile au fost lăsate în jos; mă gândesc că dacă veneau alții după noi, ar fi trebuit ca cineva să curețe apartamentul și mă mai gândesc că această activitate se face mai ușor la lumina zilei. Deci... ai mințiiit, Antonio/Alberto! Te-am priiins!

În tot cazul, trecând peste interacțiunea cu gazda, apartamentul e grozav și de recomandat. Cam greu de prins neocupat, dar merită încercat!

---

VIZUALIZĂRI: 2488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI