ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 28.01.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
AUG-2017
DURATA: 1 zile
prieteni
"ECHIPA" A INCLUS:
5 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Monte Carlo

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Monte Carlo, un oraș exclusivist cu multe atracții... gratuite

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Eu eram singura din micul nostru grup care mai vizitase cândva Monte Carlo. Să fie... mai bine de 10 ani de-atunci, dar impresiile îmi sunt încă proaspete, semn că locul m-a marcat profund. Fusesem acceptată să lucrez într-un proiect, iar la Monte Carlo s-a organizat, pe la jumătatea desfășurării acestui proiect, o întâlnire a tuturor celor implicați. Era noiembrie, am stat la Hotel Fairmont, dimineața mă trezeau razele soarelui ce răsărea din mare... M-am îngrozit când am citit la recepție cât costa o cameră! Am profitat însă la maxim de cele 2-3 jumătăți de zile libere, țin minte că am dat o fugă chiar și la Nisa, unde am mâncat prima dată scoici în vin... Și am rămas efectiv cu gura căscată când am descoperit pe zidul unei clădiri, într-o nișă cu gemuleț (ca cele pentru extinctoare) un... defibrilator! Doamne, la noi în spital de-abia fusese adus unul la UPU, era considerat mare chestie! Aveam să mai descopăr vreo două, tot pe stradă. În Monte Carlo, desigur.

De data asta am luat-o pe autostradă, considerând că cei aproape 70 km justifică opțiunea. Eventual, ne vom întoarce pe drumul de coastă, dacă nu se face prea târziu... Spuneam în alt articol că A10, Autostrada dei Fiori, ce leagă Genova de Ventimiglia, taie munții și zboară peste văi, fiind alcătuită în mare măsură dintr-o succesiune de tunele și viaducte; de aceea, e și cea mai scumpă din Italia. Noi aveam Telepas-ul lui Cumnățel, așa că nu ne-am bătut capul prea tare cu acest aspect. Succesiunea de peisaje este însă tulburătoare, deși în general autostrăzile sunt niște rute plictisitoare; asta nu, ai ce vedea: marea jos, departe, câte un sat cuibărit între munți...

Cât pe ce să ratăm indicatorul care ne anunța că am trecut în Franța, asta pentru că A10 nu se termină aici, ci se continuă firesc cu una din suratele ei franceze. Nici peisajul nu se schimbă prea tare, ba parcă devine un pic și mai dramatic, cu creste mai înalte și mai golașe. După doar câțiva km am dibuit ieșirea spre Monaco dar, ocupată cu privitul împrejurimilor, n-am realizat că ăsta nu-i stat UE; doar când am primit mesajul de bun venit de la compania de telefonie mobilă mi-a trecut prin cap să verific datele mobile! Și da, erau deschise și da, deja eram datoare 11 euro! Deci nu faceți ca mine!

Am ajuns inițial la un punct de belvedere asupra întregului oraș și aș putea să zic că special am făcut-o, dar n-a fost așa; chiar nu mai știu cum am ajuns. Mi se pare că la un moment dat am ținut drumul drept, în loc să facem stânga, spre Monte Carlo. Da, așa a fost! După câteva guri de aer proaspăt de munte și câteva fotografii, am făcut calea întoarsă.

Până în centru, străbăturăm o succesiune de străduțe înguste, umbrite de clădiri frumoase, cu aspect aerisit, mediteranean, extrem de bine îngrijite. Totul era îngrijit ca la carte, chiar și zonele unde se construia (căci aveam să constatăm că se construiește într-o veselie în micuțul stat monegasc!) erau perfect delimitate și protejate.

În Monte Carlo nu ai nevoie de hartă. Peste tot sunt indicatoare, dar absolut peste tot, nici să vrei n-ai cum să te rătăcești! Pentru noi, prioritatea era deocamdată să găsim un loc unde să ne lăsăm mașina. Nici din acest punct de vedere nu trebuie să vă faceți probleme. Monte Carlo, „beneficiind” de o suprafață destul de restrânsă (puțin peste 2 kmp), a avut inteligența de se dezvolta pe înălțime și... în adâncime. Marea majoritate a parcărilor sunt subterane, pe mai multe niveluri, iar la intrare e afișat în permanență numărul de locuri libere.

Am nimerit parcarea de pe Cheiul Rainier III, cel care delimitează spre sud principalul port al orașului, Portul Hercule. De-o parte și de alta se află cele mai importante obiective turistice, Oceanograful, Catedrala și Palatul Regal în stânga, în Monaco-Ville (zona cea mai veche a orașului), Cazinoul și cele mai bengoase hoteluri în dreapta, în Monte-Carlo. Zona dintre ele, incluzând-o pe cea a portului, se numește La Condamine și mai există un al patrulea „cartier” în stânga extremă, partea cea mai nouă, Fontvieille, despărțită de Monaco-Ville prin portul omonim.

Am străbătut perfecta pasarelă de lemn, cu ochii când spre zecile de ambarcațiuni mai mici sau mai mari, când spre zgârie-norii de dincolo de ele, din planul secund, când spre micul promontoriu din față, când spre marea cu sclipiri care-ți luau ochii! În capătul cheiului, țărmul era modelat în trepte largi, pavate cu piatră, ce coborau până la mare, iar ultima dintre ele fusese din loc în loc prevăzută cu scări de inox precum cele de la piscină, pe care să poți coborî în apă! Esplanada Stefano Casiraghi am aflat că se cheamă această „plajă” improvizată; ne-a plăcut ideea!

Apropiindu-ne de stânca din față, am constatat că e străbătută de un tunel, dar acesta era pentru mașini, noi trebuia s-o ocolim prin stânga, pe o alee. Cu atât mai bine, căci am avut parte să vizionăm de sus una dintre cele mai drăguțe plaje pe care am întâlnit-o vreodată! Micuță, acoperită cu pietricele, îmbrățișată de cei doi versanți abrupți, mângâiată de niște valuri turcoaz incredibile!... Pentru o clipă, m-am simțit teleportată în iubita mea Grecie! Am descoperit și treptele ce coborau pe romantica Plajă a Pescarilor (după cum am citit pe o plăcuță) și tare ne mai ademeneau, dar ne-am ținut tari, aveam un oraș de descoperit doar! :)

Am ajuns la o parcare acoperită imensă, plină de autocare și nu numai; am mai fost în locul ăsta, mi-l aminteam bine de la vizita de acum 10 ani! E bine de știut că aici există toalete gratuite și tot de aici poți să urci, pe niște scări rulante (sau cu liftul), atât la intrarea în Muzeul Oceanografului (un short-cut), cât și un nivel mai sus, unde sunt ceva magazine și o braserie; de aici mai urci niște scări (cu picioarele proprii) și - voila! ajunserăm pe Avenue de Saint Martin, fix în fața superbei clădiri în stil Art Nouveau ce adăpostește Oceanograful. Mare de lume găsirăm aici, parcă n-aveam chef să ne luăm la trântă cu ei, ne tenta mai mult să căscăm gurile pe străzi... Am citit despre acest muzeu că-și datorează existența prințului Albert, mare navigator și iubitor al vieții marine.

Am traversat și ne-am trezit imediat în inima centrului vechi, pe niște străduțe înguste, flancate de clădiri văruite la perfecțiune în nuanțe calde; adăposteau magazine, restaurante, mici hoteluri... Peste tot simplitate și bun-gust, flori din loc în loc, împodobind ferestrele sau intrările... Un zumzet din ce în ce mai evident pe măsură ce înaintam ne anunța apropierea unui spațiu larg și foarte populat. Place du Palais, cvasi-dreptunghiulară, parțial pietruită, parțial acoperită cu un material aderent și plăcut mersului, vuia de oameni și imediat am înțeles și de ce: mai erau câteva minute până la 12, se apropia schimbarea gărzii la palat!

Nu era chip să te strecori în primele rânduri, cred că ar fi fost nevoie să fim ceva mai matinali. Am încercat să înțelegem ce se întâmplă de la distanță, dar ceremonia ni s-a părut destul de lungă și am preferat să ne îndreptăm atenția spre părculețul din dreapta pieții. Pe bănci puținele locuri erau ocupate deja, dar priveliștea asupra portului și a celei mai însemnate părți din oraș era de-a dreptul... cum zice americanul?! breathtaking! Nu ne mai săturam s-o admirăm și s-o imortalizăm! Desigur, ca noi mulți alții.

Pornirăm mai departe, pe drumul care începea din acel părculeț, paralel cu latura sudică a portului; cumva, ne întorceam. Pe partea opusă - case superbe, cu balcoane din fier forjat, o lume a eleganței și bunului-gust. Aveam în cap Catedrala, știam că-i pe acolo, dar nu mai știam exact unde. V-am zis că peste tot sunt indicatoare, ne-a ieșit și nouă în cale unul și ne-a luminat: trebuia s-o cotim la dreapta. Un scuar cu o fântână frumoasă, purtând în mijloc statuia de piatră a Sf. Nicolae; deci catedrala n-are cum să fie prea departe, că o cheamă la fel.

Și da, iat-o! Albă și maiestuoasă, strălucind în soare, exact cum mi-o aminteam. Se vizitează gratuit, iar principala atracție (pentru care se formează chiar coadă înăuntru) este mormântul celei mai iubite prințese, Grace de Monaco. Povestea sa este arhicunoscută, ați auzit cu siguranță despre actrița Grace Kelly, deja celebră pe platourile hollywoodiene atunci când a fost remarcată de prințul Rainier III, care s-a îndrăgostit de ea și a făcut-o prințesa sa. Au avut 3 copii și au trăit fericiți „până ce moartea i-a despărțit”, adică până ce Grace a murit într-un accident de mașină, ea fiind la volan (fiica sa, Stefanie, aflată pe scaunul din dreapta, a scăpat doar cu câteva zgârieturi). Piatra de mormânt e impresionant de simplă, pe ea sunt gravate doar numele Gratia Patricia și anii domniei sale. La căpătâi veghează un fir de trandafir și un tablou stilizat în alb-negru cu prințul și prințesa în ziua nunții lor. Alături își doarme și Rainier III somnul de veci, sub o piatră asemănătoare... Catedrala adăpostește mai multe capele, statui impresionante și alte morminte de personalități.

Chiar peste drum de Catedrală se află intrarea în Grădinile Saint Martin și ne-am îndreptat și noi într-acolo, atrași mai ales de un petec de albastru marin ce se zărea printre frunze. Wow! Întregul Port de Fontvieille ni se așternea pe retine, imaginea era absolut superbă! Nici grădinile nu ne-au dezamăgit - micuțe, dar extrem de cochete, dispuse pe mai multe terase. Am întâlnit chiar și un iaz cu pești roșii, multe statui, ronduri îngrijite de flori și un punct de belvedere, cu statuia prințului Albert I, navigatorul, scrutând nemărginirile mării de la timona corăbiei sale!...

Grădinile se termină în Oceanograf, deci iată-ne în punctul de unde am plecat! Parcă-parcă ne atrăgea ideea de a străbate restul orașului cu un trenuleț turistic ce tocmai se pregătea să plece (9 euro de căciulă), dar am hotărât să ne păstrăm banii în buzunar și să ne folosim picioarele, cât om mai putea trage de ele... Așa că am coborât în direcția portului, pe care aveam de gând să-l ocolim până în partea cealaltă, la cazinou.

Străbăturăm agale deci, mai pe sub umbra copacilor, cheiul sudic numit al lui Antoine I, pe urmă cel central, numit după Albert I și... ne-a cam pălit foamea! Mâncătorii erau, nu zic nu, am văzut o stradă ce urca în Condamine plină cu terase una lângă alta, da' când am citit câteva prețuri, era cât pe ce să leșinăm (și nu de la căldură, sigur!). Până la urmă ne-am lipit la o pizzerie, nici acolo nu era ieftin, dar am șeruit niște pițe anemice și la final am zis că am mâncat.

Am interogat din nou un indicator cum să ajungem la cazinou și ne-a îndrumat spre o clădire cu lift. Am luat liftul și am apăsat pe butonul lângă care scria „Grand Casino”. Liftul a luat-o în sus, desigur. Stați, că încă n-am ajuns! Adică de acolo de unde am coborât am mai mers câteva minute pe Avenue d'Ostende. Pe măsură ce ne apropiam, peisajul îmi devenea tot mai familiar... Iată luxuriantul Hotel d'Hermitage, un magazin Gucci pe partea opusă și... cel care se zărește acolo în față el e, cazinoul! Același superb stil Art Nouveau de început de secol XX! Se spune că veniturile obținute încă de la început din jocurile de noroc au fost atât de însemnate, mult peste așteptări, încât monarhia a decis să înlăture taxarea populației monegasce. Și de atunci cam așa a rămas, ceea ce face Monaco un adevărat paradis fiscal. Păcat că nu-mi pot plăti impozitele după legea lor... Ciudat e că cică rezidenții statului nu au voie să parieze, cică nici să intre în cazinou n-au voie... Oare chiar așa o fi?!

Noi am avut voie și chiar am intrat. Ca să vizitezi zona de la intrare și cafeneaua nu trebuie să scoți niciun ban din buzunar. Pentru cea cu jocuri - da; 10 euro, parcă. Noi ne-am mulțumit cu mocangeala și am admirat îndelung coloanele terminate cu capiteluri și frumoasele decorațiuni ale tavanului. Cafeneaua e și ea un loc rafinat, aici n-ai însă voie să faci poze; eu am furat doar una, la intrare, cu un copăcel făcut din pietricele roz. Mi-a plăcut și cutia poștală de epocă, de unde puteai expedia ilustrate cu timbru de Monaco!

Ieșind din cazinou, am remarcat altă construcție genială, cea care adăpstește Hotel de Paris. Am fotografiat-o îndelung, apoi ne-am continuat plimbarea. traversarăm un părculeț, coborârăm niște scări și... Hotel Fairmont! Mi-a stat o secundă inima, recunosc! Bine te-am regăsit, Hotel Fairmont! De-aici chiar că știam drumul... Am urcat pe o terasă cu vedere superbă la mare, am coborât din nou și ne-am întors spre port, traversând tunelul din care se face intrarea la Auditorium Rainier III, o imensitate de complex cu nu știu câte săli de conferință plus accesoriile de rigoare.

Eram deci pe latura nordică a portului și trebuia să ajungem pe cea sudică, dar n-am mai avut stare să-l ocolim încă o dată, așa că am așteptat vaporașul ce te transbordează între cele două maluri în doar câteva minute. Serviciul se cheamă Bateau Bus, costă 2 euro de persoană și pleacă din jumătate în jumătate de oră. Ocazie cu care poți admira portul „de la firul... apei”, ca să zic așa.

Era încă prea devreme să plecăm, mai încăpeau ceva activități în programul nostru. Prietenele noastre C&B au propus să vizităm totuși Oceanograful, dar noi, restul, parcă n-aveam chef... Am convenit ca ele să meargă acolo, urmând să ne întâlnim mai apoi... unde credeți?! Ați ghicit! Pe micuța plajă „grecească” la care îmi rămăsese inima de dimineață!

N-aveam prosoape la noi, iar costumele de baie le lăsaserăm într-un rucsac, în mașină. Tati a fost delegat să ni le aducă și ne-am schimbat cu prosoapele puse în jurul taliei. Pietrele erau călduțe încă, deși plaja intrase în umbra stâncii din spate. Apa era și ea minunată, limpede și caldă, nu ne venea să mai ieșim afară! Doamne, ce amintiri...

Evident că prietenele noastre au vrut și ele când au venit. Și nu puteam să nu le îndeplinim dorința, nu era frumos! Așa că am luat bălăceala de la început încă o dată și încă o dată, până când ne-am murat bine. Cu mare regret, într-un târziu ne-am desprins și am pornit către mașină. 18,6 euro ne-a costat parcarea, 5 ore și ceva; rezonabil, eu zic. Mai ales că restul distracțiilor au fost gratis! :)

Ne-am întors în Imperia pe drumul de coastă. În planul inițial fusese să oprim un pic și la Menton, dar micuța plajă din Monte Carlo ne deturnase deja. Dar ce am văzut ne-a plăcut, așa că ne-am propus să mai revenim cândva, probabil când o să luăm la puricat Coasta de Azur. Am făcut totuși două mici halte; una într-un loc cu o vedere splendidă la toată zona pe care o lăsaserăm în urmă, deasupra căreia se revărsau razele unui apus nepământesc; alta în Ventimiglia, unde soarele lumina râul din spatele unor șiruri suprapuse de clădiri ligurice...

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de crismis in 28.01.18 20:49:22
Validat / Publicat: 29.01.18 06:24:22
VIZUALIZĂRI: 4059INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MONACO.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 68200 PMA (din 52 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

12 ecouri scrise, până acum

crismis [28.01.18 22:03:14] »

Rog web a atașa următorul filmuleț: youtube

Mulțumesc!

webmaster45 [29.01.18 06:23:31] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

crismis [29.01.18 06:43:48] »

@webmaster45: Mulțumesc!

mihaelavoicu [29.01.18 07:43:46] »

P16 esplanada Casiraghi, după numele soțului uneia din fetele Prințului, care a murit într-un accident nautic. Cealaltă fată a intrat în Casa regală Daneză. Al treilea copil e băiatul care acum e prinț

Foarte frumoasă excursia ta. Ești o minune că poți revigora amintiri așa amănunțite a unor evenimente petrecute cu aproape jumătate de an în urmă.

Am fost cu un grup organizat prin 1994 care a cuprins și Spania. Acum mi-am amintit de multe, precum acea frumoasă Catedrală, Cazinoul, clădirile agățate pe stânci, portul...

Mulțumesc pentru aducere aminte și votat cu mult drag.

webmaster [29.01.18 07:58:16] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

-

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

cloverina [29.01.18 08:16:12] »

Mă topeeesc. Iti iubesc articolele din seria asta (si altele, dar pe astea le ador!). Îmi pare rău că nu mai am timpul și răbdarea să scriu ca să povestesc și eu periplul pe Coasta Italiei si pe Coasta de Azur. Cele mai interesante 10 zile "mieroase"

Să nu regretaţi că nu ați dat cei 10 euro la cazino. E o păcăleală imensă, dată mai ales de bodyguarzi si de hostess. Dai minim 10 euro ca să intri într-o sală de păcănele, un fel de... hol. Un fel de loc unde șmecherii își lasă paltonul iarna ca apoi să pășească în adevăratul cazino, despărțit prin uși bine închise de noi, fraierii Ce tot zic? Șmecherii nici nu intră pe aici!

Ne-a amuzat să jucăm și noi câte 10 euro, să zicem nepotilor că am jucat la Monte Carlo. Dar adevărul e că m-am simțit mai bine în București, la un binecunoscut loc d-ăsta de joacă pentru oameni mari.

crismis [29.01.18 14:10:02] »

@mihaelavoicu: Mulțumesc pt completări și pt cuvintele elogioase!

Nu e nicio minune la mijloc, spiritul de observație nu e chiar unul din atu-urile mele și câteodată și memoria îmi mai joacă feste. Mă ajută mult fotografiile, foarte mult! De-aia și fac multe poze pe unde mă duc, să surprind cât mai multe detalii. Mi-am luat și un carnetel în care să notez tot felul de chestii, precum prețuri sau distanțe, dar nu prea mă țin de acest aspect și mă trezesc după câteva luni că am uitat unele lucruri, ceea ce mă enervează maxim!

Mulțumesc încă o dată, ținem aproape! Și poate o să ne cunoaștem face to face la Alba!

@webmaster: Mulțumesc, onorată!

@cloverina: Și mie mi-ar plăcea tare mult să-ți citesc impresiile din cele 10 zile "mieroase", dar știu cum e cu războiul ăsta parșiv cu zeul Cronos! Zici că ai câștigat o bătălie și te bucuri, după care urmează 10 înfrângeri.

Nu-mi pare rău că n-am văzut mai mult din cazinou, sincer nu speram să văd nici atât. Mereu am avut impresia că astea sunt locuri în care muritorii de rând n-au ce căuta și nici nu mi-am dorit să fie altfel. Dacă mă întrebi ce mi-a plăcut cel mai mult în Monte Carlo, o să-ți răspund că mica plajă pe care ne-am încheiat ziua. Și aerul aerisit și așezat al orașului, atmosfera lui, de fapt...

Călătorii minunate îți doresc și să ne citim sănătoase!

ioan marinescu [29.01.18 19:35:49] »

@crismis: ”Et in Arccadia ego! „ așa că am votat cu drag rewiewul. La Casino am intrat să schimb niște bani și au râs de mine auzind de ce sumă ”uriașă” este vorba! Inghețata era bună! Ne-am plimbat cu trenulețul în turul orașului cam peste tot.

crismis [29.01.18 19:44:29] »

@ioan marinescu: Să le fie rușine dacă au râs! Nu toată lumea a avut șansa să se nască monegasc!

Mulțumesc pentru aprecieri!

Zoazore [29.01.18 20:03:54] »

@crismis: Pe mine m-a marcat și mai tare! Citind articolul tău, mi-am amintit Cursurile Școlii de Vară din iulie-august 1992. Am stat atunci la Nisa, apoi la Antibes, am vizitat Ez au Provence, Monaco...

La Monaco am ajuns seara și-am fost pe esplanada din P31 unde am urmărit jocuri de artificii dintr-un festival. Era seara spaniolă. Nici aparat foto n-aveam!

O, tempora!

elviramvio [30.01.18 21:35:13] »

@crismis:

O berică, ceva cu Răduleasca?!

Frumoasă plimbare! Și P17!!

mishu [17.02.18 20:21:05] »

@crismis: O plimbare minunata care imi incita imaginatia, asa incat am sa fiu scurta. Felicitari, votat cu mare drag.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
cloverina, crismis, elviramvio, ioan marinescu, mihaelavoicu, mishu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.088445186615 sec
ecranul dvs: 1 x 1