Pensiunea D&D Făgăraș

TIPĂREȘTE

Vineri 9 martie 2018, zi de pregătiri pentru plecarea la Alba Iulia la superîntâlnirea anuală AmFostAcolo.

Ce pregătiri speciale am făcut în această zi? Propunându-ne să nu facem dintr-una drumul până la capitala Marii Uniri (480 km pe Valea Buzăului sau 500 km pe Valea Prahovei), am hotărât să înnoptăm undeva, cât mai aproape de Alba Iulia. Data hotărâtă pentru plecare – joi 15.03.2018.

Studiem posibilitățile de cazare din localitățile situate pe parcursul nostru, după Brașov, și hotărâm că optim ar fi Făgărașul, iar locul ales pentru odihă să fie pensiunea D & D. Alegerea Făgărașului nu era întâmplătoare, deoarece doream să vizităm Cetatea Făgărașului, obiectiv turistic pe care nu-l mai văzusem.

Plecăm de acasă, cum ziceam, joi pe 15 martie, nu prea de dimineață și luăm calea spre destinația noastră din acea zi – Făgărașul. Alegem parcursul pe Valea Buzăului (DN10), pentru că pe aici distanța-i mai scurtă decât pe renumita Vale a Prahovei și mai puțin aglomerat, motive pentru care, mai mereu, agreem acest parcurs când trecem munții în Transilvania. Se înțelege de la sine că decizia am luat-o după ce am vorbit cu cei de la CNAIR, știind că DN10 fusese blocat de o alunecare de teren în zona Siriu. Ni se confirmă că drumul este degajat complet, dar că în zona Măgura este drumul surpat pe o bandă.

Cu informațiile necesare în tașca de excursie, ne avântăm la drum voinicește, prindem viteză, doar 59 km/h în localități și max. 100 pe afară, nu de alta dar nu doream să rămânem fără paralele ce trebuiau să meargă la votarea pentru (de) gustările pe la echipele concurente (ne gândeam că fără gologani în buzunare nu am fi putut gusta minunatele produse și atunci nu se chema că eram cățeii lui Pavlov?).

Drumul bun, așa cum ni s-a spus (tot așa a fost și la întoarcere), mergem pe frumoasa Vale a Buzăului, dar nu chiar fără oprire. Prima haltă o facem la Pătârlagele pentru a cunoaște unul dintre colegii mei (și pe simpatica lui soață) din echipa Muntenia: @Sebigeanina (să trăiești, stimabile!). N-am stat mult, omul muncea, să strângă bani pentru votare :), iar noi îl țineam din treabă.

Sus la barajul Siriu ne-am oprit o țâră pentru a fotografia Vârful Siriu, căruia, probabil, în iarna asta primăvăratecă, că-i era frig la cei 1657 m ai săi, pentru că-și trăsese pe culme o căciulă de nea. Lacul de acumulare era și el gri-vânăt, cred că tot din pricina frigului. N-am stat prea mult pe afară întrucât frigul și vântul tăios, ne-au alungat rapid în mașină.

Ajungem la destinație pe la ora 15.45.

Pensiunea D&D este amplasată la intrarea în oraș, pe str. T. Vladimirescu, nr. 78A, într-o zonă comercială, având în imediata vecinătate două supermarketuri (Lidl și Kaufland), precum și alte magazine de unde poți face niscaiva cumpărături dacă ți-ai adus aminte că ai uitat ceva acasă (Altex, Pepco, Deichmann, Jysk, etc.), dar și două stații de carburanți (MOL și OMV). Distanța de aici până în centru (zona de amplasare a Cetății) se străbate, în pas de plimbare, în cca. 15 min.

Pensiunea are două corpuri de clădire, spre stradă unul mai vechi, iar în spate un corp construit mai recent. Curtea, amplasată la stradă, are suficiente locuri de parcare. Între cele două corpuri este amenajată o grădină interioară, cu plante ornamentale, alei pietruite, diverse figurine ornametale pentru curte, balansoar din bârne de lemn și un cuptor cu grătar.

Prima cameră ce ne-a fost prezentată (de fapt un apartament în care am fi putut sta tot la prețul unei camera twin – 100 lei/zi), situată în corpul vechi, ne-a plăcut, la prima impresie, până am intrat în baie, unde un miros puternic provenit din canalizare, ne-a alungat imediat. Solicitând o altă cameră am fost conduși în cel de-al doilea corp de clădire. Camera, nu foarte mare, ne-a plăcut mult. Văruiala este realizată în culori vii de roșu și crem, iar doi pereți au un tapet ce imită un capitonajul cu material textil, în nuanțe de roșu-cafeniu ce creează impresia de căldură. Mobilierul este în culori contrastante de roșu și negru, plăcut privirii.

Baia are pereții și podeaua acoperite cu faianță roșie și crem, fiind prevăzută cu tot ce are omul nevoie: prosoape și alea-alea, dar și cu cabină de duș cu hidromasaj (tare fain un duș cu astfel de scule după o călătorie lungă). O singură, mică problemă: și aici se simțea un ușor miros de la canalizare, care a dispărut după ce am aerisit baia.

Camera și baia curate, așternuturi albe, așa cum ne plac nouă, liniște, într-un cuvînt confortul necesar ca să te odihnești bine după un drum lung.

În rest dotările obișnuite întâlnite în camerele de hotel: televizor, acces liber la internet wireless.

De asemenea pensiunea este înzestrată cu o mică bucătărie unde îți poți prepara o cafea, un ceai sau chiar ceva de mâncare, dotată cu tot ce este necesar (tacâmuri, veselă, oale și ibrice) și un spațiu generos pentru luat masa.

Spuneam ceva mai sus că hotărârea de a înnopta la Făgăraș a fost determinată de dorința de a vedea Cetatea Făgărașului. Dorință nerealizată din cauza orei la care am ajuns la obiectiv – 16.55, iar ultima intrare era la ora 16.00. Ghinion teribil, dar ne-am zis, ca și în alte dăți când am ratat astfel de vizite, că va fi și un alt timp când vom reveni pentru vizionare.

Am făcut vreo 2-3 poze exteriorului Cetății, dar și o fotografie statuii lui Gheorghe Cârțan (Badea Cârțan), cel care, conform spuselor istoricului Nicolae Iorga, vorbe săpate și în piatra postamentului “Cu gândul la frăția latină a cutreierat Europa cerând dreptate poporului român”. Bustul este amplasat într-o zonă adiacentă Casei Culturii din centrul Făgărașului.

Acestea fiind zise vă urez:

“Drumuri bune și excursii frumoase! ”

---

VIZUALIZĂRI: 1057 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI